CtEDO 12.03.2013 Auto

CATALAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CATALAN v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Cereri nr. 13003/04, 43826/05 și 837/06 Gabriel CATALAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 12 martie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, Valeriu Grițco, judecător înlocuitor, și Marialena Tsirli, Registratorul adjunct al secțiunii având în vedere cererile de mai sus, depuse la 29 decembrie 2003, 16 noiembrie și, respectiv, 23 decembrie 2005, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Gabriel Catalan, este un cetățen român care s-a născut în 1970 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna E. Crângariu, avocat practicant la București. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un istoric care în 1999-2000 a avut acces la arhivele deținute de Serviciul de Inteligență din România (SRI) cu privire la dosarele deținute de fosta poliție politică. El a avut acces la aceste arhive pe baza unui permis de cercetare emis de SRI. Se pare că el a studiat în principal dosarele referitoare la liderii bisericii și că a fost, de asemenea, permis să facă copii ale anumitor documente. Faptele legate de cererea nr. 13003/04 La 1 septembrie 2000, reclamantul a început să lucreze ca consilier la Consiliul Național pentru Studiul Fostului Poliție Politică (Securitate ) arhive (CNSAS). Această organizație a avut ca sarcină principală studiul dosarelor menținute de Securitate, în vederea identificării celor care au colaborat cu poliția politică, dar și a oferi acces persoanelor private la dosarele păstrate pe acestea. La 15 septembrie 2000, reclamantul a semnat un acord de confidențialitate, care l-a obligat să păstreze toate informațiile obținute de el ca urmare a lucrărilor sale pentru confidențialitatea CNSAS. (a) Sancțiuni disciplinare Prin ordinul din 5 martie 2001 reclamantul a primit o reprimare pentru a manifesta o atitudine nerespectabilă față de colegii săi. Martie 2001 salariul reclamantului a fost redus cu 10% timp de trei luni ca măsură disciplinară, deoarece el a fost absent de la muncă într-o zi lucrătoare fără justificare. Reclamantul a contestat cele două sancțiuni disciplinare dinaintea instanțelor, plângerea sa a fost respinsă ca fiind nefondată într-o decizie finală a Curții Înalte de Cassare și Justiție la 15 aprilie 2004. Curtea a constatat că decizia de pronunțare a sancțiunilor disciplinare era legală și a fost adoptată în conformitate cu cerințele procedurale. La 22 martie 2001, un articol a fost publicat în ziarul național Libertatea cu privire la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Articolul a indicat că există o dezbatere națională cu privire la oportunitatea de a studia dosarele privind liderii religioși din România, deținute de fosta poliție politică, Securitate, și că Primul Ministru a indicat că el nu este de acord cu această inițiativă. S-a indicat în continuare că un document a fost găsit în arhivele Securitate care a declarat că Patriarhul este cunoscut să aibă relații homosexuale. Articolul a descris în continuare modul în care Biserica Ortodoxă din România s-a opus în mod constant de decriminalizare a actelor homosexuale, chiar dacă Consiliul Europei a emis mai multe recomandări în acest sens. Cu toate acestea, se pare că un document găsit în arhivele SRI a descris actualul Patriarh ca o persoană care a fost implicată în mișcarea legionară, a participat la distrugerea unei sinagogi. Mai mult, a existat o referință la solicitant, un cercetător, punând documentul respectiv la dispoziția ziarului. Potrivit reclamantului, el a obținut acces la acest document pe baza unui permis de cercetare pentru arhivele SRI. El a afirmat mai mult că „documentul... a dovedit că T. [patriarhul] a colaborat cu Securitatea . Securitatea a folosit informațiile pe care le-au avut cu privire la tendințele sale homosexuale, istoria sa cu Gărzile de Fier și dorința sa de a continua o carieră, pentru a face uz de el cum au dorit.” După publicarea acestui articol, în aceeași zi, mai mulți politicieni lideri, inclusiv Președintele și Primul Ministru al României, au făcut declarații publice respingând acuzațiile împotriva șefului bisericii și atacurile împotriva unei instituții pe care le-au spus că ar trebui respectate. 10. În aceeași dată, CNSAS a emis un comunicat de presă care a declarat că a început procesul de revizuire a dosarelor poliției politice cu privire la oficialii de înaltă calitate a bisericii, dar că procesul a fost într-o etapă timpurie și, prin urmare, nu au putut lua nici o poziție cu privire la acuzațiile conținute în articolul în cauză. De asemenea, s-a explicat că declarațiile reclamantului se bazează pe informațiile pe care le-a obținut înainte de a deveni angajat al CNSAS. Comunicatul de presă a afirmat în continuare că reclamantul a încălcat sarcinile sale de funcționar public prin implicarea indirectă a denumirii CNSAS într-o acțiune personală, pentru care CNSAS nu are nicio responsabilitate. 11. Mai târziu, în acea zi, reclamantul a fost convocat să apară în fața consiliului disciplinar al CNSAS și a fost interogat în legătură cu articolul. Reclamantul susține că nu a fost informat că trebuie să apară în fața consiliului disciplinar, dar doar că el a fost invitat la o discuție. I s-a cerut să explice în ce capacitate a făcut declarația citată în articolul, atunci când a obținut accesul la documentele pe care le-a invocat și dacă a considerat că a încălcat obligațiile impuse de legislația care reglementează activitatea CNSAS. 12. A doua zi, Președintele CNSAS a declarat la televizor că contractul de ocupare a forței de muncă al reclamantului va fi încheiat. 13. La 26 martie 2001, reclamantul a fost invitat să depună explicații scrise și a întrebat dacă el este încă un angajat al CNSAS, deoarece nu a avut nici un sens să prezinte aceste explicații în cazul în care contractul său a fost deja încheiat, așa cum a fost raportat de către mass-media. În aceeași zi, CNSAS College a emis un ordin de respingere a reclamantului pentru a acționa într-o manieră prejudicială pentru reputația angajatorului său. 14. La 26 martie 2001, unele dintre foștii colegi ai reclamantului au scris o scrisoare de protest către CNSAS College, în care au indicat că reclamantul a fost solicitat de un ziar pentru a-și exprima opinia ca cercetător și nu ca angajat al CNSAS. Acestea au indicat, de asemenea, că declarațiile CNSAS care distanțează organizația de la acuzațiile reclamantului din ziar au constituit o interpretare malefică, iar atitudinea organizației față de solicitant a constituit o încălcare a dreptului la libertate de exprimare și a principiilor de bază ale activităților de cercetare, care vizează descoperirea adevărului istoric. 15. La 12 aprilie 2001, reclamantul a depus o plângere împotriva ordinului de concediere. El a susținut că ordinul este ilegal, deoarece el nu a fost informat că o investigație disciplinară a fost inițiată împotriva lui, și că ordinul a încălcat dreptul său la libertate de exprimare ca istoric și cetățean român, precum și dreptul și datoria ca istoric de a transmite informații care sunt în interesul public. El a indicat, de asemenea, că declarația sa inclusă în articolul nu face nici o referire la faptul că el a fost un angajat al CNSAS, deoarece el a făcut declarația în calitate de istoric. El a mai indicat că informațiile transmise de el nu au fost descoperite în timp ce a lucrat pentru CNSAS, dar anterior, în timp ce făcea cercetări pe cont propriu și a avut un permis de cercetare pentru arhivele SRI. 16. La 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel din București și-a respins acțiunea ca fiind nefondată. Curtea de recurs a constatat că reclamantul a încălcat regulamentele stabilite de angajatorul său, că ordonanța de concediere a fost eliberată în conformitate cu procedura juridică și că nu există nicio dovadă că dreptul său la libertate de exprimare a fost încălcat, deoarece era datoria sa de a modera declarațiile sale publice, care, în orice caz, nu avea niciun sprijin real. 17. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, plângând că instanța de primă instanță nu a furnizat motive pentru concluziile pe care le-a ajuns. 18. El a indicat, de asemenea, că, deși angajatorul său a fost obligat prin legea de a produce în originile instanței de judecată a tuturor documentelor referitoare la ordonanța de concediere, ei nu au făcut acest lucru, și copiile pe care le-au prezentat-o erau incomplete și conținute spații goale. El a reiterat argumentele sale în susținerea unui motiv de nulitate a ordinului de concediere. El se plângea în continuare de diferitele declarații făcute de CNSAS chiar înainte de eliberarea ordinului oficial de concediere, indicând că media de difuzare și tipar a anunțat deja concedierea înainte de adoptarea unei decizii oficiale. Acesta a insistat, de asemenea, că articolul în cauză nu face nici o referire la faptul că este angajat al CNSAS și că chiar angajatorul său a recunoscut că informațiile pe care le-a comunicat nu au fost primite în timp ce lucrează pentru CNSAS. El a subliniat faptul că acordul de confidențialitate semnat de el se referă la informații obținute în temeiul ocupării forței de muncă cu CNSAS și, prin urmare, nu acoperă informațiile obținute anterior. El a considerat că concedierea sa este o sancțiune pentru a-și exprima opinia ca istoric și că a exercitat doar dreptul său de a dezvălui adevărul istoric despre o persoană publică care a asumat rolul de arbitru de valori morale. 19. Apelul său a fost respins într-o decizie finală a Curții Supreme de Justiție pronunțată la 27 iunie 2003. Hotărârea de probă a fost bine motivată, că dreptul reclamantului la apărare a fost respectat, că suficiente dovezi au fost adăugate, și că ordinul de concediere a respectat toate cerințele juridice. 20. La 27 mai 2002, dosarul cu privire la Patriarh a fost transferat de la SRI la CNSAS. În 2008, prin intermediul unei ordonanțe de urgență, Guvernul a restrâns accesul publicului la dosarele referitoare la liderii bisericii. Faptele legate de aplicarea nr. 43826/05 21. La 12 martie 2003, reclamantul a formulat o cerere către compania română de radiodifuziune (RBC), cerând o copie și o tranșare a programului de televiziune „Scurt pe doi” (Short Talk ) transmisă la 29 martie 2001 pe canalul principal de televiziune de stat, precum și de știri care se referă la CNSAS sau Patriarhului pentru perioada 22-31 martie 2001 și după 7 iulie 2001. De asemenea, reclamantul a solicitat accesul la diferite documente privind funcționarea și instituirea RADOR, o agenție de presă română. Întrucât nu a primit răspuns la cererea sa, el a depus o acțiune judiciară împotriva RBC pe baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public. 22. Într-o decizie finală din 19 mai 2005, Curtea de Apel a respins acțiunea sa, având în vedere faptul că informațiile pe care le-a solicitat, și anume copia de tranșe ale speciilor de televiziune specifice, erau supuse normelor privind proprietatea intelectuală și nu au intrat în domeniul informațiilor în interesul public. Curtea de recurs a susținut, de asemenea, că reclamantul ar putea solicita ca aceste dovezi să fie adăugate în cadrul procedurii privind plângerea de difamare depusă de reclamant împotriva directorului SRI (a se vedea capitolul 4 mai jos). În ceea ce privește cererea de informații privind funcționarea RADOR, instanța de recurs a constatat că aceste informații au fost deja furnizate reclamantului în timp ce procedura era în așteptare. Faptele referitoare la cererea nr. 837/06 23. La 29 martie 2001 R.T., directorul SRI la momentul respectiv, a fost invitat la o emisiune de chat transmisă pe canalul principal de televiziune de stat român. Potrivit reclamantului, în cursul acestui program R.T. a declarat că documentele dezvăluite presei de către solicitant au fost furate de aceasta din arhivele SRI. În zilele care au urmat, tipărirea media a raportat la acest interviu. De exemplu, în ediția sa 31 martie/1 aprilie 2001, Cotidianul , un ziar național, tipărit pe prima pagină că R.T. își continua războiul împotriva CNSAS, acuzând angajații săi de furat dosare și hârtii din dosarele arhivelor SRI și folosind cazul reclamantului ca exemplu. Rapoarte similare au fost publicate în alte ziare. 24. La 30 mai 2001, reclamantul, care nu a avut o înregistrare a programului de televiziune, dar a considerat că declarațiile R.T. în timpul acesteia l-au difamat, a depus o plângere penală, alături de aceasta cu o acțiune civilă, împotriva acesteia. 25. Cazul a fost anulat de două ori înainte de a fi depus pentru anchetă procurorului atașat de Curtea Înaltă de Cassare și Justiție. Se pare că în această etapă a procedurii R.T. a prezentat o transcriptie a show-ului de discuții în cauză. 26. La 22 decembrie 2004, procurorul a respins plângerea reclamantului ca fiind nesubstanțiată. a declarat în programul de televiziune că informațiile privind conținutul dosarelor de poliție politică au fost scurse de angajați ai CNSAS și că el este doar dezacordat dreptul reclamantului de a divulga aceste informații și l-a suspectat că a obținut accesul la informații prin mijloace ilegale. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că reclamantul a divulgat aceste informații către mass-media și că nu se îndoiala că ar fi putut achiziționa aceste informații doar prin mijloace ilegale, nu pare a fi nici un motiv pentru care ar trebui să se simtă difamat de declarațiile impugnate. 27. Într-o hotărâre de primă instanță din 4 aprilie 2005, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție, într-un grup de trei judecători, a respins plângerea împotriva hotărârii procurorului ca fiind nespinsă. În 1999, reclamantul a primit autorizația de la SRI pentru a-și studia arhivele și că, în acest timp, a studiat și dosarele referitoare la patriarh. Informațiile din aceste dosare au fost publicate mai târziu într-un ziar național, care a declarat în mod expres că informațiile au fost furnizate de solicitant. 28. Verificarea transcriptionului emisiunei de chat prezentate de R.T., Curtea a constatat că R.T. nu a făcut nici o trimitere specifică la solicitant, dar că sunt moderatorii de discuții care au menținut numele său. R.T. nu a putut fi responsabil pentru modul în care media de tipărire a raportat mai târziu pe program. Prin urmare, a concluzionat că R.T. nu a făcut nici o declarație directă cu privire la solicitant și nu a putut fi considerat responsabil pentru difamație. 29. Reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept, indicând că a contestat în mod constant autenticitatea tranșei și că a solicitat ca postul de televiziune să furnizeze o copie originală a tranșei programului, indicând în continuare că a încercat să obțină o copie a acestuia, dar că cererea sa a fost refuzată (a se vedea capitolul) De asemenea, el a indicat că a depus declarații de doi martori care au urmărit spectacolul și care au confirmat că R.T. l-a acuzat că a furat documentul. El a indicat că instanța de primă instanță a ignorat toate afirmațiile sale în acest sens. 30. Într-o decizie finală din 4 iulie 2005, Curtea Înaltă de casă și Justiție, într-un grup de nouă judecători, a respins apelul său. În această privință, Comisia a reținut că toate dovezile indică faptul că R.T. nu a formulat niciun comentariu specific cu privire la solicitant și că procurorul și instanța de primă instanță au determinat corect situația de fapt și au stabilit că niciun act penal nu poate fi imputat reclamațiilor R.T. COMPLAINTS referitoare la cererea nr. 13003/04 31. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că instanțele interne care revizuiesc plângerea împotriva deciziei de concediere nu au pronunțat hotărâri motivate și nu au decis asupra cererilor sale de probă. El a susținut, de asemenea, că procedura nu este corectă deoarece instanța internă a acordat preferință angajatorului său, o instituție publică. 32. În baza articolelor 9 și 10 din Convenție, el se plângea că a fost sancționat pentru exercitarea dreptului său la libertate de exprimare, în ciuda faptului că nu a făcut declarațiile impugnate în calitatea sa de angajat al CNSAS, ci în calitatea sa de cercetător și istoric. În plus, el a susținut că concedierea sa a fost, de asemenea, consecința presiunii exercitate de oficialii guvernamentali de rang înalt și de SRI. 33. Considerând art. 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat din cauza declarațiilor sale ca istoric. 34. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el s-a plâns că și-a pierdut venitul ca funcționar public și că acum este imposibil ca el să continue să lucreze ca cercetător. De asemenea, el se plânge că sancțiunile aplicate lui sub forma unei reduceri a salariului timp de trei luni constituie o încălcare a dreptului său la proprietate. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile împotriva companiei de radiodifuziune române sunt nedreptate, că instanța internă nu a abordat toate argumentele sale și că au interpretat legislația națională în mod nedrept. 36. El s-a plâns că refuzul de a-i furniza informațiile pe care le-a cerut constituie o încălcare a art. 10 din Convenție. 37. El s-a plâns în conformitate cu art. 14 din Convenție că a fost discriminat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile erau nejustificate în măsura în care acuzatul nu era în mod corespunzător convocat, procurorul nu a luat nicio măsură de investigare și judecătorii nu au răspuns la cererile sale procedurale și, în special, la cererea sa repetată de a furniza în dosar copia masteră a tranșului programului de televiziune. 39. În baza articolelor 9 și 10 din Convenție, el s-a plâns că declarațiile inculpatului de la televiziunea națională erau difamatoare și i-a cauzat daune materiale și morale. 40. El s-a plâns în conformitate cu art. 14 din Convenția că a fost discriminat. 41. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el se plângea că a fost privat de venitul la care ar fi avut dreptul dacă ar fi continuat să lucreze în calitate de funcționar public și de cercetător. Aplicația Dreptului nr. 13003/04 42. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 10 și 14 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că a fost respins pentru utilizarea dreptului său la libertatea de exprimare și că procedurile care au urmat împotriva ordinului de concediere sunt nedreptate din cauza mai multor nereguli procedurale. El s-a plâns în continuare că, în urma sancțiunilor disciplinare, a pierdut venitul în calitate de funcționar public. El a considerat, de asemenea, că a fost supus unui tratament discriminatoriu. 43. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerii formulate în temeiul articolului 10 și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. 44. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate în temeiul prezentei cereri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 45. Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție, cererea nr. 43826/05 46. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că prin respingerea cererii sale de acces la informații, instanța internă a încălcat dreptul său de acces la informații. Considerând la articolele 6 și 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns în continuare că procedurile referitoare la cererea sa de acces la informații erau incorecte și că a fost discriminat împotriva. 47. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea plângerii formulate în temeiul articolului 10 și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se notifice această parte a cererii guvernului contestat. 48. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant în temeiul prezentei cereri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 49. Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Soluția nr. 837/06 50. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 din Convenție că procedurile privind acțiunile sale de difamare au fost nedreptate pentru că nu a fost autorizat să aducă dovezi și pentru că mai multe alte nereguli procedurale 51. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție că declarațiile formulate de R.T. la televiziunea națională au fost difamatoare și dăunătoare reputației sale. 52. În cele din urmă, el s-a plâns că articolele 14 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost încălcate. 53. Curtea reamintește că s-a acceptat deja faptul că dreptul unei persoane la protecție a reputației sale este inclus în art. 8 ca parte a dreptului la respectarea vieții private (a se vedea Pfeifer c. Austria , nr. 12556/03 , § 35, CEDH 2007 XII, Gurgenidze c. Georgia , nr. 71678/01, § 40, 17 octombrie 2006, Petrina c. România , nr. 78060/01 , §§ 27-29 și 34 36, 14 Octombrie 2008). Prin urmare, Curtea consideră că plângerea în temeiul articolelor 9 și 10 intră în cadrul articolului 8 din Convenție. 54. În acest sens, Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerilor formulate în temeiul articolului 6 din Convenția privind posibilitatea de a adăuga dovezi și în conformitate cu art. 8 privind dreptul reclamantului la protecția reputației sale. Prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 55. În plus, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 56. Prin urmare, aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor formulate de reclamant în ceea ce privește cererile nr. 13003/04 și 43826/05 în temeiul articolului 10 (dismisarul pentru care se presupune că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare și restricție de acces la informații) și în ceea ce privește aplicarea nr. 837/06 în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție (poziția de a adăuga dovezi și nerespectarea presupusă de a-și proteja reputația); declara restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă