AFFAIRE BRETCANU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

20.12.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BRETCANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BREȚCANU c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 24471/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 decembrie 2007 DEFINIF 20/03/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Bretcanu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii mei, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 noiembrie 2007, Rend hotărăște aici, adoptat la această dată procedura La originea cazului (n 24471/04) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Victor Bretcanu și domnul Lucia Bretcanu ( Constantin Amzuța, avocat la București. Guvernul român (atîlpul) a fost reprezentat succesiv de agentul său, dl Beatrice Ramașcanu, de co-agentul său, dl Ruxandra Pașoi, și de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 4 decembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Lucia Bretcanu, soț și soție, s-au născut în 1925 și, respectiv, 1943 și au locuit în Klippan, Suedia. Prin decizia din 13 decembrie 1983, Consiliul municipal a naționalizat un apartament al reclamanților. Acțiune în revendicare împotriva consiliului municipal Prin hotărârea din 25 octombrie 2000, Curtea de Apel de la București a primit o acțiune în revendicare formulată de reclamanți împotriva consiliului municipal și l-a condamnat pe acesta din urmă să le restituie apartamentul n 4, sis la Bucuresti 1 rue Aleea Pajurei (fosta rue Jiului), cladirea 30, scari A, etajul al treilea, primul raion. Curtea de Apel a decis ca nationalizarea a fost ilegala si ca, prin urmare, statul nu avea un titlu valabil pe apartament. În ceea ce priveste cererea reclamantilor de a fi restituit si garajul nr. 4, sis in cladirea nr. 23 de pe aceeași stradă, Curtea de Apel a judecat-o greșit, pe motiv că decizia de naționalizare se referea numai la apartament și că reclamanții nu prezentaseră dovada dreptului lor de proprietate asupra garajului. Consiliul municipal a formulat o acțiune în fața Curții Supreme de Justiție, care l-a respins printr-o hotărâre din 28 septembrie 2001. Acțiune în revendicare împotriva cumpărătorilor apartamentului La 30 octombrie 1996, statul a vândut apartamentul în litigiu terților care locuiau acolo în calitate de chiriași (adică terți). La 12 februarie 2001, reclamanții au sesizat tribunalul județ din București cu o acțiune în revendicare împotriva terților, pentru a obține înapoierea apartamentului și a garajului. 10. Prin hotărârea din 28 mai 2001, tribunalul departamental a primit acțiunea și i-a condamnat pe terți să restituie reclamanților apartamentul și garajul. 11. Prin hotărârea din 5 februarie 2002, Curtea de Apel de la București a primit apelul terților și a respins acțiunea, considerând că terții erau de bună credință la încheierea contractului de vânzare și că, în plus, ei își înregistraseră contractul în registrul de publicitate imobiliară. 12. Această hotărâre a fost confirmată, la recursul reclamanților, printr-o hotărâre din 27 mai Prin scrisoarea din 5 februarie 2007, primăria a informat guvernul că reclamanții nu au formulat nicio cerere privind apartamentul în cauză în temeiul Legii nr. 10/2001. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 14. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, § 31-44), Strain și alții c. România 57001/00, § 26, 21 iulie 2005 ...), Paduraru c. România 63252/00, § 38, 53, CEDH 2005 ... (extrași) și Porteanu c. România 4596/03, § 23-25, 16 februarie 2006). 15. Legea nr. 247/2005 a fost modificată prin Ordonanța de urgență a guvernului n 81 din 28 iunie 2007, publicată în Monitor Oficial din 29 iunie 2007 privind accelerarea procedurii de despăgubire pentru imobilele luate în mod abuziv de către stat. În conformitate cu art. 7 din titlul II, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a ordonanței, guvernul trebuie să adopte un regulament privind desemnarea societății administrative a fondului. art. 1 din PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 16. Reclamanții se plâng că au suferit o încălcare a dreptului lor de proprietate asupra apartamentului și garajului, ca urmare a respingerii acțiunii lor în revendicare. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 17. Curtea observă că acest motiv cuprinde două ramuri, în măsura în care se referă la garaj și la apartamentul nr. 4. Ea le va examina separat. În ceea ce privește garajul 18. Curtea constată că cererea reclamanților privind garajul a fost respinsă prin Hotărârea din 25 octombrie 2000 a Curții de Apel de la București, care a reținut că decizia de naționalizare se referă numai la apartamentul n 4 și că reclamanții nu prezentaseră dovada dreptului lor de proprietate asupra garajului. Curtea constată, de asemenea, că reclamanții nu au formulat nicio acțiune împotriva acestei hotărâri. 19. Prin urmare, acest motiv trebuie respins, în partea sa referitoare la garaj, pentru neechivocarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește apartamentul cu privire la admisibilitate 20, Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Guvernul subliniază că reclamanții nu au recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și insistă asupra reformei instituite prin Legea nr. 247/2005 de modificare a legii menționate anterior, care are drept obiectiv accelerarea procedura de restituire și, în cazul în care o astfel de restituire se dovedește imposibilă, acordarea unei despăgubiri constând într-o participare, în calitate de acționari, la un organism de plasament de valori mobiliare, și anume Proprietatea, organizat sub forma unei societăți pe acțiuni. 22. El concluzionează că despăgubirea prevăzută de legislația românească îndeplinește cerințele jurisprudenței Curții. 23. Reclamanții contestă argumentele guvernului, considerând că legea nr. 10/2001 nu era aplicabil în cazul de față, în măsura în care aceaceasta este ulterioară hotărârii din 25 octombrie 2000 a Curții de Apel de la București, care a condamnat consiliul municipal să le restituie apartamentul. 24. Ei adaugă că, în orice caz, Fondul Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea în special Porteanu menționat anterior §§ 32-35). 26. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față 27. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ românesc care reglementează acțiunile în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către stat a unui bun altora către terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este anterioară confirmării definitive în justiție a dreptului de proprietate al altora, se analizează printr-o privare de bunuri (a se vedea Porteanu menționat anterior, punctul 32). 28. Curtea constată că ordonanța de urgență a guvernului 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de despăgubire pentru clădirile luate în mod abuziv de către stat. Cu toate acestea, Curtea constată că, până în prezent, Fondul Prin urmare, privarea de proprietate, combinată cu absența totală a despăgubirii, contravine articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în special Strain menționat anterior, § 39, 43 și 59). 30. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în cazul de față, anularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor, combinată cu absența totală a despăgubirii de mai mult de șase ani, le-a supus o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul 31. Prin urmare, în cazul de față s-a încălcat această dispoziție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 32. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. (4) Ei solicită în mod subsidiar repararea prejudiciului material care reprezintă valoarea apartamentului, pe care îl estimează la 152 450 EUR (EUR), pe baza unui raport de expertiză din iunie 2007 pe care îl plătesc la dosar. 34. Ei solicită, de asemenea, 10 000 EUR pentru daune morale pentru presiunea pe care au trebuit să o suporte în timpul procedurilor inițiate în fața instanțelor naționale. 35. Guvernul contestă valoarea apartamentului, astfel cum reiese din raportul de expertiză furnizat de solicitanți și prezintă în acest sens un raport de expertiză din septembrie 2007 conform căruia această valoare este de 52 655 EUR. 36. În ceea ce privește suma solicitată pentru prejudiciul moral, guvernul consideră că nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între pretinsa prejudiciu moral și presupusa încălcare a convenției. În orice caz, acesta consideră că suma solicitată în acest sens este excesivă în raport cu jurisprudența Curții. În plus, Curtea amintește că o eventuală hotărâre de condamnare ar putea constitui, în sine, o despăgubire suficientă pentru presupusul prejudiciu moral suferit de reclamanți. 37. Curtea amintește că a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție din cauza vânzării de către statul apartamentului către terți, combinată cu absența totală a despăgubirii. 38. În circumstanțele speței, Curtea consideră că restituirea apartamentului nr. 4 sis în București 1 rue Aleea Pajurei (fosta rue Jiului), clădirea 30, scările A, etajul al treilea, primul raion, ar plasa reclamanții cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla în cazul în care cerințele articolului 1 din Protocolul nr 1 nu ar fi fost ignorate. 39. În lipsa unei astfel de restituiri pentru statul pârât în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea decide că guvernul va trebui să plătească persoanelor interesate, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii curente a apartamentului. 40. Curtea observă discrepanța semnificativă dintre rezultatele celor două Pe baza informațiilor de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală și la elementele furnizate de părți, aceasta estimează valoarea de piață actuală a bunului de 110 000 EUR. 41. În ceea ce privește cererea reclamanților pentru prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini, pentru care suma de 3 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Reclamanții au trimis, împreună cu prima lor scrisoare, o copie a unui contract de asistență judiciară pe care l-au încheiat cu consiliul lor în vederea reprezentării lor în fața Curții, onorarul fiind stabilit la 000 000 de foști lei români. 43. Cu ocazia prezentării observațiilor lor în temeiul articolului 41 din convenție, fără a furniza nicio justificare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată și fără a face trimitere la scrisoarea menționată anterior, aceștia au declarat că se bazează pe aprecierea Curții cu privire la cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-au suportat, considerând că acestea suportă nu numai costurile de procedură, ci și costurile de transport pentru a merge în România, având în vedere faptul că locuiesc în Suedia. 44. Guvernul arată că reclamanții nu au solicitat rambursarea unei sume determinate pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că nu au prezentat documente justificative în acest sens. 45. Curtea amintește că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de criteriile menționate anterior, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamanților 450 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 46. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă în ceea ce privește apartamentul și inadmisibilă în ceea ce privește garajul A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. în ceea ce privește apartamentul nr 4 locuri în București 1 rue Aleea Pajurei (fosta stradă Jiului), clădirea 30, scările A, etajul al treilea, prima secțiune A declarat că statul pârât trebuie să restituie recurentelor apartamentul menționat anterior în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, 110 000 EUR (cent 10 000 EUR) pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să le plătească reclamanților 000 EUR (trei mii EUR) pentru prejudicii morale și 450 EUR (patru sute cincizeci EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului și ar trebui adăugate la acestea orice sume care pot fi datorate ca impozit sumele respective vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler Președinte