CASE OF GRIDAN AND OTHERS v. ROMANIA

CASE OF GRIDAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GRIDAN ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nos. 28237/03, 24386/04, 46124/07 și 33488/10) JUDGMENT STRASBOURG 4 iunie 2013 Această hotărâre este finală. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gridan și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Ján Šikuta, Președintele, Luis López Guerra, Nona Tsotsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 14 mai 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat în patru cereri (nus. 28237/03, 24386/04, 46124/07 și 33488/10) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale („Convenția”) de resortisanții români. Reclamantul G. în cererea nr. 46124/07 a murit la 3 august 2008. Cererea a fost urmărită în numele său de către G. și M., moștenitori ai proprietății reclamantului. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat succesiv de agentii lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, dna Irina Cambrea și dna Catrinil Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 10 iulie 2007, cererea nr. 24386/04 a fost comunicată guvernului. Celelalte cereri au fost comunicate guvernului la 5 octombrie 2011. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Toate reclamanții au obținut decizii favorabile cu privire la diferite posesiuni prin intermediul hotărârilor finale. Aceste hotărâri au fost anulate mai târziu după apeluri extraordinare: reexaminare, anulare sau supraveghere proceduri de reexaminare inițiate de părțile adverse sau de Procuratorul General al României. Informații detaliate privind reclamanții și procedurile lor sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Unele dispoziții interne relevante privind apelurile extraordinare sunt rezumate în cazul Ștefănica și alții v. România , nr. 38155/02 , § 19, 2 noiembrie 2010 (request for supervision review), Androne v. România , nr. 54062/00, § 36, 22 decembrie 2004 (request for review) și Mitrea v. România , nr. 26105/03, § 14, 29 iulie În plus, art. 322 din Codul de Procedură Civilă prevede că o decizie finală poate fi revizuită în cazul în care, printre altele , o sancțiune disciplinară a fost ordonată împotriva unui magistrat pentru exercițiul în funcție sau neglijență severă în examinarea unui caz (art. 322 § 4), sau dovezi scrise care au fost respinse de partea opozitivă sau care nu a fost posibilă depunerea pentru un motiv în afara controlului părților, este descoperit după ce decizia a fost eliberată (art. 322 § 5). HOTĂRÂREA DE DECIZII Având în vedere obiectul similar al cererii, Curtea consideră oportun să se alăture la acestea într-o singură hotărâre. II. LOCUS STANDI Curtea consideră că moștenitorii G. în cererea nr. 46124/07 (a se vedea punctul 2 de mai sus) pot continua cererea în numele său (a se vedea, printre altele, Mironov v. Ucraina , nr. 19916/04, § 12, 14 decembrie 2006). Cu toate acestea, dacă este cazul, Curtea va continua să se refere la G. ca „reclamantul”. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 A CONVENȚII ȘI A ARTICOLUL 1 A PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții se plângeau că anularea deciziilor finale prin revizuirea sau cererea de supraveghere a fost încălcarea articolelor 6 din Convenția și a Protocolului nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Admisibilitatea 10. Curtea remarcă că plângerile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, constată că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Reclamanții au susținut că principiul securității juridice consemnat în art. 6 § 1 din Convenție a fost încălcat în cazul lor, datorită anulării deciziilor finale ale instanței interne și au susținut, de asemenea, că dreptul lor la bunuri în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a fost încălcat în mod egal. Acestea susțin că procedurile de reexaminare și anulare inițiate de părțile adverse și procedurile de reexaminare de supraveghere inițiate de procurorul general au fost utilizate ca recurs deghizat, deoarece acestea nu au vrut decât să obțină o modificare a rezultatului primului set de proceduri. În plus, reclamantul în cazul nr. 28237/03 a susținut că dovezile prezentate de Primăria nu au fost calificate ca probe noi capabile să conducă la redeschiderea unui caz în sensul articolului 322 § 5 din Codul de Procedură Civilă. 46124/07 a susținut că sancțiunile disciplinare impuse președintelui secțiunii civile a Curții Înalte de Cassare și Justiție („HCCJ”) pentru încălcarea regulamentului intern privind atribuirea unei cauze la o cameră, era doar o scuză destinată de a trece la anularea deciziei finale din 30 septembrie 2005 și de a modifica rezultatul cazului deja hotărât. Acesta a subliniat, în acest sens, că, în contravenție cu camera de recurs care a hotărât cazul în cadrul primului set de proceduri, noua cameră care a redeschis procedura nu a efectuat nici măcar o audiere pentru examinarea recursului, ceea ce pur și simplu a modificat rezultatul cazului prin reevaluarea dovezilor indicate în primul set de proceduri. 12. Guvernul a subliniat, în primul rând, că, în urma cazului Brumărescu c. România ([GC], nr. 28342/95, CEDH 1999 VII), a fost modificat Codul de Procedură Civilă din România, astfel încât actualul cadru legislativ român nu permite introducerea unei cereri de revizuire a supravegherii la HCCJ (ex-Curtea Supremă). În cazul nr. 24386/04, totuși, a fost necesară anularea unei decizii finale pentru a proteja interesele publice, având în vedere faptul că interpretarea probelor de către instanțe în primul set de proceduri a fost contrară intereselor publice. Guvernul a susținut, de asemenea, că cererile de reexaminare și anulare au fost utilizate în celelalte cereri pentru a corecta următoarele erori judiciare și avorturi ale justiției: în cererea nr. 28237/03, noi fapte au fost descoperite după ce hotărârea a devenit finală; în aplicarea nr. 46124/04, au fost luate măsuri disciplinare împotriva președintelui secțiunii civile a HCCJ pentru încălcarea reglementărilor interne privind atribuirea cauzei la camera de recurs care a hotărât această chestiune cu o hotărâre finală; și în aplicarea nr. 33488/10, Curtea care a hotărât această chestiune prin o hotărâre finală a interpretat în mod greșit dovezile și, prin urmare, a stabilit în mod greșit faptele. În suma, Guvernul consideră că nu a fost încălcat nici principiul certitudinei judiciare, nici dreptul la respectul bunurilor. Evaluarea Curții 13. Curtea reiterează că dreptul la o ședință echitabilă în fața unui tribunal, astfel cum este garantat de art. 6 alineatul (1) din Convenție, trebuie interpretat în lumina Preamblului la Convenție, care, în partea sa relevantă, declară statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinei juridice, care necesită, printre altele, ca, în cele din urmă, instanțele să determine o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu , citat mai sus, § 61). 14. Siguranța juridică presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), acesta este principiul finalității hotărârilor, subliniind faptul că nici o parte nu are dreptul să caute o revizuire a unei hotărâri finale și obligatorii doar în scopul obținerii unei recereri și a unei noi hotărâri ale cazului. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare și a avorturilor justiției, dar pentru a nu efectua un proaspăt examen. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două opinii asupra acestui subiect nu este un motiv de reexaminare. O deplasare de la acest principiu este justificată numai atunci când este necesară datorită circumstanțelor de caracter substanțial și convingător (a se vedea Ryabykh c. Rusia nr. 52854/99, § 52, CEHR 2003 IX). 15. Cu toate acestea, cerințele de securitate juridică nu sunt absolute; în anumite circumstanțe, deschiderea procedurii poate fi cea mai adecvată măsură pregătitoare în cazul în care cerințele de la art. 6 nu au fost îndeplinite (a se vedea Mitrea, § 25). În orice caz, autoritățile ar trebui să exercite competența de a efectua o revizuire extraordinară, astfel încât să lovească, în măsura maximă posibilă, un echilibru echitabil între interesele în joc (a se vedea mutatis mutandis Nikitin c. Rusia , nr. 50178/99 , § 57, CEDO 2004 VIII). 16. Curtea reamintește că a constatat în mod repetat că redeschiderea Procedura în temeiul articolului 330 din Codul de procedură civilă român al unei cereri de revizuire de supraveghere depusă de Procuratorul General al României a constituit o încălcare a principiului certitudinei juridice și, prin urmare, a încălcat art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Brumărescu, citat mai sus, § 62; Bîrlă v. România , nr. 18611/04, §§ 15 până la 20, 27 mai 2010). De asemenea, a susținut că anularea unei decizii finale și obligatorii pentru pur și simpluul motiv pentru care existau opinii diferite în ceea ce privește interpretarea dovezilor aduse nu a fost justificată și a încălcat dreptul reclamantului la o audiere echitabilă (a se vedea Mitrea, citată mai sus, §§§ 27-30). De asemenea, s-a constatat că redeschiderea procedurilor bazate pe noi dovezi este încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, în cazul în care hotărârea instanței interne care permite o astfel de redeschidere nu a indicat de ce informațiile sau noile dovezi nu au putut fi obținute în timpul primului set de proceduri (a se vedea Popov v. Moldova (n. 2), nr. 19960/04, §§ 50 până la 54, 6 decembrie 2005). 17. În ceea ce privește faptele prezentelor cereri, Curtea consideră că nimic nu le distinge de jurisprudența menționată mai sus. Curtea consideră că nu s-a demonstrat că greșelile justiției sau erorilor judiciare presupuse comise de instanțe în primul set de proceduri ale prezentelor cauze au fost astfel de a justifica anularea hotărârilor finale și obligatorii. Prin urmare, aceasta constată încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește principiul certitudinei juridice. 18. În ceea ce privește plângerea reclamanților cu privire la drepturile lor de proprietate, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudența sa constantă cu privire la această chestiune (a se vedea, de exemplu, Tăutu v. România , nr. 17299/05, §§ 20 și 21, 9 Februarie 2010) și având în vedere circumstanțele cazului, că hotărârea autorităților interne de a anula hotărârile finale care recunosc drepturile de proprietate ale reclamanților asupra diverselor mărfuri și de a reconsidera aceste drepturi au încălcat drepturile, astfel cum sunt garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, a existat și o încălcare a dispoziției respective. În cele din urmă, reclamantul în cererea nr. 24386/04 s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la confiscarea casei sale și a terenului absorbent în 1976. 20. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 21. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 23. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudicii materiale și morale: nr. Prejudicii materiale (EUR) Prejudicii morale (EUR) 28237/03 120.000 7.700 24386/04 Returnarea parcelei nereturnate de terenuri de 237 de metri pătrați sau 72.000 1.550 46124/07 Solicitant G.: 130.900 Solicitant P.: 119.130 Solicitant G.: 20.000 Solicitant P.: 20.000 33488/10 nici 10.000 24. Guvernul a contestat sumele solicitate, cu excepția cererii nr. 46124/07. Prejudicii materiale 25. Curtea, ținând cont de circumstanțele cererilor nr. 28237/03, 24386/04 și 46124/07, consideră că returnarea bunurilor ar pune reclamanții în poziția în care ar fi găsit-o dacă nu au avut loc încălcări (a se vedea Rățeanu c. România , nr. 18729/05, §§ 26-31, 7 februarie 2008). În lipsa de returnare a bunurilor în cauză, Statul pârât plătește reclamanților, în termen de șase luni de la prezenta hotărâre, o sumă de bani care reprezintă valoarea actuală a acestor bunuri (a se vedea Brumărescu c. România (justă satisfacție) [GC], nr. 28342/95, § 23, CEDO 2001 I), precum și orice impozit care poate fi taxat pe aceste sume: 90.000 EUR în aplicarea 28237/03; 50.000 EUR în cererea nr. 24386/04; 130.900 EUR pentru reclamantul G. și 119.130 EUR pentru reclamantul P. în cererea nr. 46124/07. 26. Curtea constată că, în cazul nr. 33488/10, hotărârea impușită din 24 noiembrie 2009 de către Curtea de Apel Craiova nu a fost, până în prezent, pusă în aplicare. Prin urmare, Curtea consideră că nu ar trebui acordată nicio daune pecuniară în acest caz, cu condiția ca reclamantul să nu fie obligat să plătească suma de 3.015.25 lei români pe care a fost acordată în temeiul deciziei finale din 12 iunie 2008. Prejudicii morale 27. Eliberarea echitabilă a evaluării sale, Curtea aprobă 5000 EUR pe reclamant în cererile nr. 28237/03, 46124/07 și 33488/10 și 1550 EUR către reclamant în cererea nr. 24386/04 pentru prejudicii morale, plus orice impozit care poate fi taxat pe aceste sume. Costuri și cheltuieli 28. Reclamanții din următoarele cereri au solicitat, de asemenea, sume pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții: nr. Cauza nr. Costuri și cheltuieli (EUR) 28237/03 5.000 24386/04 112.000 29. Guvernul a contestat sumele solicitate, având în vedere că acestea erau doar parțial justificate. 30. jurisprudența, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant în cererile nr. 28237/03 și 24386/04 a sumei de 2000 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS se alătură prezentei cereri; declară cererile admisibile în măsura în care se referă la plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție și articolul Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la anularea hotărârilor finale și obligatorii ale instanței, precum și restul cererii nr. 24386/04 inadmisibil; declară că a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține literele (a) că Statul pârât trebuie să se reîntoarcă la reclamanții în cererile nr. 28237/03, 24386/04 și 46124/07, în termen de trei luni, bunurile recunoscute de deciziile finale și obligatorii ale instanței înainte de anularea lor; (b) care, în lipsa unei astfel de restituiri, Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în aceeași perioadă de trei luni, în ceea ce privește prejudiciile materiale, următoarele sume : (i) în cererea nr. 28237/03 , 90.000 EUR (nouăzeci de mii de euro); (ii) în cererea nr. 24386/04 , 50.000 EUR (50.000 euro); (iii) în cererea nr. 46124/07 , 130.900 EUR (o sută treizeci și nouă sute de euro) reclamantului G. și 119.130 EUR (o sută nouăzeci și o sută treizeci de euro) reclamantului P.; (c) că, în orice caz, Statul pârât trebuie să plătească reclamanților în aceeași perioadă de trei luni, următoarele sume: (i) în cererea nr. 28237/03 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și - 2000 EUR (două mii de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (ii) în aplicarea nr. 24386/04 - 1,550 EUR (o mie cinci sute cinci sute cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și - 2000 EUR (doi mii de euro) în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile; (iii) în aplicarea nr. 46124/07 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) pe solicitant în ceea ce privește prejudiciile morale; (iv) în cererea nr. 33488/10 - 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (d) că sumele în cauză trebuie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție echitabilă. 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct Registrul Apendice nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant Data de naștere a reședinței Reprezentat de avocat Decizia finală Apel Extraordinar 28237/03 31/07/2003 Aurel Iosif GRIDAN 12/03/1937 București Mihaela DOBRESCU Hotărârea finală din 3 februarie 1998 a Curții de Apel din București care admite acțiunile reclamanților depuse împotriva primăriei București; a recunoscut drepturile de proprietate ale reclamantului asupra bunurilor imobile, luate ilegal de stat. Hotărârea din 14 februarie 2003 a Curții de Apel din București care admite cererea de reexaminare ( revizuire ) depus de Municipiul București pe baza unor dovezi suplimentare din 1949 și care au fost găsite în Arhivele Naționale de Stat în ceea ce privește baza juridică a luarii proprietății imobile în cauză. Curtea de Apel a anulat decizia finală din 3 februarie 1998 și reevaluarea noilor dovezi prezentate de Municipiul, a respins acțiunea reclamantului. 24386/04 31/03/2004 Alexandru BARBU 08/10/1933 Cerbu-Albota (Argee) Nici o hotărâre finală din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitesti care a ordonat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 să returneze reclamantului o parcelă de teren de 314 metri pătrați. Doar 77 metri pătrați au fost returnați reclamantului. Hotărârea din 19 noiembrie 2003 a Curții Înalte de Casare și Justiție care acordă cererea de reexaminare a supravegherii (recursuri în Anulare ) depusă de procurorul general. HCCJ a redeschis procedura, a anulat decizia finală din 12 octombrie 2001 și a respins acțiunea reclamantului de returnare a bunurilor imobile în cauză. 46124/07 23/10/2007 29/10/1924 București și 15/12/1936 București Nicoleta POPESU Hotărârea finală din 30 septembrie 2005 a Curții Înalte de Casare și Justiție a constatat că în 1996 reclamanții au achiziționat legal și cu bună credință proprietățile imobile în cauză, în conformitate cu Legea nr. 112/1995, recunoaștend astfel drepturile lor de proprietate. Decizia din 24 aprilie 2007 a Curții Înalte de Casare și Justiție care a acceptat cererea de reexaminare ( Revizuire ) depusă de A.M.P. din cauza faptului că a fost luată o măsură disciplinară împotriva președintelui secțiunii civile a HCCJ la 28 noiembrie 2006, pentru că a autorizat într-o greșeală credință transferul cazului care urmează să fie hotărât în apel de la o cameră la alta în aceeași secțiune și, prin urmare, pentru că a încălcat reglementările interne ale HCCJ. Cererea de reexaminare a fost acordată și decizia finală din 30 septembrie 2005 a fost anulată. O nouă cameră a HCCJ a reinterpretat dovezile din dosar și a considerat că reclamanții au acționat cu o credință proastă atunci când au achiziționat drepturile de proprietate asupra imobilului în cauză. Prin urmare, a declarat nul și anulat contractele din 1996 prin care reclamanții l-au achiziționat. 33488/10 20/05/2010 Ion COLCEA 26/10/1949 Craiova Nici o hotărâre finală din 12 iunie 2008 a Curții de Apel a ordonat Hotărârea Generală a Finanțelor Publice ( Directia Generala de Finante Publice ) să plătească reclamantului o sumă de 3 015,25 RON, reprezentând impozitul nejustificat. Decizia de mai sus a fost pusă în aplicare la 10 august 2008. Decizia din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova care admite recursul extraordinar (concurs în anulare ) depusă de către Hotărârea Generală a Finanțelor Publice din cauza faptului că instanțele anterioare au interpretat în mod echitabil dovezile aduse. Acesta a anulat decizia finală din 12 iunie 2008 și a respins acțiunea reclamantului de returnare a taxei. Decizia nu a fost încă pusă în aplicare.

THIRD SECTION

CASE OF

GRIDAN AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 28237/03, 24386/04, 46124/07 and 33488/10)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 June 2013

This judgment is final. It may be subject to editorial revision.

In the case of Gridan and Others v. Romania,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 14

May

2013,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in four applications (nos.

28237/03, 24386/04, 46124/07 and 33488/10) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Romanian nationals.

2.

The applicant G. in application no. 46124/07 died on 3 August 2008. The application was pursued in his name by G. and M., heirs to the applicant’s estate.

3.

The Romanian Government (“the Government”) were represented successively by their Agents, Mr Răzvan-Horațiu Radu, Mrs Irina Cambrea and Mrs Catrinel Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

4.

On 10 July 2007 the application no. 24386/04 was communicated to the Government. The other applications were communicated to the Government on 5 October 2011.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

All applicants obtained favourable decisions concerning various possessions by means of final judgments. These judgments have later been quashed following extraordinary appeals: review, annulment or supervisory review proceedings initiated by the adverse parties or the Procurator

‑

General of Romania.

Detailed information concerning the applicants and their proceedings

are set out in the table appended hereto.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

6.

Some relevant domestic provisions on extraordinary appeals are summarised in the cases of

Ștefănică and Others v. Romania

, no. 38155/02, § 19, 2

November 2010 (request for supervisory review),

Androne v.

Romania

, no. 54062/00, § 36, 22

December 2004 (request for review), and

Mitrea v. Romania

, no. 26105/03, § 14, 29

July

2008 (request for annulment).

Moreover, Article 322 of the Code of Civil Procedure provides that a final decision may be revised where,

inter alia

, a disciplinary sanction has been ordered against a magistrate for the exercise in bad-faith of his or her function or severe negligence in the examination of a case (Article 322

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7.

Having regard to the similar subject matter of the application, the Court finds it appropriate to join them in a single judgment.

II.

LOCUS STANDI

8.

The Court considers that the heirs of G. in the application no.

46124/07 (see paragraph 2 above) have standing to pursue the application on his behalf (see, among other authorities,

Mironov v. Ukraine

, no.

19916/04, § 12, 14

December 2006). However, where relevant, the Court will continue to refer to G. as “the applicant”.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION

9.

The applicants complained that the quashing of their final decisions by means of revision or an application for supervisory review was in breach of Articles 6 of the Convention and 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which read as follows:

Article 6

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Admissibility

10.

The Court notes that the complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

1.

The parties’ submissions

11.

The applicants claimed that the principle of legal certainty enshrined in Article 6 § 1 of the Convention had been breached in their case, due to the quashing of final domestic court decisions.

They further claimed that their right to property as guaranteed by Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention had been equally breached.

They contended that the review and annulment proceedings initiated by the adverse parties and the supervisory review proceedings initiated by the Procurator-General were used as an appeal in disguise, since they merely aimed at obtaining a change in the outcome of the first set of proceedings.

In addition, the applicant in the case no. 28237/03 argued that the evidence submitted by the Town Hall did not qualify as new evidence capable of leading to the reopening of a case within the meaning of Article

322 § 5 of the Code of Civil Procedure.

The applicant in case no. 46124/07 submitted that the disciplinary sanction imposed on the president of the civil section of the High Court of Cassation and Justice (“HCCJ”) for breach of the internal regulation concerning the attribution of a case to a chamber, was a mere excuse destined to proceed to the quashing of the final decision of 30 September 2005 and to change the outcome of the case already adjudicated. It stressed, in this respect that, contrary to the appeal chamber that had adjudicated the case in the first set of proceedings, the new chamber which reopened the proceedings did not even conduct a hearing to examine the appeal. It merely changed the outcome of the case by reassessing the evidence adduced in the first set of proceedings.

12.

The Government underlined in the first place that following

Brumărescu v. Romania

case ([GC], no.

28342/95, ECHR 1999

‑

VII), the Romanian Civil Procedure Code has been modified, so that the current Romanian legislative framework does not allow for an application for supervisory review to be lodged with the HCCJ (former Supreme Court). In the case no. 24386/04, however, the quashing of a final decision was necessary in order to protect public interests, having regard to the fact that the interpretation of the evidence by the courts in the first set of proceedings was contrary to the public interests.

The Government further argued that the review and annulment requests were used in the other applications in order to correct the following judicial errors and miscarriages of justice: in application no. 28237/03, new facts were discovered after the judgment had become final; in application no.

46124/04, disciplinary measures were taken against the President of the civil section of the HCCJ for breach of the internal regulations concerning the attribution of the case to the appeal chamber which had adjudicated the matter by a final judgment; and in application no. 33488/10, the court which had adjudicated the matter by a final judgment had wrongly interpreted the evidence and, therefore, had wrongly established the facts.

In sum, the Government considered that the neither the principle of judicial certainty nor the right to the respect of possessions had been infringed.

2.

The Court’s assessment

13.

The Court reiterates that the right to a fair hearing before a tribunal as guaranteed by Article 6

§

1 of the Convention must be interpreted in the light of the Preamble to the Convention, which, in its relevant part, declares the rule of law to be part of the common heritage of the Contracting States. One of the fundamental aspects of the rule of law is the principle of legal certainty, which requires, among other things, that where the courts have finally determined an issue, their ruling should not be called into question (see

Brumărescu

, cited above, §

61).

14.

Legal certainty presupposes respect for the principle of

res judicata

(ibid., § 62), that is the principle of the finality of judgments. This principle underlines that no party is entitled to seek a review of a final and binding judgment merely for the purpose of obtaining a rehearing and a fresh determination of the case. Higher courts’ power of review should be exercised to correct judicial errors and miscarriages of justice, but not to carry out a fresh examination. The review should not be treated as an appeal in disguise, and the mere possibility of there being two views on the subject is not a ground for re-examination. A departure from that principle is justified only when made necessary by circumstances of a substantial and compelling character (see

Ryabykh v. Russia

,

no. 52854/99, § 52, ECHR

2003

‑

IX).

15.

However, the requirements of legal certainty are not absolute; in certain circumstances, reopening of proceedings may be the most appropriate reparatory measure where Article 6 requirements have not been satisfied (see

Mitrea,

cited above, § 25). In any case, the power to conduct an extraordinary review should be exercised by the authorities so as to strike, to the maximum extent possible, a fair balance between the interests at stake (see,

mutatis mutandis

,

Nikitin v. Russia

, no.

50178/99, § 57, ECHR

2004

‑

VIII).

16.

The Court recalls that it has repeatedly found that the reopening of

proceedings under Article 330 of the Romanian Code of Civil Procedure

by

way of an application for supervisory review lodged by the Procurator-General of Romania was an infringement of the principle of legal certainty, and therefore breached Article 6 § 1 of the Convention (see, among many others,

Brumărescu,

cited above, §

62;

Bîrlă v. Romania

, no.

18611/04, §§

15 to

20, 27 May 2010).

It has also held that quashing a final and binding decision for the mere reason that there were different views as to the interpretation of the evidence adduced was not justified and infringed the applicant’s right to a fair hearing (see

Mitrea,

cited above, §§ 27 to 30).

The reopening of proceedings based on new evidence has also been found to be in breach of Article 6 § 1 of the Convention, where the domestic court’s decision allowing such reopening failed to indicate why either the information or the new evidence could not be obtained during the first set of proceedings (see

Popov v. Moldova (no. 2)

, no. 19960/04, §§ 50 to 54, 6

December 2005).

17.

On the facts of the present applications, the Court holds the view that nothing distinguishes them from the above-mentioned case-law.

The Court considers that it has not been shown that the miscarriages of justice or judicial errors allegedly committed by the courts in the first set of proceedings of the present cases were such as to justify the quashing of final and binding judgments.

It finds thus a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of legal certainty principle.

18.

In relation to the applicants’ complaint concerning their property rights, the Court finds, in accordance with its constant case-law on the matter (see, for instance,

Tăutu v. Romania

, no. 17299/05, §§ 20 and 21, 9

February 2010) and in the light of the circumstances of the case, that the decision of the domestic authorities to quash the final judgments acknowledging the applicants’ property rights upon various goods and to reconsider these rights violated their rights as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

Hence, there has been a violation of that provision, too.

IV.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

19.

Lastly, the applicant in application no. 24386/04 complained under Articles 2 and 3 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the confiscation of his house and the appurtenant land in 1976.

20.

However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

21.

It follows that those complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

22.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

23.

The applicants claimed the following amounts in respect of pecuniary and non-pecuniary damage:

No.

Case no.

Pecuniary damage (EUR)

Non-Pecuniary damage (EUR)

1.

28237/03

120,000

7,700

2.

24386/04

Return of the unreturned plot of land of 237 square meters or 72,000

1,550

3.

46124/07

Applicant G.: 130,900

Applicant P.: 119,130

Applicant G.: 20,000

Applicant P.: 20,000

4.

33488/10

none

10,000

24.

The Government contested the requested amounts, save for application no. 46124/07.

1.

Pecuniary damage

25.

The Court, taking into account the circumstances of the applications nos. 28237/03, 24386/04 and 46124/07, holds the view that the return of the possessions would place the applicants in the position in which they would have found themselves had the violations not occurred (see

Rățeanu v.

Romania

, no. 18729/05, §§ 26-31, 7

February

2008).

Failure to return the possessions in issue, the respondent State is to pay to the applicants, within six months of the present judgment, an amount of money representing the current value of those possessions (see

Brumărescu v.

Romania

(just satisfaction) [GC], no. 28342/95, § 23, ECHR 2001

‑

I), as follows, plus any tax that may be chargeable on these amounts:

-

EUR 90,000 in application 28237/03;

-

EUR 50,000 in application no. 24386/04;

-

EUR

130,900 to applicant G. and EUR 119,130 to applicant P. in application no. 46124/07.

26.

The Court notes that in case no. 33488/10 the impugned decision of 24 November 2009 by the Craiova Court of Appeal has not, to date, been enforced. The Court therefore considers that no pecuniary damage should be awarded in this case, provided that applicant shall not be obliged to pay back the amount of 3,015.25 Romanian lei which he was granted by virtue of the final decision of 12

June

2008.

2.

Non-pecuniary damage

27.

Making its assessment on an equitable basis, the Court awards, EUR

5,000 per applicant in the applications nos. 28237/03, 46124/07 and 33488/10 and EUR

1,550 to the applicant in the application no. 24386/04 for non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on these amounts.

B.

Costs and expenses

28.

The applicants in the following applications also claimed amounts for the costs and expenses incurred before the domestic courts and before the Court:

No.

Case no.

Costs and expenses (EUR)

1.

28237/03

5,000

2.

24386/04

112,000

29.

The Government contested the requested amounts, considering that they were only partly justified.

30.

Regard being had to the documents in its possession and to its

case-law, the Court considers it reasonable to award each applicant in applications nos. 28237/03 and 24386/04 the sum of EUR 2,000 covering costs under all heads, plus any tax that may be chargeable on that amount.

C.

Default interest

31.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Joins

the present applications;

2.

Declares

the applications admissible insofar as they concern the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention and Article

1

of Protocol No. 1 to the Convention with regard to the quashing of final and binding court decisions, and the remainder of the application no. 24386/04 inadmissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to return to the applicants in the applications nos. 28237/03, 24386/04 and 46124/07, within three

months, the possessions as acknowledged by the final and binding court decisions prior to their quashing;

(b)

that, failing such restitution, the respondent State is to pay the applicants, within the same three-month period, in respect of pecuniary damage, the following amounts :

(i)

in application no. 28237/03

, EUR 90,000 (ninety thousand euros);

(ii)

in application no. 24386/04

, EUR 50,000 (fifty thousand euros);

(iii)

in application no. 46124/07

, EUR 130,900 (one hundred thirty thousand and nine hundred euros) to applicant G. and EUR 119,130 (one hundred nineteen thousand and one hundred thirty euros) to applicant P.;

(c)

that in any event, the respondent State is to pay to the applicants within the same three-month period, the following amounts:

(i)

in application no. 28237/03

:

- EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of non-pecuniary damages, and

- EUR 2,000 (two thousand euros) in respect of costs and expenses;

(ii)

in application no. 24386/04

:

- EUR 1,550 (one thousand five hundred and fifty euros) in respect of non-pecuniary damages, and

- EUR 2,000 (two thousand euros) in respect of costs and expenses;

(iii)

in application no. 46124/07

:

- EUR 5,000 (five thousand euros) per applicant in respect of non

‑

pecuniary damages;

(iv)

in application no. 33488/10

:

- EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of non-pecuniary damages;

(d)

that the amounts in question are to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(e)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 4 June

2013, pursuant to Rule

77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application

no.

Lodged on

Applicant name

date of birth

place of residence

Represented by lawyer

Final decision

Extraordinary appeal

28237/03

31/07/2003

Aurel Iosif GRIDAN

12/03/1937

Bucharest

Mihaela DOBRESCU

Final decision of 3 February 1998 of Bucharest Court of Appeal admitting the applicant’s action lodged against the Bucharest Town Hall; it acknowledged the applicant’s property rights upon immovable property, unlawfully taken by the State.

Decision of 14 February 2003 of Bucharest Court of Appeal admitting the review request (

revizuire

) lodged by Bucharest Town Hall based on further evidence dating back to 1949 and which had been found in the State National Archives as to the legal basis of the State’s taking of the immovable property at issue. The Court of Appeal quashed the final decision of 3

February 1998 and reassessing the new evidence submitted by the Town Hall, rejected the applicant’s action.

24386/04

31/03/2004

Alexandru BARBU

08/10/1933

Cerbu-Albota (Arges)

None

Final decision of 12

October 2001 of Pitesti Court of Appeal ordering the Local Commission for enforcement of Law no. 18/1991 to return the applicant a plot of land of 314 square meters. Only 77 square meters were returned to the applicant.

Decision of 19 November 2003 of the High Court of Cassation and Justice granting the application for supervisory review (

recurs în anulare

) lodged by the General Prosecutor. The HCCJ re-opened the proceedings, quashed the final decision of 12 October 2001 and rejected the applicant’s action for return of the immovable property at issue.

46124/07

23/10/2007

G.

29/10/1924

Bucharest

and

P.

15/12/1936

Bucharest

Nicoleta POPESCU

Final decision of 30 September 2005 of the High Court of Cassation and Justice finding that in 1996 the applicants had lawfully and in good faith acquired the immovable property at issue, in accordance with Law No.

112/1995, thus acknowledging their property rights.

Decision of 24 April 2007 of the High Court of Cassation and Justice admitting the review request (

revizuire

) lodged by A.M.P. on the ground that a disciplinary measure had been taken against the president of civil section of HCCJ on 28 November 2006, for having authorised in bad faith the transfer of the case to be decided on appeal from one chamber to another within the same section, and thus, for having breached the internal regulations of the HCCJ. The review request was granted and the final decision of 30 September 2005 was quashed. A new chamber of the HCCJ re-interpreted the evidence in the file and considered that the applicants had acted in bad faith when they acquired the property rights upon the immovable at issue. It therefore declared null and void the 1996 contracts by which the applicants had acquired it.

33488/10

20/05/2010

Ion COLCEA

26/10/1949

Craiova

None

Final decision of 12 June 2008 of Craiova Court of Appeal ordering the General Direction of Public Finances (

Directia Generala de Finante Publice

) to pay back the applicant an amount of 3

015,25 RON, representing undue tax. The above decision was enforced on 10

August 2008.

Decision of 24 November 2009 of Craiova Court of Appeal admitting the extraordinary appeal (

contestatie in anulare

) lodged by the General Direction of Public Finances on the ground that the previous courts had wrongly interpreted the adduced evidence. It quashed the final decision of 12 June 2008 and rejected the applicant’s action for the return of the tax. The decision has not yet been enforced.