CtEDO 05.07.2011 Auto

CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
05.07.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE COJOCARU ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nos. 27269/07, 48668/07 și 20729/09) JUDGMENT STRASBOURG 5 iulie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cojocaru și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 14 iunie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazurile au apărut în trei cereri (n. 27269/07, 48668/07 și 20729/09) împotriva României depuse la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (“Convenția”) de patru cetățeni români, Daniel Cojocaru, Marin Cesar, Cezar Bogdan Ruse și Gabriela Ruse (“reclamanții”) Detalii privind data nașterii reclamanților, introducerea cererilor, precum și reprezentanții acestora sunt indicate în tabelul anexat. Guvernul român („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. 30 martie și, respectiv, 9 noiembrie 2009, președintele Secțiunii a treia a hotărât să anunțe cererile guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (ex-art. 29 § 3). În conformitate cu Protocolul nr. 14 după informarea Guvernului respondentului, cererile au fost alocate unui comitet de trei judecători. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZELOR Detaliile referitoare la subiectul cazurilor, datele de referință pentru începutul și sfârșitul procedurii și durata procedurii sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”, prevăzută la art. 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a exprimat opinia opusă. În ceea ce privește aplicarea nr. 20729/09, ei au solicitat Curtea să o declare inadmisibilă, vădit nefondat, și au susținut că majoritatea întârzierilor din proces sunt imputabile reclamanților și că statul nu poate fi considerat responsabil pentru durata globală a procedurii. Noiembrie 2007, și mai mult de șase luni de la data deciziei finale, care a fost luată la 4 mai 2007. Reclamantul a contestat acest argument. Curtea constată că prima scrisoare a reclamantului a fost trimisă la 31 octombrie 2007; prin urmare, reclamația sa a fost formulată în termenul de șase luni stabilit în temeiul articolului 35 § 1 din convenție. Curtea concluzionează că plângerile reclamanților cu privire la lungimea excesivă a procedurii nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Începerea perioadei care urmează să fie luată în considerare în ceea ce privește cererea nr. 27269/07 10. Guvernul a susținut că pentru calculul perioadei care urmează să fie luată în considerare, Curtea ar trebui să considere că acțiunea (o cerere de divizare a bunurilor comune) a fost prezentată în fața instanțelor interne la 4 februarie 2000 și că procedura a fost suspendată de mai mult de un an, în așteptarea rezultatului altui caz (o cerere de divorț). 11. În acest sens, Curtea constată că acțiunea a fost de fapt depusă la 3 martie 1999, însoțită de petiția de divorț. 12. La stabilirea perioadei care urmează să fie luată în considerare, Curtea ia în considerare jurisprudența sa în conformitate cu care, în cadrul procedurii civile, „ora rațională” începe în momentul în care a fost instituit acțiunea în fața tribunalului (de exemplu, Erkner și Hofauer c. Austria) Hotărârea din 23 aprilie 1987, Seria A nr. 117, § 64. 13. În plus, nu este sarcina Curții să stabilească dacă există o legătură suficientă între cele două seturi de procedură și dacă procedurile în cauză s-au păstrat în mod corespunzător, deoarece, ca regulă generală, competențele interne să stabilească faptele și să interpreteze și să aplice legislația națională. Curtea nu va interfera cu hotărârile lor, cu excepția cazului în care reclamanții reușesc să demonstreze că au acționat arbitrar. Nici Curtea nu poate concluziona că un sistem care prevede dependența unui set de procedură civilă față de altul, atunci când se referă la aceleași fapte sau fapte conexe, este în sine în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenția (Kiurkchian c. Bulgaria , nr. 44626/98, § În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că, în scopul evaluării meritelor plângerii reclamantului, trebuie luată în considerare durata totală a procedurii, care este de șapte ani și nouă luni, calculată de la data depunerii procedurii inițiale. Guvernul a susținut că reclamanții au contribuit la întârzierile procedurii și că toate reclamanții au contestat acest argument. 16. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților relevante (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII). 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin probleme similare cu cele din prezent (a se vedea Frydlender, citat mai sus, Abramiuc c. România , nr. 374111/02, § 130, 24 februarie 2009). 18. În prezent, având în vedere durata procedurii menționată în tabelul adăugat și examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită. În special, chiar dacă comportamentul reclamanților nu a fost încolo de respingere, Curtea consideră că autoritățile judiciare au fost responsabile pentru majoritatea întârzierilor (a se vedea mutatis mutandis Beaumartin c. Franța , 24 noiembrie 1994, § 33, Serie A nr. 296 B). Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că în aceste cazuri durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps motivabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. III. ALTE VIOLAȚIE ALLEGATE A CONVENȚIEI 19. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de rezultatul și de nedreptatea procedurii, precum și de independența sau imparțialitatea instanțelor, susținând că instanțele au evaluat în mod incorect dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile (toate cererile). 20. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, ei au formulat, de asemenea, plângeri cu privire la presupusele încălcări ale drepturilor de proprietate sau la presupusele drepturi de compensare (toate cererile). 21. După luarea în considerare a argumentelor reclamanților în funcție de tot materialul în posesia sa, Curtea constată că, în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, acestea nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 22. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 24. Reclamanții au prezentat următoarele cereri în ceea ce privește prejudiciu material și moral: nr. Numărul de cerere: prejudiciu material 27269/07 EUR 5,500 EUR 4.000 48668/07 EUR 1,000 EUR 5.000 20729/09 EUR 235.568 EUR 20.000 EUR Guvernul a contestat aceste afirmații. 25. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; prin urmare respinge aceste afirmații. 26. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit unor prejudicii morale, decizându-le, pe o bază echitabilă, următoarele sume în temeiul acestui capitol: 2.000 EUR reclamantului în cerere nr. 27269/07; 1.200 EUR reclamantului în cerere nr. 48668/07; 3.400 EUR în comun reclamanților în cerere nr. 20729/09. Costuri și cheltuieli 27. Curtea constată că numai reclamantul în cererea nr. 27269/07 a depus cereri pentru costuri și cheltuieli. El a solicitat suma de RON 3.330.20, care acoperă corespondența și reprezentarea în fața Curții.28. Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 700 EUR în ceea ce privește acest reclamant. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile în ceea ce privește toate cererile și restul cererilor inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți: (i) 2 000 EUR (2 mii de euro) pentru prejudiciu moral și 700 EUR (sette sute de euro) pentru costurile și cheltuielile reclamantului în cerere nr. 27269/07; (ii) 1 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru prejudiciu moral pentru reclamant în cerere nr. 48668/07; (iii) 3 400 EUR (trei mii patru sute de euro) pentru prejudiciu moral în comun pentru reclamanții în cerere nr. 20729/09; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 iulie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al greffierului Apendicele 1 nr. de procedură și data depunerii detaliilor reclamantului Lungimea procedurii și nivelurile jurisdicției Subiectul 27269/07 13 iunie 2007 Daniel COJOCARU Născut în 1952 și reședința în Brașov; reprezentat de Ioan Nicolae, un avocat care practică în Brașov. 3 martie 1999 - 15 decembrie 2006 7 ani, 9 luni, 12 zile Niveluri: 2 (înainte de 4 instanțe) Procedura civilă privind divizia bunurilor comune după divorțul reclamantului. 48668/07 31 octombrie 2007 Marin CESAR Născut în 1926 și rezide la București. 3 septembrie 2002 - 4 mai 2007 4 ani, 8 luni, 1 zi Niveluri: 2 (înainte de 2 instanțe) Procedințe aduse de reclamant împotriva părților terțe care contestau suma acuzațiilor pe care a trebuit să le plătească pentru apartamentul său. 20729/09 9 aprilie 2009 Cezar Bogdan RUSE și Gabriela RUSE (soț și soție) Născut în 1954 și, respectiv, în 1950 și reședința în București. 22 septembrie 1996 - 20 octombrie 2008 12 ani, 28 zile Niveluri: 3 (înainte de 6 instanțe) Procedințe aduse de terți împotriva reclamanților și a Oficiului primarului București care solicită returnarea drepturilor de proprietate și anularea contractului de vânzare asupra bunurilor imobile pe care reclamanții le-au cumpărat statului pe baza Legii nr. 112 din 1995.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă