CtEDO 04.06.2013 Auto

CASE OF GRIDAN AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.06.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GRIDAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GRIDAN ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nos. 28237/03, 24386/04, 46124/07 și 33488/10) JUDGMENT STRASBOURG 4 iunie 2013 Această hotărâre este finală. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gridan și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Ján Šikuta, Președintele, Luis López Guerra, Nona Tsotsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 14 mai 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat în patru cereri (nus. 28237/03, 24386/04, 46124/07 și 33488/10) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale („Convenția”) de resortisanții români. Reclamantul G. în cererea nr. 46124/07 a murit la 3 august 2008. Cererea a fost urmărită în numele său de către G. și M., moștenitori ai proprietății reclamantului. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat succesiv de agentii lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, dna Irina Cambrea și dna Catrinil Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 10 iulie 2007, cererea nr. 24386/04 a fost comunicată guvernului. Celelalte cereri au fost comunicate guvernului la 5 octombrie 2011. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Toate reclamanții au obținut decizii favorabile cu privire la diferite posesiuni prin intermediul hotărârilor finale. Aceste hotărâri au fost anulate mai târziu după apeluri extraordinare: reexaminare, anulare sau supraveghere proceduri de reexaminare inițiate de părțile adverse sau de Procuratorul General al României. Informații detaliate privind reclamanții și procedurile lor sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Unele dispoziții interne relevante privind apelurile extraordinare sunt rezumate în cazul Ștefănica și alții v. România , nr. 38155/02 , § 19, 2 noiembrie 2010 (request for supervision review), Androne v. România , nr. 54062/00, § 36, 22 decembrie 2004 (request for review) și Mitrea v. România , nr. 26105/03, § 14, 29 iulie În plus, art. 322 din Codul de Procedură Civilă prevede că o decizie finală poate fi revizuită în cazul în care, printre altele , o sancțiune disciplinară a fost ordonată împotriva unui magistrat pentru exercițiul în funcție sau neglijență severă în examinarea unui caz (art. 322 § 4), sau dovezi scrise care au fost respinse de partea opozitivă sau care nu a fost posibilă depunerea pentru un motiv în afara controlului părților, este descoperit după ce decizia a fost eliberată (art. 322 § 5). HOTĂRÂREA DE DECIZII Având în vedere obiectul similar al cererii, Curtea consideră oportun să se alăture la acestea într-o singură hotărâre. II. LOCUS STANDI Curtea consideră că moștenitorii G. în cererea nr. 46124/07 (a se vedea punctul 2 de mai sus) pot continua cererea în numele său (a se vedea, printre altele, Mironov v. Ucraina , nr. 19916/04, § 12, 14 decembrie 2006). Cu toate acestea, dacă este cazul, Curtea va continua să se refere la G. ca „reclamantul”. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 A CONVENȚII ȘI A ARTICOLUL 1 A PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții se plângeau că anularea deciziilor finale prin revizuirea sau cererea de supraveghere a fost încălcarea articolelor 6 din Convenția și a Protocolului nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Admisibilitatea 10. Curtea remarcă că plângerile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, constată că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Reclamanții au susținut că principiul securității juridice consemnat în art. 6 § 1 din Convenție a fost încălcat în cazul lor, datorită anulării deciziilor finale ale instanței interne și au susținut, de asemenea, că dreptul lor la bunuri în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a fost încălcat în mod egal. Acestea susțin că procedurile de reexaminare și anulare inițiate de părțile adverse și procedurile de reexaminare de supraveghere inițiate de procurorul general au fost utilizate ca recurs deghizat, deoarece acestea nu au vrut decât să obțină o modificare a rezultatului primului set de proceduri. În plus, reclamantul în cazul nr. 28237/03 a susținut că dovezile prezentate de Primăria nu au fost calificate ca probe noi capabile să conducă la redeschiderea unui caz în sensul articolului 322 § 5 din Codul de Procedură Civilă. 46124/07 a susținut că sancțiunile disciplinare impuse președintelui secțiunii civile a Curții Înalte de Cassare și Justiție („HCCJ”) pentru încălcarea regulamentului intern privind atribuirea unei cauze la o cameră, era doar o scuză destinată de a trece la anularea deciziei finale din 30 septembrie 2005 și de a modifica rezultatul cazului deja hotărât. Acesta a subliniat, în acest sens, că, în contravenție cu camera de recurs care a hotărât cazul în cadrul primului set de proceduri, noua cameră care a redeschis procedura nu a efectuat nici măcar o audiere pentru examinarea recursului, ceea ce pur și simplu a modificat rezultatul cazului prin reevaluarea dovezilor indicate în primul set de proceduri. 12. Guvernul a subliniat, în primul rând, că, în urma cazului Brumărescu c. România ([GC], nr. 28342/95, CEDH 1999 VII), a fost modificat Codul de Procedură Civilă din România, astfel încât actualul cadru legislativ român nu permite introducerea unei cereri de revizuire a supravegherii la HCCJ (ex-Curtea Supremă). În cazul nr. 24386/04, totuși, a fost necesară anularea unei decizii finale pentru a proteja interesele publice, având în vedere faptul că interpretarea probelor de către instanțe în primul set de proceduri a fost contrară intereselor publice. Guvernul a susținut, de asemenea, că cererile de reexaminare și anulare au fost utilizate în celelalte cereri pentru a corecta următoarele erori judiciare și avorturi ale justiției: în cererea nr. 28237/03, noi fapte au fost descoperite după ce hotărârea a devenit finală; în aplicarea nr. 46124/04, au fost luate măsuri disciplinare împotriva președintelui secțiunii civile a HCCJ pentru încălcarea reglementărilor interne privind atribuirea cauzei la camera de recurs care a hotărât această chestiune cu o hotărâre finală; și în aplicarea nr. 33488/10, Curtea care a hotărât această chestiune prin o hotărâre finală a interpretat în mod greșit dovezile și, prin urmare, a stabilit în mod greșit faptele. În suma, Guvernul consideră că nu a fost încălcat nici principiul certitudinei judiciare, nici dreptul la respectul bunurilor. Evaluarea Curții 13. Curtea reiterează că dreptul la o ședință echitabilă în fața unui tribunal, astfel cum este garantat de art. 6 alineatul (1) din Convenție, trebuie interpretat în lumina Preamblului la Convenție, care, în partea sa relevantă, declară statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinei juridice, care necesită, printre altele, ca, în cele din urmă, instanțele să determine o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu , citat mai sus, § 61). 14. Siguranța juridică presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), acesta este principiul finalității hotărârilor, subliniind faptul că nici o parte nu are dreptul să caute o revizuire a unei hotărâri finale și obligatorii doar în scopul obținerii unei recereri și a unei noi hotărâri ale cazului. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare și a avorturilor justiției, dar pentru a nu efectua un proaspăt examen. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două opinii asupra acestui subiect nu este un motiv de reexaminare. O deplasare de la acest principiu este justificată numai atunci când este necesară datorită circumstanțelor de caracter substanțial și convingător (a se vedea Ryabykh c. Rusia nr. 52854/99, § 52, CEHR 2003 IX). 15. Cu toate acestea, cerințele de securitate juridică nu sunt absolute; în anumite circumstanțe, deschiderea procedurii poate fi cea mai adecvată măsură pregătitoare în cazul în care cerințele de la art. 6 nu au fost îndeplinite (a se vedea Mitrea, § 25). În orice caz, autoritățile ar trebui să exercite competența de a efectua o revizuire extraordinară, astfel încât să lovească, în măsura maximă posibilă, un echilibru echitabil între interesele în joc (a se vedea mutatis mutandis Nikitin c. Rusia , nr. 50178/99 , § 57, CEDO 2004 VIII). 16. Curtea reamintește că a constatat în mod repetat că redeschiderea Procedura în temeiul articolului 330 din Codul de procedură civilă român al unei cereri de revizuire de supraveghere depusă de Procuratorul General al României a constituit o încălcare a principiului certitudinei juridice și, prin urmare, a încălcat art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Brumărescu, citat mai sus, § 62; Bîrlă v. România , nr. 18611/04, §§ 15 până la 20, 27 mai 2010). De asemenea, a susținut că anularea unei decizii finale și obligatorii pentru pur și simpluul motiv pentru care existau opinii diferite în ceea ce privește interpretarea dovezilor aduse nu a fost justificată și a încălcat dreptul reclamantului la o audiere echitabilă (a se vedea Mitrea, citată mai sus, §§§ 27-30). De asemenea, s-a constatat că redeschiderea procedurilor bazate pe noi dovezi este încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, în cazul în care hotărârea instanței interne care permite o astfel de redeschidere nu a indicat de ce informațiile sau noile dovezi nu au putut fi obținute în timpul primului set de proceduri (a se vedea Popov v. Moldova (n. 2), nr. 19960/04, §§ 50 până la 54, 6 decembrie 2005). 17. În ceea ce privește faptele prezentelor cereri, Curtea consideră că nimic nu le distinge de jurisprudența menționată mai sus. Curtea consideră că nu s-a demonstrat că greșelile justiției sau erorilor judiciare presupuse comise de instanțe în primul set de proceduri ale prezentelor cauze au fost astfel de a justifica anularea hotărârilor finale și obligatorii. Prin urmare, aceasta constată încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește principiul certitudinei juridice. 18. În ceea ce privește plângerea reclamanților cu privire la drepturile lor de proprietate, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudența sa constantă cu privire la această chestiune (a se vedea, de exemplu, Tăutu v. România , nr. 17299/05, §§ 20 și 21, 9 Februarie 2010) și având în vedere circumstanțele cazului, că hotărârea autorităților interne de a anula hotărârile finale care recunosc drepturile de proprietate ale reclamanților asupra diverselor mărfuri și de a reconsidera aceste drepturi au încălcat drepturile, astfel cum sunt garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, a existat și o încălcare a dispoziției respective. În cele din urmă, reclamantul în cererea nr. 24386/04 s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la confiscarea casei sale și a terenului absorbent în 1976. 20. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 21. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 23. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudicii materiale și morale: nr. Prejudicii materiale (EUR) Prejudicii morale (EUR) 28237/03 120.000 7.700 24386/04 Returnarea parcelei nereturnate de terenuri de 237 de metri pătrați sau 72.000 1.550 46124/07 Solicitant G.: 130.900 Solicitant P.: 119.130 Solicitant G.: 20.000 Solicitant P.: 20.000 33488/10 nici 10.000 24. Guvernul a contestat sumele solicitate, cu excepția cererii nr. 46124/07. Prejudicii materiale 25. Curtea, ținând cont de circumstanțele cererilor nr. 28237/03, 24386/04 și 46124/07, consideră că returnarea bunurilor ar pune reclamanții în poziția în care ar fi găsit-o dacă nu au avut loc încălcări (a se vedea Rățeanu c. România , nr. 18729/05, §§ 26-31, 7 februarie 2008). În lipsa de returnare a bunurilor în cauză, Statul pârât plătește reclamanților, în termen de șase luni de la prezenta hotărâre, o sumă de bani care reprezintă valoarea actuală a acestor bunuri (a se vedea Brumărescu c. România (justă satisfacție) [GC], nr. 28342/95, § 23, CEDO 2001 I), precum și orice impozit care poate fi taxat pe aceste sume: 90.000 EUR în aplicarea 28237/03; 50.000 EUR în cererea nr. 24386/04; 130.900 EUR pentru reclamantul G. și 119.130 EUR pentru reclamantul P. în cererea nr. 46124/07. 26. Curtea constată că, în cazul nr. 33488/10, hotărârea impușită din 24 noiembrie 2009 de către Curtea de Apel Craiova nu a fost, până în prezent, pusă în aplicare. Prin urmare, Curtea consideră că nu ar trebui acordată nicio daune pecuniară în acest caz, cu condiția ca reclamantul să nu fie obligat să plătească suma de 3.015.25 lei români pe care a fost acordată în temeiul deciziei finale din 12 iunie 2008. Prejudicii morale 27. Eliberarea echitabilă a evaluării sale, Curtea aprobă 5000 EUR pe reclamant în cererile nr. 28237/03, 46124/07 și 33488/10 și 1550 EUR către reclamant în cererea nr. 24386/04 pentru prejudicii morale, plus orice impozit care poate fi taxat pe aceste sume. Costuri și cheltuieli 28. Reclamanții din următoarele cereri au solicitat, de asemenea, sume pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții: nr. Cauza nr. Costuri și cheltuieli (EUR) 28237/03 5.000 24386/04 112.000 29. Guvernul a contestat sumele solicitate, având în vedere că acestea erau doar parțial justificate. 30. jurisprudența, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant în cererile nr. 28237/03 și 24386/04 a sumei de 2000 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS se alătură prezentei cereri; declară cererile admisibile în măsura în care se referă la plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție și articolul Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la anularea hotărârilor finale și obligatorii ale instanței, precum și restul cererii nr. 24386/04 inadmisibil; declară că a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține literele (a) că Statul pârât trebuie să se reîntoarcă la reclamanții în cererile nr. 28237/03, 24386/04 și 46124/07, în termen de trei luni, bunurile recunoscute de deciziile finale și obligatorii ale instanței înainte de anularea lor; (b) care, în lipsa unei astfel de restituiri, Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în aceeași perioadă de trei luni, în ceea ce privește prejudiciile materiale, următoarele sume : (i) în cererea nr. 28237/03 , 90.000 EUR (nouăzeci de mii de euro); (ii) în cererea nr. 24386/04 , 50.000 EUR (50.000 euro); (iii) în cererea nr. 46124/07 , 130.900 EUR (o sută treizeci și nouă sute de euro) reclamantului G. și 119.130 EUR (o sută nouăzeci și o sută treizeci de euro) reclamantului P.; (c) că, în orice caz, Statul pârât trebuie să plătească reclamanților în aceeași perioadă de trei luni, următoarele sume: (i) în cererea nr. 28237/03 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și - 2000 EUR (două mii de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (ii) în aplicarea nr. 24386/04 - 1,550 EUR (o mie cinci sute cinci sute cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și - 2000 EUR (doi mii de euro) în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile; (iii) în aplicarea nr. 46124/07 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) pe solicitant în ceea ce privește prejudiciile morale; (iv) în cererea nr. 33488/10 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (d) că sumele în cauză trebuie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție echitabilă. 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct Registrul Apendice nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant Data de naștere a reședinței Reprezentat de avocat Decizia finală Apel Extraordinar 28237/03 31/07/2003 Aurel Iosif GRIDAN 12/03/1937 București Mihaela DOBRESCU Hotărârea finală din 3 februarie 1998 a Curții de Apel din București care admite acțiunile reclamanților depuse împotriva primăriei București; a recunoscut drepturile de proprietate ale reclamantului asupra bunurilor imobile, luate ilegal de stat. Hotărârea din 14 februarie 2003 a Curții de Apel din București care admite cererea de reexaminare ( revizuire ) depus de Municipiul București pe baza unor dovezi suplimentare din 1949 și care au fost găsite în Arhivele Naționale de Stat în ceea ce privește baza juridică a luarii proprietății imobile în cauză. Curtea de Apel a anulat decizia finală din 3 februarie 1998 și reevaluarea noilor dovezi prezentate de Municipiul, a respins acțiunea reclamantului. 24386/04 31/03/2004 Alexandru BARBU 08/10/1933 Cerbu-Albota (Argee) Nici o hotărâre finală din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitesti care a ordonat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 să returneze reclamantului o parcelă de teren de 314 metri pătrați. Doar 77 metri pătrați au fost returnați reclamantului. Hotărârea din 19 noiembrie 2003 a Curții Înalte de Casare și Justiție care acordă cererea de reexaminare a supravegherii (recursuri în Anulare ) depusă de procurorul general. HCCJ a redeschis procedura, a anulat decizia finală din 12 octombrie 2001 și a respins acțiunea reclamantului de returnare a bunurilor imobile în cauză. 46124/07 23/10/2007 29/10/1924 București și 15/12/1936 București Nicoleta POPESU Hotărârea finală din 30 septembrie 2005 a Curții Înalte de Casare și Justiție a constatat că în 1996 reclamanții au achiziționat legal și cu bună credință proprietățile imobile în cauză, în conformitate cu Legea nr. 112/1995, recunoaștend astfel drepturile lor de proprietate. Decizia din 24 aprilie 2007 a Curții Înalte de Casare și Justiție care a acceptat cererea de reexaminare ( Revizuire ) depusă de A.M.P. din cauza faptului că a fost luată o măsură disciplinară împotriva președintelui secțiunii civile a HCCJ la 28 noiembrie 2006, pentru că a autorizat într-o greșeală credință transferul cazului care urmează să fie hotărât în apel de la o cameră la alta în aceeași secțiune și, prin urmare, pentru că a încălcat reglementările interne ale HCCJ. Cererea de reexaminare a fost acordată și decizia finală din 30 septembrie 2005 a fost anulată. O nouă cameră a HCCJ a reinterpretat dovezile din dosar și a considerat că reclamanții au acționat cu o credință proastă atunci când au achiziționat drepturile de proprietate asupra imobilului în cauză. Prin urmare, a declarat nul și anulat contractele din 1996 prin care reclamanții l-au achiziționat. 33488/10 20/05/2010 Ion COLCEA 26/10/1949 Craiova Nici o hotărâre finală din 12 iunie 2008 a Curții de Apel a ordonat Hotărârea Generală a Finanțelor Publice ( Directia Generala de Finante Publice ) să plătească reclamantului o sumă de 3 015,25 RON, reprezentând impozitul nejustificat. Decizia de mai sus a fost pusă în aplicare la 10 august 2008. Decizia din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova care admite recursul extraordinar (concurs în anulare ) depusă de către Hotărârea Generală a Finanțelor Publice din cauza faptului că instanțele anterioare au interpretat în mod echitabil dovezile aduse. Acesta a anulat decizia finală din 12 iunie 2008 și a respins acțiunea reclamantului de returnare a taxei. Decizia nu a fost încă pusă în aplicare.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă