CtEDO 31.05.2011 Auto

CASE OF TOPLICEANU AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
31.05.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF TOPLICEANU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA III CAUZĂ DE TOPLICIENU ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nos. 4756/06, 11941/07 și 27690/07) JUDGMENT STRASBOURG 31 mai 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Topliceanu și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, Președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 10 mai 2011, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în trei cereri (n. 4756/06, 11941/07 și 27690/07) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de trei cetățeni români, dl Iulian Topliceanu, dl Gavril Pal și dl Liviu Coman („reclamanții”). Detalii privind data nașterii reclamanților, introducerea cererilor, precum și reprezentanții acestora sunt indicate în tabelul anexat. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu din Ministerul Afacerilor Externe. La 21 septembrie 2009 și 9 noiembrie 2009, președintele Secțiunii a treia a hotărât să anunțe cererile guvernului. De asemenea, a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (ex-art. 29 § 3). În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererile au fost atribuite unui comitet de trei judecători. CIRCUMSTĂRILE CAUZELOR Reclamanții sunt cetățenii români care au fost acuzați și urmăriți ulterior pentru diverse infracțiuni penale. Detaliile acuzațiilor, datele de referință pentru începutul și sfârșitul procedurii penale și durata procedurii sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”, prevăzută la art. 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a contestat acest argument. Curtea reamintește că în materie penală, perioada care trebuie luată în considerare în scopul evaluării raționalității procedurii începe să se execute imediat ce o persoană este „acuzată” (a se vedea Eckle) Germania , 15 iulie 1982, § 73, Serie A nr. 51). În cazul în care procedurile au început înainte de ratificarea Convenției României, perioada care trebuie luată în considerare a început numai la 20 iunie 1994, atunci când a fost recunoscută de România dreptul individual solicitarea a intrat în vigoare. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după data respectivă, trebuie luată în considerare starea procedurii la momentul respectiv. Admisibilitatea În ceea ce privește cererea nr. 4756/06 Guvernul a susținut că plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii a fost depășită în sensul articolului 1 din Convenție, astfel cum a fost ridicată pentru prima dată după comunicarea cererii la Guvernul contestat. 10. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la acest punct. 11. Curtea remarcă că în scrisorile sale prezentate în 2006 reclamantul a descris în detaliu procedura penală subliniind diferitele abordări ale autorităților interne pe parcursul procedurii, care, în opinia sa, au fost dictate de guvernele succesive. De asemenea, într-o scrisoare din 4 mai 2010, prezentată după comunicarea cererii la guvernul contestat, reclamantul a menționat, printre altele, că și-a menținut plângerea cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale. Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamantul a formulat această plângere substanțială înainte de comunicarea la guvernul contestat (a se vedea Camenzind c. Elveția , 16 decembrie 1997, § 50, Raporturi ale Hotărârilor și Deciziilor 1997 VIII). 12. Consideră, de asemenea, că această plângere nu este evident nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție sau inadmisibilă din orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. În ceea ce privește cererea nr. 27690/07 13. Guvernul a susținut că plângerea reclamantului a fost ridicată în afara termenului de șase luni prevăzut în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție. În special, au susținut că perioada de șase luni va fi calculată începând cu 2 decembrie 2006, atunci când hotărârea Curții Militare de Apel din 22 noiembrie 2006 a devenit finală. 14. Prin urmare, Curtea constată că, la 22 ianuarie 2007, Curtea Militară de la București a prezentat reclamantului o copie a hotărârii rendue la 22 noiembrie 2006. Acesta consideră, de asemenea, că această plângere nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. În ceea ce privește cererea nr. 11941/07 17. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 19 februarie 2001, atunci când reclamantul a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui, în timpul celei de-a treia declarații în fața autorităților judiciare. 19. Curtea constată că ancheta împotriva reclamantului a fost deschisă oficial la 16 septembrie 1999. 1999. Curtea reamintește că, în îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul articolului 6 din Convenție, un stat nu poate căuta refugiu în spatele posibilului eșec al propriului drept intern sau al administrării justiției (a se vedea Šubinski c. Slovenia , nr. 19611/04, § 67, 18 ianuarie 2007). Curtea constată, de asemenea, că, în cazul instantaneu, la momentul primei declarații a reclamantului, investigațiile penale împotriva acestuia au fost deja deschise și, prin urmare, nu se poate susține că a fost auzit într-o capacitate diferită de cea a unui suspect. Prin urmare, Curtea ia în considerare data de începere a procedurii penale, data primei declarații ale reclamantului în fața autorităților judiciare. Curtea remarcă că, în cazurile prezente, procedura a durat unsprezece ani și nouă luni pentru două nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 4756/06; șase ani și zece luni pentru trei nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 11941/07; și șapte ani și șase luni pentru trei nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 27690/07. 21. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 22. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele în prezent (a se vedea Pélissier și Sassi , citate mai sus, Abramiuc c. România , nr. 374111/02, § 130, 24 februarie 2009). 23. În prezent, având în vedere durata procedurii menționată în tabelul adăugat și examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în aceste cazuri, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”. 24. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIUNII 25. Reclamantul în cererea nr. 4756/06 se plângea, de asemenea, în temeiul articolelor 2 a) și 15 din Convenția privind încălcarea dreptului la viață, în conformitate cu art. 6 §§ §§ 1, 3 b), c) și d) din Convenție privind echitatea procedurilor, evaluarea probelor, interpretarea greșită a legii și lipsa de imparțialitate a instanțelor și în conformitate cu art. 7 privind infracțiunea care nu este prescrisă de lege în momentul respectiv. 26. 11941/07 s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii. 27. Reclamantul în cererea nr. 27690/07 s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la presupusele insulte ale procurorului public și în temeiul articolului 6 §§ §§ 1, 3 literele (b), (c) și (d), despre evaluarea probelor, interpretarea greșită a legii, asistența unui avocat, imparțialitatea instanțelor. Având în vedere că reclamanții au luat în considerare toate informațiile în posesia sa, Curtea constată că, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 29. Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 30. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înăltății Parte contractantă în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 31. Reclamantul, în cererea nr. 4756/06, nu a prezentat niciun pret just de satisfacție. Prin urmare, Curtea nu a pronunțat o atribuire în acest sens. Daune 32. Reclamanții din celelalte două cazuri examinate au prezentat următoarele cereri în ceea ce privește prejudiciu material și moral: No. cerere nr. Prejudiciu material 11941/07 RON 17,656 27690/07 RON 30.000 În plus, în ceea ce privește cererea nr. 11941/07, Curtea remarcă că reclamantul nu a formulat nici o cerere în ceea ce privește prejudiciile morale; prin urmare, aceasta nu face nicio atribuire în temeiul acestui cap. 35. În sfârșit, având în vedere jurisprudența și hotărârea în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului 1600 EUR în cererea nr. 27690/07. Costuri și cheltuieli 36. Reclamantul în cererea nr. 11941/07 a solicitat RON 146 pentru costurile de transport suportate în cadrul procedurii interne. Reclamantul în cererea nr. 27690/07 a solicitat RON 13.100.30 care reprezintă costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 37. Guvernul a contestat cererile, susținând în special că reclamanții nu furnizează documente justificative pentru costurile și cheltuielile suportate. 38. Având în vedere faptul că reclamanții nu au prezentat, de fapt, niciun document justificativ pentru costurile și cheltuielile suportate de Curte a respins aceste cereri. Dobânzile implicite 39. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind lungimea excesivă a procedurii în ceea ce privește toate reclamanții admisibile și restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate cele trei cereri; deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului în cererea nr. 27690/07, în termen de trei luni, 1,600 EUR (1 mii șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, care să fie transformat în lei românesc la rata aplicabilă la data decontare; (b) cel de la expirarea celor trei menționate anterior; (b) cel de la expirarea celor trei luni până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale; restul cererilor pentru satisfacție echitabilă a reclamanților. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 mai 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele Adjunct Registrul Cazul Topliceanu și alții c. România Apendicele nr. și data depunerii Detalii Reclamantului Lungimea procedurii Subiectul 4756/06 9 ianuarie 2006 TOPLCICEANU cetățean român Iulian, născut la 28 iulie 1929, rezide la București Reprezentat de Dan Ioan, avocat la drept Începând : Data neespecificată în 1990 (începutul anchetei). La 20 iunie 1994 ratificarea Convenției de către România Sfârșit : 20 martie 2006 (Curtea Înaltă de Casare și Justiție) Dupa ratificare: ani și 9 luni Procedura penală interzisă împotriva reclamantului pentru incitare la crimă în cursul evenimentelor din decembrie 1989, care a dus la răsturnarea regimului comunist din România (art. 174 § 1, 175 literele (e), 176 literele (b) din Codul Penal român). La 20 martie 2006, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a condamnat reclamantul pentru incitare la crimă și l-a condamnat la zece ani de închisoare. 11941/07 24 februarie 2007 Cetățeanul român PAL Gavril, născut la 19 septembrie 1941, reședința în Păuleni Ciuc, județul Harghița Începând cu 16 decembrie 1999 (prima declarație a reclamantului în fața autorităților judiciare) Sfârșit: 6 noiembrie 2006 (Curtea de Apel Galați) Durata : 6 ani și 10 luni Procesul penal interzis împotriva reclamantului de fraudă și falsificare (articolele 215 și 290 din Codul Penal Românesc). La 6 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galați a condamnat reclamantul pentru fraudă și l-a condamnat la trei ani de condamnare a condamnării pedepsei. 27690/07 18 iunie 2007 COMAN Liviu cetățean Românesc, născut la 12 Februarie 1962, rezidentă în Ploiești, județul Prahova Începând cu 7 mai 1999 (reclamantul a fost informat cu privire la acuzațiile) Sfârșit cu 22 noiembrie 2006 (Curtea Militară de Apel) Lungimea : 7 ani și 6 luni Procedura penală interzisă împotriva reclamantului de falsificare, utilizarea documentelor falsificate și ajutarea unui infractor (articolele 289, 291 și 264 din Codul Penal României) La 22 noiembrie 2006, Curtea Militară de Apel a achitat reclamantului decizia că nu a comis nicio infracțiune penală. Nici reclamantul, nici acuzația nu au apelat la hotărârea menționată anterior, care a devenit finală la 2 decembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-07-05
0,96
CASE OF VELCESCU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF VELCESCU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 29190/04, 25966/05, 1781/07, 16270/07, 20277/07 and 57610/08) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the
CtEDO 2011-07-05
0,96
CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 27269/07, 48668/07 and 20729/09) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Cojocaru and Others
CtEDO 2012-02-14
0,95
CASE OF OPRIS AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF OPRIŞ AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 29116/03, 33405/04, 43013/05, 7360/06 and 13610/06) JUDGMENT STRASBOURG 14 February 2012 This judgment is final. It may be subject to editorial revision. In the case of Op
CtEDO 2015-03-17
0,95
CASE OF VLAD AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF VLAD AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13, 27928/13, 31279/13 and 46681/13) JUDGMENT STRASBOURG 17 March 2015 This judgment is final. It may be s
CtEDO 2011-07-05
0,95
CASE OF GLASBERG AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF GLASBERG AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 29292/02, 32538/05, 24265/07 and 21985/08) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Glasberg a
Sursă