DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Cereri nr. 13003/04, 43826/05 și 837/06 Gabriel CATALAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 12 martie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, Valeriu Grițco, judecător înlocuitor, și Marialena Tsirli, Registratorul adjunct al secțiunii având în vedere cererile de mai sus, depuse la 29 decembrie 2003, 16 noiembrie și, respectiv, 23 decembrie 2005, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Gabriel Catalan, este un cetățen român care s-a născut în 1970 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna E. Crângariu, avocat practicant la București. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un istoric care în 1999-2000 a avut acces la arhivele deținute de Serviciul de Inteligență din România (SRI) cu privire la dosarele deținute de fosta poliție politică. El a avut acces la aceste arhive pe baza unui permis de cercetare emis de SRI. Se pare că el a studiat în principal dosarele referitoare la liderii bisericii și că a fost, de asemenea, permis să facă copii ale anumitor documente. Faptele legate de cererea nr. 13003/04 La 1 septembrie 2000, reclamantul a început să lucreze ca consilier la Consiliul Național pentru Studiul Fostului Poliție Politică (Securitate ) arhive (CNSAS). Această organizație a avut ca sarcină principală studiul dosarelor menținute de Securitate, în vederea identificării celor care au colaborat cu poliția politică, dar și a oferi acces persoanelor private la dosarele păstrate pe acestea. La 15 septembrie 2000, reclamantul a semnat un acord de confidențialitate, care l-a obligat să păstreze toate informațiile obținute de el ca urmare a lucrărilor sale pentru confidențialitatea CNSAS. (a) Sancțiuni disciplinare Prin ordinul din 5 martie 2001 reclamantul a primit o reprimare pentru a manifesta o atitudine nerespectabilă față de colegii săi. Martie 2001 salariul reclamantului a fost redus cu 10% timp de trei luni ca măsură disciplinară, deoarece el a fost absent de la muncă într-o zi lucrătoare fără justificare. Reclamantul a contestat cele două sancțiuni disciplinare dinaintea instanțelor, plângerea sa a fost respinsă ca fiind nefondată într-o decizie finală a Curții Înalte de Cassare și Justiție la 15 aprilie 2004. Curtea a constatat că decizia de pronunțare a sancțiunilor disciplinare era legală și a fost adoptată în conformitate cu cerințele procedurale. La 22 martie 2001, un articol a fost publicat în ziarul național Libertatea cu privire la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Articolul a indicat că există o dezbatere națională cu privire la oportunitatea de a studia dosarele privind liderii religioși din România, deținute de fosta poliție politică, Securitate, și că Primul Ministru a indicat că el nu este de acord cu această inițiativă. S-a indicat în continuare că un document a fost găsit în arhivele Securitate care a declarat că Patriarhul este cunoscut să aibă relații homosexuale. Articolul a descris în continuare modul în care Biserica Ortodoxă din România s-a opus în mod constant de decriminalizare a actelor homosexuale, chiar dacă Consiliul Europei a emis mai multe recomandări în acest sens. Cu toate acestea, se pare că un document găsit în arhivele SRI a descris actualul Patriarh ca o persoană care a fost implicată în mișcarea legionară, a participat la distrugerea unei sinagogi. Mai mult, a existat o referință la solicitant, un cercetător, punând documentul respectiv la dispoziția ziarului. Potrivit reclamantului, el a obținut acces la acest document pe baza unui permis de cercetare pentru arhivele SRI. El a afirmat mai mult că „documentul... a dovedit că T. [patriarhul] a colaborat cu Securitatea . Securitatea a folosit informațiile pe care le-au avut cu privire la tendințele sale homosexuale, istoria sa cu Gărzile de Fier și dorința sa de a continua o carieră, pentru a face uz de el cum au dorit.” După publicarea acestui articol, în aceeași zi, mai mulți politicieni lideri, inclusiv Președintele și Primul Ministru al României, au făcut declarații publice respingând acuzațiile împotriva șefului bisericii și atacurile împotriva unei instituții pe care le-au spus că ar trebui respectate. 10. În aceeași dată, CNSAS a emis un comunicat de presă care a declarat că a început procesul de revizuire a dosarelor poliției politice cu privire la oficialii de înaltă calitate a bisericii, dar că procesul a fost într-o etapă timpurie și, prin urmare, nu au putut lua nici o poziție cu privire la acuzațiile conținute în articolul în cauză. De asemenea, s-a explicat că declarațiile reclamantului se bazează pe informațiile pe care le-a obținut înainte de a deveni angajat al CNSAS. Comunicatul de presă a afirmat în continuare că reclamantul a încălcat sarcinile sale de funcționar public prin implicarea indirectă a denumirii CNSAS într-o acțiune personală, pentru care CNSAS nu are nicio responsabilitate. 11. Mai târziu, în acea zi, reclamantul a fost convocat să apară în fața consiliului disciplinar al CNSAS și a fost interogat în legătură cu articolul. Reclamantul susține că nu a fost informat că trebuie să apară în fața consiliului disciplinar, dar doar că el a fost invitat la o discuție. I s-a cerut să explice în ce capacitate a făcut declarația citată în articolul, atunci când a obținut accesul la documentele pe care le-a invocat și dacă a considerat că a încălcat obligațiile impuse de legislația care reglementează activitatea CNSAS. 12. A doua zi, Președintele CNSAS a declarat la televizor că contractul de ocupare a forței de muncă al reclamantului va fi încheiat. 13. La 26 martie 2001, reclamantul a fost invitat să depună explicații scrise și a întrebat dacă el este încă un angajat al CNSAS, deoarece nu a avut nici un sens să prezinte aceste explicații în cazul în care contractul său a fost deja încheiat, așa cum a fost raportat de către mass-media. În aceeași zi, CNSAS College a emis un ordin de respingere a reclamantului pentru a acționa într-o manieră prejudicială pentru reputația angajatorului său. 14. La 26 martie 2001, unele dintre foștii colegi ai reclamantului au scris o scrisoare de protest către CNSAS College, în care au indicat că reclamantul a fost solicitat de un ziar pentru a-și exprima opinia ca cercetător și nu ca angajat al CNSAS. Acestea au indicat, de asemenea, că declarațiile CNSAS care distanțează organizația de la acuzațiile reclamantului din ziar au constituit o interpretare malefică, iar atitudinea organizației față de solicitant a constituit o încălcare a dreptului la libertate de exprimare și a principiilor de bază ale activităților de cercetare, care vizează descoperirea adevărului istoric. 15. La 12 aprilie 2001, reclamantul a depus o plângere împotriva ordinului de concediere. El a susținut că ordinul este ilegal, deoarece el nu a fost informat că o investigație disciplinară a fost inițiată împotriva lui, și că ordinul a încălcat dreptul său la libertate de exprimare ca istoric și cetățean român, precum și dreptul și datoria ca istoric de a transmite informații care sunt în interesul public. El a indicat, de asemenea, că declarația sa inclusă în articolul nu face nici o referire la faptul că el a fost un angajat al CNSAS, deoarece el a făcut declarația în calitate de istoric. El a mai indicat că informațiile transmise de el nu au fost descoperite în timp ce a lucrat pentru CNSAS, dar anterior, în timp ce făcea cercetări pe cont propriu și a avut un permis de cercetare pentru arhivele SRI. 16. La 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel din București și-a respins acțiunea ca fiind nefondată. Curtea de recurs a constatat că reclamantul a încălcat regulamentele stabilite de angajatorul său, că ordonanța de concediere a fost eliberată în conformitate cu procedura juridică și că nu există nicio dovadă că dreptul său la libertate de exprimare a fost încălcat, deoarece era datoria sa de a modera declarațiile sale publice, care, în orice caz, nu avea niciun sprijin real. 17. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, plângând că instanța de primă instanță nu a furnizat motive pentru concluziile pe care le-a ajuns. 18. El a indicat, de asemenea, că, deși angajatorul său a fost obligat prin legea de a produce în originile instanței de judecată a tuturor documentelor referitoare la ordonanța de concediere, ei nu au făcut acest lucru, și copiile pe care le-au prezentat-o erau incomplete și conținute spații goale. El a reiterat argumentele sale în susținerea unui motiv de nulitate a ordinului de concediere. El se plângea în continuare de diferitele declarații făcute de CNSAS chiar înainte de eliberarea ordinului oficial de concediere, indicând că media de difuzare și tipar a anunțat deja concedierea înainte de adoptarea unei decizii oficiale. Acesta a insistat, de asemenea, că articolul în cauză nu face nici o referire la faptul că este angajat al CNSAS și că chiar angajatorul său a recunoscut că informațiile pe care le-a comunicat nu au fost primite în timp ce lucrează pentru CNSAS. El a subliniat faptul că acordul de confidențialitate semnat de el se referă la informații obținute în temeiul ocupării forței de muncă cu CNSAS și, prin urmare, nu acoperă informațiile obținute anterior. El a considerat că concedierea sa este o sancțiune pentru a-și exprima opinia ca istoric și că a exercitat doar dreptul său de a dezvălui adevărul istoric despre o persoană publică care a asumat rolul de arbitru de valori morale. 19. Apelul său a fost respins într-o decizie finală a Curții Supreme de Justiție pronunțată la 27 iunie 2003. Hotărârea de probă a fost bine motivată, că dreptul reclamantului la apărare a fost respectat, că suficiente dovezi au fost adăugate, și că ordinul de concediere a respectat toate cerințele juridice. 20. La 27 mai 2002, dosarul cu privire la Patriarh a fost transferat de la SRI la CNSAS. În 2008, prin intermediul unei ordonanțe de urgență, Guvernul a restrâns accesul publicului la dosarele referitoare la liderii bisericii. Faptele legate de aplicarea nr. 43826/05 21. La 12 martie 2003, reclamantul a formulat o cerere către compania română de radiodifuziune (RBC), cerând o copie și o tranșare a programului de televiziune „Scurt pe doi” (Short Talk ) transmisă la 29 martie 2001 pe canalul principal de televiziune de stat, precum și de știri care se referă la CNSAS sau Patriarhului pentru perioada 22-31 martie 2001 și după 7 iulie 2001. De asemenea, reclamantul a solicitat accesul la diferite documente privind funcționarea și instituirea RADOR, o agenție de presă română. Întrucât nu a primit răspuns la cererea sa, el a depus o acțiune judiciară împotriva RBC pe baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public. 22. Într-o decizie finală din 19 mai 2005, Curtea de Apel a respins acțiunea sa, având în vedere faptul că informațiile pe care le-a solicitat, și anume copia de tranșe ale speciilor de televiziune specifice, erau supuse normelor privind proprietatea intelectuală și nu au intrat în domeniul informațiilor în interesul public. Curtea de recurs a susținut, de asemenea, că reclamantul ar putea solicita ca aceste dovezi să fie adăugate în cadrul procedurii privind plângerea de difamare depusă de reclamant împotriva directorului SRI (a se vedea capitolul 4 mai jos). În ceea ce privește cererea de informații privind funcționarea RADOR, instanța de recurs a constatat că aceste informații au fost deja furnizate reclamantului în timp ce procedura era în așteptare. Faptele referitoare la cererea nr. 837/06 23. La 29 martie 2001 R.T., directorul SRI la momentul respectiv, a fost invitat la o emisiune de chat transmisă pe canalul principal de televiziune de stat român. Potrivit reclamantului, în cursul acestui program R.T. a declarat că documentele dezvăluite presei de către solicitant au fost furate de aceasta din arhivele SRI. În zilele care au urmat, tipărirea media a raportat la acest interviu. De exemplu, în ediția sa 31 martie/1 aprilie 2001, Cotidianul , un ziar național, tipărit pe prima pagină că R.T. își continua războiul împotriva CNSAS, acuzând angajații săi de furat dosare și hârtii din dosarele arhivelor SRI și folosind cazul reclamantului ca exemplu. Rapoarte similare au fost publicate în alte ziare. 24. La 30 mai 2001, reclamantul, care nu a avut o înregistrare a programului de televiziune, dar a considerat că declarațiile R.T. în timpul acesteia l-au difamat, a depus o plângere penală, alături de aceasta cu o acțiune civilă, împotriva acesteia. 25. Cazul a fost anulat de două ori înainte de a fi depus pentru anchetă procurorului atașat de Curtea Înaltă de Cassare și Justiție. Se pare că în această etapă a procedurii R.T. a prezentat o transcriptie a show-ului de discuții în cauză. 26. La 22 decembrie 2004, procurorul a respins plângerea reclamantului ca fiind nesubstanțiată. a declarat în programul de televiziune că informațiile privind conținutul dosarelor de poliție politică au fost scurse de angajați ai CNSAS și că el este doar dezacordat dreptul reclamantului de a divulga aceste informații și l-a suspectat că a obținut accesul la informații prin mijloace ilegale. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că reclamantul a divulgat aceste informații către mass-media și că nu se îndoiala că ar fi putut achiziționa aceste informații doar prin mijloace ilegale, nu pare a fi nici un motiv pentru care ar trebui să se simtă difamat de declarațiile impugnate. 27. Într-o hotărâre de primă instanță din 4 aprilie 2005, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție, într-un grup de trei judecători, a respins plângerea împotriva hotărârii procurorului ca fiind nespinsă. În 1999, reclamantul a primit autorizația de la SRI pentru a-și studia arhivele și că, în acest timp, a studiat și dosarele referitoare la patriarh. Informațiile din aceste dosare au fost publicate mai târziu într-un ziar național, care a declarat în mod expres că informațiile au fost furnizate de solicitant. 28. Verificarea transcriptionului emisiunei de chat prezentate de R.T., Curtea a constatat că R.T. nu a făcut nici o trimitere specifică la solicitant, dar că sunt moderatorii de discuții care au menținut numele său. R.T. nu a putut fi responsabil pentru modul în care media de tipărire a raportat mai târziu pe program. Prin urmare, a concluzionat că R.T. nu a făcut nici o declarație directă cu privire la solicitant și nu a putut fi considerat responsabil pentru difamație. 29. Reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept, indicând că a contestat în mod constant autenticitatea tranșei și că a solicitat ca postul de televiziune să furnizeze o copie originală a tranșei programului, indicând în continuare că a încercat să obțină o copie a acestuia, dar că cererea sa a fost refuzată (a se vedea capitolul) De asemenea, el a indicat că a depus declarații de doi martori care au urmărit spectacolul și care au confirmat că R.T. l-a acuzat că a furat documentul. El a indicat că instanța de primă instanță a ignorat toate afirmațiile sale în acest sens. 30. Într-o decizie finală din 4 iulie 2005, Curtea Înaltă de casă și Justiție, într-un grup de nouă judecători, a respins apelul său. În această privință, Comisia a reținut că toate dovezile indică faptul că R.T. nu a formulat niciun comentariu specific cu privire la solicitant și că procurorul și instanța de primă instanță au determinat corect situația de fapt și au stabilit că niciun act penal nu poate fi imputat reclamațiilor R.T. COMPLAINTS referitoare la cererea nr. 13003/04 31. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că instanțele interne care revizuiesc plângerea împotriva deciziei de concediere nu au pronunțat hotărâri motivate și nu au decis asupra cererilor sale de probă. El a susținut, de asemenea, că procedura nu este corectă deoarece instanța internă a acordat preferință angajatorului său, o instituție publică. 32. În baza articolelor 9 și 10 din Convenție, el se plângea că a fost sancționat pentru exercitarea dreptului său la libertate de exprimare, în ciuda faptului că nu a făcut declarațiile impugnate în calitatea sa de angajat al CNSAS, ci în calitatea sa de cercetător și istoric. În plus, el a susținut că concedierea sa a fost, de asemenea, consecința presiunii exercitate de oficialii guvernamentali de rang înalt și de SRI. 33. Considerând art. 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat din cauza declarațiilor sale ca istoric. 34. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el s-a plâns că și-a pierdut venitul ca funcționar public și că acum este imposibil ca el să continue să lucreze ca cercetător. De asemenea, el se plânge că sancțiunile aplicate lui sub forma unei reduceri a salariului timp de trei luni constituie o încălcare a dreptului său la proprietate. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile împotriva companiei de radiodifuziune române sunt nedreptate, că instanța internă nu a abordat toate argumentele sale și că au interpretat legislația națională în mod nedrept. 36. El s-a plâns că refuzul de a-i furniza informațiile pe care le-a cerut constituie o încălcare a art. 10 din Convenție. 37. El s-a plâns în conformitate cu art. 14 din Convenție că a fost discriminat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile erau nejustificate în măsura în care acuzatul nu era în mod corespunzător convocat, procurorul nu a luat nicio măsură de investigare și judecătorii nu au răspuns la cererile sale procedurale și, în special, la cererea sa repetată de a furniza în dosar copia masteră a tranșului programului de televiziune. 39. În baza articolelor 9 și 10 din Convenție, el s-a plâns că declarațiile inculpatului de la televiziunea națională erau difamatoare și i-a cauzat daune materiale și morale. 40. El s-a plâns în conformitate cu art. 14 din Convenția că a fost discriminat. 41. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el se plângea că a fost privat de venitul la care ar fi avut dreptul dacă ar fi continuat să lucreze în calitate de funcționar public și de cercetător. Aplicația Dreptului nr. 13003/04 42. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 10 și 14 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că a fost respins pentru utilizarea dreptului său la libertatea de exprimare și că procedurile care au urmat împotriva ordinului de concediere sunt nedreptate din cauza mai multor nereguli procedurale. El s-a plâns în continuare că, în urma sancțiunilor disciplinare, a pierdut venitul în calitate de funcționar public. El a considerat, de asemenea, că a fost supus unui tratament discriminatoriu. 43. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerii formulate în temeiul articolului 10 și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. 44. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate în temeiul prezentei cereri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 45. Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție, cererea nr. 43826/05 46. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că prin respingerea cererii sale de acces la informații, instanța internă a încălcat dreptul său de acces la informații. Considerând la articolele 6 și 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns în continuare că procedurile referitoare la cererea sa de acces la informații erau incorecte și că a fost discriminat împotriva. 47. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea plângerii formulate în temeiul articolului 10 și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. 48. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant în temeiul prezentei cereri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 49. Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Soluția nr. 837/06 50. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 din Convenție că procedurile privind acțiunile sale de difamare au fost nedreptate pentru că nu a fost autorizat să aducă dovezi și pentru că mai multe alte nereguli procedurale 51. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție că declarațiile formulate de R.T. la televiziunea națională au fost difamatoare și dăunătoare reputației sale. 52. În cele din urmă, el s-a plâns că articolele 14 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost încălcate. 53. Curtea reamintește că s-a acceptat deja faptul că dreptul unei persoane la protecție a reputației sale este inclus în art. 8 ca parte a dreptului la respectarea vieții private (a se vedea Pfeifer c. Austria , nr. 12556/03 , § 35, CEDH 2007 XII, Gurgenidze c. Georgia , nr. 71678/01, § 40, 17 octombrie 2006, Petrina c. România , nr. 78060/01 , §§ 27-29 și 34 36, 14 Octombrie 2008). Prin urmare, Curtea consideră că plângerea în temeiul articolelor 9 și 10 intră în cadrul articolului 8 din Convenție. 54. În acest sens, Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerilor formulate în temeiul articolului 6 din Convenția privind posibilitatea de a adăuga dovezi și în conformitate cu art. 8 privind dreptul reclamantului la protecția reputației sale. Prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 55. În plus, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 56. Prin urmare, aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor formulate de reclamant în ceea ce privește cererile nr. 13003/04 și 43826/05 în temeiul articolului 10 (dismisarul pentru care se presupune că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare și restricție de acces la informații) și în ceea ce privește aplicarea nr. 837/06 în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție (poziția de a adăuga dovezi și nerespectarea presupusă de a-și proteja reputația); declara restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele
Applications nos. 13003/04, 43826/05 and 837/06
Gabriel CATALAN
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12
March 2013 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
judges,
Valeriu Grițco,
substitute judge,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above applications, lodged on 29 December 2003, 16
November and 23 December 2005 respectively,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Gabriel Catalan, is a Romanian national who was born in 1970 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Ms
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Background information
3.
The applicant is a historian who in 1999-2000 had access to the archives kept by the Romanian Intelligence Service (SRI) concerning the files kept by the former political police. He had access to these archives on the basis of a research permit issued by SRI. It appears that he studied mainly files concerning church leaders and that he was also allowed to make copies of certain documents.
2.
Facts related to application no. 13003/04
4.
On 1 September 2000 the applicant started working as a counsellor at the National Council for the Study of the Former Political Police (
Securitate
) archives (CNSAS). This organisation had as its main task the study of the files that the Securitate kept, with a view to identifying those who had collaborated with the political police, but also to provide access for private individuals to the files kept on them.
5.
On 15 September 2000 the applicant signed a confidentiality agreement, which obliged him to keep all the information obtained by him as a result of his work for CNSAS confidential.
(a)
Disciplinary sanctions
6.
By an order of 5 March 2001 the applicant received a reprimand for displaying a disrespectful attitude towards his colleagues. By an order of 9
March 2001 the applicant’s salary was cut by 10% for three months as a disciplinary measure, because he had been absent from work on one
working day without justification.
7.
The applicant contested the two disciplinary sanctions before the courts. His complaint was dismissed as unfounded in a final decision of the High Court of Cassation and Justice on 15 April 2004. The court found that the orders imposing disciplinary sanctions were lawful and had been adopted in accordance with procedural requirements.
(b)
Dismissal
8.
On 22 March 2001 an article was published in the national newspaper
Libertatea
concerning the Patriarch of the Romanian Orthodox Church. The article indicated that there was a national debate concerning the opportunity to study the files on religious leaders in Romania, held by the former political police, the
Securitate,
and that the Prime Minister had indicated that he did not agree with this initiative. It was further indicated that a document had been found in the
Securitate
archives which stated that the Patriarch was known to have had homosexual relations. The article further described how the Orthodox Church in Romania has consistently been opposed to decriminalising homosexual acts, even though the Council of Europe has issued several recommendations in this respect. Nevertheless, it appeared that a document found in the SRI archives described the current Patriarch as a person who had been involved in the Legionary movement, had taken part in the destruction of a synagogue. Further, there was a reference to the applicant, a researcher, making the said document available to the newspaper. According to the applicant, he gained access to this document on the basis of a research permit for the SRI archives. He further stated that the “document... proved that T. [the patriarch] had collaborated with the
Securitate
. The
Securitate
made use of information they had concerning his homosexual tendencies, his history with the Iron Guards and his desire to pursue a career, in order to make use of him as they wished.”
9.
Following the publication of this article, on the same day several leading politicians, including the President and Prime Minister of Romania, made public statements rejecting the allegations against the head of the church and the attacks on an institution which they said should be respected.
10.
On the same date, CNSAS issued a press release stating that it had started the process of reviewing the political police files on high-ranking church officials, but that the process was at an early stage and therefore they could not take any position as to the allegations contained in the article in question. It was further explained that the applicant’s statements were based on information that he had obtained before he became an employee of CNSAS. The press release further stated that the applicant had been in breach of his duties as a public servant by indirectly involving CNSAS’s name in a personal action, for which CNSAS bore no responsibility.
11.
Later that day the applicant was summoned to appear before the Disciplinary Board of the CNSAS and was questioned about the article. The applicant submits that he was not informed that he was to appear before the Disciplinary Board, but only that he was being invited for a discussion. He was asked to explain in what capacity he had made the statement quoted in the article, when he had obtained access to the documents relied upon, and if he considered that he had breached the obligations imposed on him by the legislation regulating the activity of CNSAS.
12.
The applicant asked for time to answer those questions. The next day the President of CNSAS declared on TV that the applicant’s employment contract was to be terminated.
13.
On 26 March 2001 the applicant was asked to submit written explanations and he inquired whether he was still an employee of CNSAS, as there was no point in submitting those explanations if his contract had already been terminated, as had been reported by the media. The same day, the CNSAS College issued an order dismissing the applicant for acting in a manner prejudicial to the reputation of his employer.
14.
On 26 March 2001 some of the applicant’s former colleagues wrote a letter of protest to CNSAS College, in which they indicated that the applicant had been requested by a newspaper to state his opinion as a researcher and not as an employee of CNSAS. They further indicated that CNSAS statements distancing the organisation from the applicant’s allegations in the newspaper amounted to a malicious interpretation, and the organisation’s attitude to the applicant amounted to a breach of the right to freedom of expression and the basic principles of research activities, which aim to uncover the historical truth.
15.
On 12 April 2001 the applicant lodged a complaint against the dismissal order. He submitted that the order was unlawful, as he had not been informed that a disciplinary investigation had been initiated against him, and that the order breached his right to freedom of expression as a historian and Romanian citizen as well as his right and duty as a historian to impart information which was in the public interest. He further indicated that his statement included in the article did not make any reference to the fact that he was an employee of CNSAS, as he had made the statement in his capacity as a historian. He further indicated that the information conveyed by him had not been discovered while he worked for CNSAS but previously, while he was doing research on his own and he had a research permit for the SRI archives.
16.
On 12 November 2001 the Bucharest Court of Appeal dismissed his action as unfounded. The court of appeal found that that the applicant had breached the regulations set up by his employer, that the dismissal order had been issued in accordance with the legal procedure, and that there was no evidence that his right to freedom of expression had been breached, as it was his duty as a public servant to moderate his public statements, which in any event did not have any real support.
17.
The applicant lodged an appeal on points of law, complaining that the first-instance court had not provided any reasons for the conclusions it had reached.
18.
He further indicated that although his employer was obliged by law to produce in court originals of all the documents pertaining to the dismissal order, they had failed to do so, and the copies they submitted were incomplete and contained blank spaces. He reiterated his arguments in support of a plea of nullity of the dismissal order. He further complained about the various statements made by CNSAS even before the official dismissal order had been issued, indicating that the broadcast and print media had already announced his dismissal before any formal decision had been taken. He further insisted that the article in question did not make any reference to the fact that he was an employee of CNSAS and that even his employer acknowledged that the information he imparted had not been received while he was working for CNSAS. He emphasised that the confidentiality agreement signed by him referred to information obtained by virtue of his employment with CNSAS and therefore did not cover information obtained previously. He considered that his dismissal was a sanction for expressing his opinion as a historian and that he had merely exercised his right to reveal the historical truth about a public person who had assumed the role of arbiter of moral values.
19.
His appeal was dismissed in a final decision of the Supreme Court of Justice delivered on 27 June 2003. The appeal court found that the first
‑
instance judgement was well reasoned, that the applicant’s right to defence had been respected, that enough evidence had been adduced, and that the dismissal order complied with all legal requirements.
20.
On 27 May 2002 the file concerning the Patriarch was transferred from the SRI to the CNSAS. In 2008, by means of an emergency ordinance, the Government restricted the access of the public to the files concerning the church leaders.
3.
Facts related to application no. 43826/05
21.
On 12 March 2003 the applicant made a request to the Romanian Broadcasting Company (RBC), asking for a copy and a transcript of the television programme ‘Scurt pe doi’ (
Brief talk
) broadcast on 29 March 2001 on the main state television channel, as well as of news referring to CNSAS or to the Patriarch for the period 22-31 March 2001 and after 7 July 2001. The applicant also asked for access to various documents concerning the functioning and set-up of RADOR, a Romanian press agency. As he did not receive a reply to his request, he lodged a judicial action against RBC on the basis of Law no 544/2001 on access to information of public interest.
22.
In a final decision of 19 May 2005 the Bucharest Court of Appeal dismissed his action, considering that the information that he required, namely copies of transcripts of specific TV shows, was subject to the rules on intellectual property and did not enter into the sphere of information in the public interest. The court of appeal further held that the applicant could ask for this evidence to be adduced in the proceedings concerning the complaint for defamation lodged by the applicant against the director of SRI (see chapter 4, below). In respect of the information request concerning the functioning of RADOR, the court of appeal found that this information had already been supplied to the applicant while the proceedings were pending.
4.
Facts related to application no. 837/06
23.
On 29 March 2001 R.T., the director of SRI at the time, was invited on to a chat show broadcast on the main Romanian state television channel. According to the applicant, during this programme R.T. stated that the documents revealed to the press by the applicant had been stolen by the latter from the SRI archives. On the days which followed, print media reported on this interview. For example, in its 31 March/1 April 2001 edition,
Cotidianul
, a national newspaper, printed on its front page that R.T. was continuing his war against CNSAS, accusing its employees of stealing files and papers from the files of SRI archives and using the applicant’s case as an example. Similar reports were published in other newspapers.
24.
On 30 May 2001 the applicant, who did not have a recording of the television programme, but considered that R.T.’s statements during it defamed him, lodged a criminal complaint, joining it with a civil action, against the latter.
25.
The case was quashed twice before being referred for investigation to the prosecutor attached to the High Court of Cassation and Justice. It appears that during this stage of the proceedings R.T. submitted a transcript of the chat show in question.
26.
On 22 December 2004 the prosecutor dismissed the applicant’s complaint as unsubstantiated. It was held that R.T. had stated on the television programme that information on the content of political police files had been leaked by employees of CNSAS and that he was only disputing the applicant’s entitlement to release such information and suspected him of obtaining access to the information by illegal means. Nevertheless, taking into account that the applicant had released that information to the media and that it was beyond doubt that he could only have acquired that information by illegal means, there appeared to be no reason why he should feel defamed by the impugned statements.
27.
In a first-instance judgment of 4 April 2005 the High Court of Cassation and Justice, in a panel of three judges, dismissed his complaint against the prosecutor’s decision as unsubstantiated. It held that in 1999 the applicant had received authorisation from SRI to study its archives and that during this time he also studied files concerning the patriarch. Information from these files was later published in a national newspaper, which expressly stated that the information had been provided by the applicant.
28.
Checking the transcript of the chat show submitted by R.T., the court found that R.T. had not made any specific reference to the applicant, but that it was the chat show moderators who had mentioned his name. R.T. could not be held responsible for the way the print media reported later on the programme. Therefore, it concluded that R.T. had not made any direct statement concerning the applicant and could not be held liable for defamation.
29.
The applicant lodged an appeal on points of law, indicating that he had constantly questioned the authenticity of the transcript and that he had asked that the television station be ordered to provide an original copy of the transcript of the programme. He further indicated that he had tried to obtain a copy of it, but that his request had been refused (see chapter
3, above). He further indicated that he had submitted statements by two witnesses who had watched the show and who confirmed that R.T. had accused him of stealing the document. He indicated that the first-instance court had ignored all his submissions in this respect.
30.
In a final decision of 4 July 2005 the High Court of Cassation and Justice, in a panel of nine judges, dismissed his appeal. It held in this respect that all the evidence indicated that R.T. had not made any specific comments relating to the applicant, and that the prosecutor and the first-instance court had correctly determined the factual situation and established that no criminal act could be imputed to R.T.
A.
Complaints related to application no. 13003/04
31.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that the domestic courts reviewing his complaint against the dismissal decision had not delivered reasoned decisions and had not ruled on his requests for evidence. He further submitted that the proceedings were not fair because the domestic courts had given preference to his employer, a public institution.
32.
Relying on Articles 9 and 10 of the Convention, he complained that he had been sanctioned for exerting his right to freedom of expression, despite the fact that he had not made the impugned statements in his capacity as an employee of CNSAS, but in his capacity as a researcher and historian. He further submitted that his dismissal was also the consequence of pressure exerted by high-ranking Government officials and the SRI.
33.
Relying on Article 14 of the Convention, the applicant complained that he had been discriminated against on account of his statements as a historian.
34.
Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, he complained that he had lost his income as a public servant and that it was now impossible for him to continue working as a researcher. He also complained that the sanction applied to him in the form of a reduction in salary for three months amounted to a breach of his right to property.
B.
Complaints related to application no. 43826/05
35.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings against the Romanian Broadcasting Company were unfair, that the domestic courts had not addressed all his arguments and that they had interpreted the national legislation wrongly.
36.
He complained that the refusal to provide him with the information he had requested amounted to a breach of Article 10 of the Convention.
37.
He complained under Article 14 of the Convention that he had been discriminated against.
C.
Complaints related to application no. 837/06
38.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings were unfair in so far as the defendant was not properly summoned, the prosecutor did not take any investigative measures and the judges failed to respond to his procedural requests and in particular to his repeated request that the master copy of the transcript of the television programme be supplied to the case file.
39.
Relying on Articles 9 and 10 of the Convention, he complained that the statements given by the defendant on national television were defamatory and had caused him great material and non-pecuniary damage.
40.
He complained under Article 14 of the Convention that he had been discriminated against.
41.
Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, he complained that he had been deprived of the income to which he would have been entitled if he had continued working as a public servant and a researcher.
A.
Application no. 13003/04
42.
The applicant complained under Articles 6, 10 and 14 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he had been dismissed for making use of his right to freedom of expression and that the ensuing proceedings against the dismissal order were unfair because of several procedural irregularities. He further complained that following the disciplinary sanctions he had lost the income as a civil servant. He also considered that he had been subjected to discriminatory treatment.
43.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of the complaint raised under Article 10 and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
44.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that all the other complaints raised under this application do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
45.
It follows that these complaints must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.
B.
Application no. 43826/05
46.
The applicant complained under Article 10 of the Convention that by dismissing his request for access to information, the domestic courts had violated his right of access to information. Relying on Articles 6 and 14 of the Convention, the applicant further complained that the proceedings concerning his request for access to information were unfair and that he had been discriminated against.
47.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of the complaint raised under Article 10 and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
48.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that all the other complaints raised by the applicant under this application do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
49.
It follows that these complaints must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
C.
Application no. 837/06
50.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that the proceedings concerning his action for defamation were unfair because he was not allowed to adduce evidence and because several other procedural irregularities.
51.
The applicant also complained under Article 9 and 10 of the Convention that the statements made by R.T. on national television were defamatory and damaging to his reputation.
52.
Finally, he complained that Articles 14 of the Convention and 1
of Protocol No. 1 to the Convention had been breached.
53.
The Court recalls that it has already been accepted that a person’s right to protection of his or her reputation is encompassed by Article 8 as being part of the right to respect for private life (see
Pfeifer v. Austria
, no.
‑
XII,
Gurgenidze v. Georgia
, no. 71678/01, §
40, 17 October 2006,
Petrina v. Romania
, no. 78060/01, §§
27-29 and 34
‑
36, 14
October 2008). Therefore, the Court considers that the complaint under Articles 9 and 10 falls within the ambit of Article 8 of the Convention.
54.
That being so, the Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of the complaints raised under Article
6 of the Convention concerning the possibility to adduce evidence and under Article 8 concerning the applicant’s right to protection of his reputation. Therefore it is necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
55.
Furthermore, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that all the other complaints raised by the applicant do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
56.
It follows that these complaints must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the complaints raised by the applicant in respect of applications nos. 13003/04 and 43826/05 under Article
10 (dismissal for allegedly having exerted his right to freedom of expression and restriction of access to information), and in respect of application no. 837/06 under Articles 6 and 8 of the Convention (the possibility to adduce evidence and the allegedly failure to protect his reputation);
Declares
the remainder of the applications inadmissible.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President