CASE OF ROTARU v. ROMANIA

Reclamantul, care s-a născut în 1921, a fost avocat de profesie. El este acum pensionat și trăiește în Bârlad. În 1946, după înființarea regimului comunist, reclamantul, care a fost atunci student, a fost refuzat permisiunea de către prefectul județului Vaslui de a publica două broșuri, "Student Soul" (Suflet de student) și "Proteste" (Protest), pe motivul că au exprimat sentimente antiguvernamentale. Din cauza acestui refuz, reclamantul a scris două scrisori prefectului în care a protestat împotriva abolirii libertății de exprimare de către noul regim popor. Ca urmare a acestor scrisori, reclamantul a fost arestat la 7 iulie 1948. La 20 septembrie 1948 Curtea Poporului Vaslui a condamnat reclamantul pentru o acuzație de comportament insultant și l-a condamnat la un an de închisoare. 10. În 1989, după ce regimul comunist a fost răsturnat, noul guvern a făcut să fie adoptat Decretul Legislativ nr. 118/1990, care a acordat anumite drepturi celor care au fost persecutați de regimul comunist și care nu au participat la activități fasciste (vezi punctul 30 mai jos). 11. La 30 iulie 1990, reclamantul a introdus o procedură în cadrul Tribunalului de Primă Instanță de la Bârlad împotriva Ministerului Internului, Ministerului Apărării și Departamentului de Ocupare a Comitatului Vaslui, care urmărește să aibă condamnarea impusă în hotărârea din 1948, luată în considerare în calculul lungii serviciilor sale la locul de muncă. De asemenea, el a solicitat plata drepturilor de pensionare corespunzătoare. 12. Curtea a pronunțat hotărârea la 11 ianuarie 1993. Printre altele, declarațiile martorilor chemați de reclamant (P.P. și G.D.), hotărârea din 1948 și declarațiile depuse de la Universitatea Iași, a remarcat că între 1946 și 1949 reclamantul a fost persecutat pe motive politice. Prin urmare, aceasta i-a permis cererea și i-a acordat compensația prevăzută în decretul legislativ nr. 118/1990. 13. Ca parte a apărării sale în aceste proceduri, Ministerul Internului a depus instanței o scrisoare din 19 decembrie 1990 pe care a primit-o de la Serviciul de Informații din România (Serviciul Român de Informații – „ris”). Scrisoarea se citește după cum urmează: „În răspunsul la scrisoarea dvs. din 11 decembrie 1990, aici sunt rezultatele controalelor noastre privind Aurel Rotaru, care locuiește la Bârlad: (a) în timpul studiilor sale la Facultatea de Științe de la Universitatea Iași, persoana menționată mai sus a fost membru al Asociației Studenților creștini, o mișcare „legionară” [tip] legionar. (b) în 1946, el a aplicat la biroul de cenzură Vaslui pentru permisiunea de a publica două pamflete intitulate "Student Soul" și "Proteste", dar cererea sa a fost respinsă din cauza sentimentelor antiguvernamentale exprimate în ele; (c) a aparținut secțiunii tinere ale Partidului Național Campionat, după cum apare din declarația făcută în 1948; (d) el nu are antecedente penale și, spre deosebire de ceea ce susține, nu a fost închis în timpul perioadei menționate; (e) în 1946-48 el a fost convocat de serviciile de securitate în mai multe ocazi din cauza ideilor sale și a interogat despre opiniile sale ...” 14. Reclamantul a interzis procedurile împotriva RIS, declarând că nu a fost niciodată membru al mișcării legionare românești, că nu a fost student la Facultatea de Științe de la Universitatea Iași, ci în Facultatea de Lege și că unele dintre celelalte informații furnizate de RIS în scrisoarea sa din 19 decembrie 1990 era fals și difamat. În conformitate cu dispozițiile Codului Civil privind răspunderea din tort a solicitat daune din partea RIS pentru daunele nepecuniare pe care le-a susținut. El a solicitat, de asemenea, un ordin, fără să se bazeze pe o anumită dispoziție juridică, că RIS ar trebui să modifice sau să distrugă dosarul care conține informațiile despre presupusul său legionar trecut. 15. În hotărârea din 6 ianuarie 1993, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului din cauza faptului că dispozițiile legale privind răspunderea tortuoasă nu au permis să-l permită. 16. Reclamantul a interzis. 17. La 18 ianuarie 1994, Tribunalul județului București a constatat că informațiile că reclamantul a fost legiferar era fals. Cu toate acestea, aceasta a respins recursul din cauza faptului că RIS nu a putut fi considerat negligentă deoarece era doar depozitorul informațiilor impugnate și că, în absența neglijenței, normele privind răspunderea tortuoasă nu s-au aplicat. Curtea a remarcat că informațiile au fost colectate de serviciile de securitate ale statului, care, atunci când au fost dizolvate în 1949, l-au transmis Securitate (departamentul de securitate a statului), care, la rândul său, l-a transmis la RIS în 1990. 18. La 15 decembrie 1994, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 18 ianuarie 1994, în următoarele termeni: „... Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat. Ca depozitarul statutar al arhivelor fostelor servicii de securitate a statului, RIS în scrisoarea nr. 705567/1990 a transmis Ministerului Internului informații privind activitățile reclamantului în timp ce el a fost student universitar, astfel cum prevede serviciile de securitate a statului. Prin urmare, este evident că autoritățile judiciare nu au competența de a distruge sau modifica informațiile din scrisoarea scrisă de RIS, care este pur și simplu depozitarul arhivelor fostelor servicii de securitate a statului. În respingerea cererii sale, autoritățile judiciare nu au încălcat nici art. 1 din Constituție, nici art. 3 din Codul Civil, ci au continuat procedurile în conformitate cu normele jurisdicționale prevăzute în Codul de Procedură Civilă.” 19. La 13 iunie 1995, reclamantul a interzis o acțiune de prejudiciu împotriva tuturor judecătorilor care și-au respins cererea de a modifica sau distrus dosarul. El și-a bazat acțiunea pe art. 3 din Codul Civil privind negarea justiției și art. 6 din Convenție. Potrivit reclamantului, atât Curtea județului, cât și Curții de Apel Vaslui au refuzat să își înregistreze acțiunea. În acest sens, reclamantul a depus Comisiei o nouă cerere la 5 august 1998, care a fost înregistrată sub dosarul nr. 46597/98 și care este în prezent în așteptare în fața Curții. 20. În iunie 1997, ministrul Justiției a informat directorul RIS că Comisia Europeană a Drepturilor Omului a declarat că cererea actuală a reclamantului este admisibilă. Prin urmare, ministrul a solicitat directorului RIS să verifice încă o dată dacă reclamantul a fost membru al mișcării legionare și, în cazul în care aceste informații s-au dovedit false, să informeze reclamantul cu privire la acest fapt, astfel încât să poată ulterior să o folosească în orice cerere de reexaminare. 21. La 6 iulie 1997, directorul RIS a informat Ministrul Justiției că informațiile din scrisoarea din 19 decembrie 1990 privind faptul că reclamantul a fost un legionar au fost găsite prin consultarea arhivelor lor, în care a fost descoperit un tabel elaborat de biroul de securitate Iași care, la intrarea 165, Aurel Rotaru, un „student științific, membru de rang și de fișier al Asociației Studenților creștini, legionar”. Directorul RIS a menționat că tabelul a fost datat de 15 februarie 1937 și a exprimat opinia că „din acea dată dl Rotaru avea doar 16 ani, el nu ar fi putut fi student la Facultatea de Științe. [Acesta fiind așa] considerăm că a existat o greșeală regretabilă care ne-a dus să presupunem că dl Aurel Rotaru de Bârlad a fost aceeași persoană ca cea care apare în acel tabel ca membru al unei organizații de tip legionar. Verificările detaliate efectuate de instituția noastră din județele Iași și Vaslui nu au furnizat alte informații pentru a confirma că cele două nume se referă la aceeași persoană.” 22. O copie a scrisorii a fost trimisă reclamantului, care, la 25 iulie 1997, a solicitat Curții de Apel la Curtea de Apel din București să își revizuiască decizia din 15 decembrie 1994. În cererea sa, el a solicitat o declarație privind faptul că documentele difamatorii sunt nule și nule, daune în valoare de un leu în ceea ce privește daunele nepecuniare și rambursarea tuturor costurilor și cheltuielilor suportate de la începutul procedurii, ajustate pentru inflație. 23. RIS a susținut că cererea de reexaminare ar trebui respinsă, susținând că, având în vedere scrisoarea directorului RIS din 6 iulie 1997, cererea a devenit lipsită de scop. 24. Într-o decizie finală din 25 noiembrie 1997 Curtea de Apel a anulat decizia din 15 decembrie 1994 și a permis acțiunea reclamantului, în următoarele termeni: „Este din scrisoarea nr. 4173 din 5 iulie 1997 de la Serviciul de Informații din România ... ce în arhive (shelf-mark 53172, vol. 796, p. 243) există un tabel care înscrie numele membrilor organizațiilor legionare care nu trăiesc în Iași, intrarea 165 din care conține următoarele: "Rotaru Aurel – student de știință, membru de rang și de fișier al Asociației Studenților creștini, legionare". Deoarece reclamantul abia avea 16 ani atunci când a fost elaborată această tabelă, la 15 februarie 1937, și de când nu a participat la lecții în Facultatea de Științe Iași, și de când apare de la controalele ulterioare din documentele înscrise pe numele membrilor organizațiilor legionare că numele „Aurel Rotaru” nu pare să fie conectat cu o persoană care trăiește la Bârlad a căror detalii personale corespund celor ale reclamantului, Serviciul de Informații din România consideră că a fost făcută o greșeală regretabilă și că persoana menționată în tabel nu este reclamantul. Având în vedere prezenta scrisoare, Curtea consideră că îndeplinește cerințele prevăzute la art. 322-5 din Codul de Procedură Civilă, astfel încât să modifice complet faptele stabilite anterior. Documentul conține detalii pe care nu le-a fost posibil să le prezinte în orice etapă anterioară în cadrul procedurii pentru un motiv dincolo de controlul reclamantului. Astfel, data la care a fost format Securitatea și modul în care au fost organizate fostele servicii de securitate nu sunt factori relevante. În mod similar, faptul, deși este adevărat, că Serviciul de Informații din România este doar depozitarul arhivelor fostelor servicii de securitate este irelevant. 705567 din 19 decembrie 1990 de la Serviciul de Informații din România (unitatea militară nr. 05007) conține detalii care nu se referă la solicitant, astfel încât informațiile din această scrisoare să fie false în ceea ce privește el și, dacă sunt menținute, ar prejudicia grav demnitatea și onoarei sale. Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu dispoziția legală menționată anterior, cererea de reexaminare este justificată și trebuie permisă. Prin urmare, deciziile anterioare în acest caz trebuie anulate și că acțiunea reclamantului astfel cum a fost depusă este permisă.” 25. Curtea nu a pronunțat nici o ordonanță cu privire la daune sau costuri. 26. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertatile cetățenilor se interpretează și se aplică în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu pactele și alte tratate la care România este parte. (2) În cazul conflictului dintre pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului în care România este parte și legislația internă, instrumentele internaționale prevalează.” (1) Oricine poate aplica instanțelor pentru protecția drepturilor, libertăților și intereselor legitime. (2) Exercitarea acestui drept nu este restricționată de niciun statut.” 27. Dispozițiile relevante ale Codului Civil sunt formulate după cum urmează: „Un judecător care refuză să se pronunțe, cu pretextul că legea este tăcută, obscură sau defectuoasă, poate fi judecat pe o acuzație de negare a justiției.” „Un act comis de o persoană care cauzează leziuni îi va aduce persoanei prin a căror greșeală a fost provocată să facă reparație pentru aceasta.” „Toată lumea va fi responsabilă pentru daunele pe care le-a cauzat nu numai prin propriul său act, ci și prin neajunsul său de a acționa sau neglijența sa.” 28. Dispoziția relevantă a Codului de Procedură Civilă afirmă următoarele: „Poate fi făcută o cerere de revizuire a unei decizii finale ... în cazul în care dovezile scrise care au fost respinse de partea opozitivă sau care nu a fost posibilă depunerea pentru un motiv dincolo de controlul părților sunt descoperite după ce decizia a fost eliberată ...” 29. Dispozițiile relevante ale decretului nr. 31 din 1954 privind persoanele fizice și juridice sunt formulate după cum urmează: „(1) Oricine al cărui drept ... de onoare, reputație ... sau orice alt drept neeconomic a fost încălcat poate aplica instanțelor pentru o injecție care interzice actul care încălcă drepturile menționate anterior. (2) În mod asemănător, oricine care a fost victimă de o astfel de încălcare a drepturilor poate cere instanțelor să ordone persoanei responsabile de actul ilegal să realizeze orice măsură considerată necesară de către instanță pentru a-și restabili drepturile.” „Dacă o persoană responsabilă pentru actele ilegale nu îndeplinește în termenul permis de instanță ceea ce a fost ordonat să facă pentru a restabili dreptul încălcat, instanța poate să-l condamne să plătească o penalitate pecuniară periodică statului ...” 30. În momentul material, dispozițiile relevante ale decretului legislativ nr. 118/1990 citiți: „Se iau în considerare următoarele perioade pentru determinarea seniorității și se numără ca atare în scopul calculului pensiei de pensionare și a oricăror alte drepturi derivate de senioritate: perioadele în care o persoană, după 6 martie 1945, din motive politice – (a) a efectuat o condamnare deținută într-o decizie judiciară finală sau a fost reținută în așteptarea procesului pentru infracțiuni politice; ...” „un comitet compus dintr-un președinte și cel mult șase alți membri se înființează în fiecare județ ... Pentru a verifica dacă au fost îndeplinite cerințele prevăzute la art. 1 ... Președintele trebuie calificat în mod legal. Comitetul include doi reprezentanți din departamentele de ocupare a forței de muncă și de bunăstare socială și maximum patru reprezentanți din asociația foștilor deținuți politici și a victimelor dictaturii. ...” „Persoanele în cauză pot stabili că îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 1 prin intermediul documentelor oficiale eliberate de autoritățile competente sau ... de orice alt material de valoare evidentă. ...” „Dispozițiile prezentului decret nu se aplică persoanelor care au fost condamnate pentru crime împotriva umanității sau persoanelor pentru care a fost stabilită, prin intermediul procedurii menționate la articolele 5 și 6, că au participat la activități fasciste în cadrul unei organizații fasciste de tip fascist.” 31. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea și exploatarea Serviciului de Inteligență din România, publicată în Jurnalul Oficial la 3 martie 1992, se citește după cum urmează: „Serviciul de Inteligență din România organizează și desfășoară toate activitățile destinate colectării, verificării și utilizării informațiilor necesare pentru descoperirea, prevenirea și frustrarea acțiunilor care, în ochii legii, amenință securitatea națională a României.”Serviciul de Inteligență din România este autorizat să dețină și să utilizeze toate resursele adecvate pentru a se asigura, verifica, clasifica și stoca informațiile care afectează securitatea națională, astfel cum este prevăzut în lege.” „Toți documentele interne ale Serviciului de Inteligență din România sunt secrete, trebuie păstrate în arhivele sale și pot fi consultate numai cu consimțământul directorului, astfel cum este prevăzut în lege. Documentele, datele și informațiile aparținând Serviciului de Informații din România nu vor fi publice decât la patruzeci de ani după ce au fost arhivate. Serviciul de Informații din România trebuie, pentru a le păstra și a le utiliza, să preia toate arhivele naționale-securitate care aparțin fostelor servicii de informații care operează pe teritoriul român. Arhivele naționale-securitate ale fostului Securitate nu se publică decât la patruzeci de ani de la data adoptării prezentei Legi.” 32. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 187 din 20 octombrie 1999, care a intrat în vigoare la 9 decembrie 1999, sunt formulate după cum urmează: „(1) Toți cetățenii români, și toți extratereștrii care au obținut cetățenie română începând cu 1945, au dreptul să inspecteze dosarele păstrate pe acestea de organele Securității ... Acest drept este exercițiabil la cerere și face posibilă inspectarea dosarului în sine și copiarea oricărui document din el sau a conținutului său. (2) În plus, orice persoană care face obiectul unui dosar din care se pare că a fost ținut sub supraveghere de către Securitate are dreptul, la cerere, să cunoască identitatea agenților și colaboratorilor Securitate care au contribuit la dosar. (3) Cu excepția cazului în care legea prevede altfel, drepturile prevăzute în subsecțiunea (1) și (2) sunt disponibile soților și rudelor supraviețuite până la al doilea grad inclusiv al decedatului.” (1) Pentru a prevedea un drept de acces la informații de interes public, toți cetățenii români ..., media, partide politice ... au dreptul de a fi informați ... în cazul în care oricare dintre persoanele care ocupă următoarele posturi sau care doresc să facă acest lucru au fost agenți sau colaboratori ai Securitatei: (a) președintele României; (b) membru al Parlamentului sau al Senatului; ...” „Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securitatei ... (denumit în continuare „Consiliul”), cu sediul său de la București, este înființat să aplice dispozițiile prezentei acte. Consiliul este un organism autonom cu personalitate juridică, sub supravegherea Parlamentului. ...” „Consiliul este format dintr-un colegiu de unsprezece membri. Membrii colegiului Consiliului sunt desemnați de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, conform compoziției politice a celor două Camere ... „(1) Beneficiarii prezentului act pot solicita, în conformitate cu art. 1 alineatul (1), Consiliului – (a) să le permită să consulte dosarele ... compilate de Securitate până la 22 decembrie 1989; (b) să elibereze copii ... Aceste dosare ...; (c) de eliberare a certificatelor de aderare sau de nemembre a securității și de colaborare sau de necolaborare cu aceasta; ...” „(1) Conținutul certificatelor prevăzute la secțiunea 13 alineatul (1) litera (c) poate fi contestat înaintea colegiului Consiliului ...” „(1) Dreptul de acces la informații de interes public este exercitabil prin intermediul unei cereri trimise Consiliului. ... (4) Ca răspuns la cererile formulate în secțiunea 1, Consiliul verifică dovezile de la dispoziția sa, cu orice formă, și eliberează imediat un certificat ...” (1) Orice beneficiar sau persoană pentru care a fost solicitat un control poate contesta înaintea colegiului Consiliului un certificat emis în secțiunea 15. ... Decizia colegiului poate fi contestată ... în Curtea de Apel ...”