CtEDO 27.09.2011 Auto

CASE OF GOTCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
27.09.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GOTCU v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GOTCU ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nr. 35430/03, 21472/04, 44361/05, 472/08, 9421/08 și 18304/08) JUDIȚIA STRASBOURG 27 septembrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gotcu și alții c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința ca comitet compusă din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 6 septembrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURUL Cazul a fost originat în șase cereri (nus. 35430/03, 21472/04, 44361/05, 472/08, 9421/08 și 18304/08) împotriva României au depus Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șase resortisanți români („reclamanții”). Detaliile reclamanților, inclusiv data introducerii cererilor și data comunicării acestora către Guvern sunt indicate în tabelul inclus ca anexă la această hotărâre. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. În conformitate cu Protocolul nr. 14 la Convenție, după ce a informat Guvernul contestat, cererile au fost atribuite unui comitet de trei judecători. FACTE CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Cerințele se referă la neexecuția sau la întârzierea executării hotărârilor finale pronunțate în litigiile dintre solicitanți și autoritățile de stat. Prin hotărâri finale dictate de instanțe interne între 6 martie 2002 și 19 decembrie 2006, au fost admise acțiunile judiciare ale reclamanților și autoritățile de stat relevante au fost ordonate să îndeplinească diferite obligații față de acestea. În ciuda angajamentelor reclamanților de a le pune în aplicare, cum ar fi instituirea procedurilor de aplicare obligatorie și de a scrie numeroase cereri autorităților relevante, toate hotărârile au rămas neexecute sau au fost aplicate cu întârziere. Detaliile referitoare la subiectul cazurilor, datele de referință pentru începutul și sfârșitul procedurii și întârzierile în aplicare sunt prezentate în tabelul apendice. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRACȚIA Referitoare la dreptul și practică internă relevantă Legea internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și Legea nr. 188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006). Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei Rezoluției 1787 (2011) intitulată: punerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului La 26 ianuarie 2011, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat această Rezoluție prin care a remarcat cu grave îngrijorări existența continuă, în unele state membre, a deficiențelor sistemice majore care provoacă un număr mare de constatări repetate ale încălcărilor Convenției. În acest context, Adunarea a solicitat României să abordeze cu prioritate problema neexecuției hotărârilor finale ale instanței. HOTĂRÂREA PRIVIND DECLARAȚII Ținând cont de subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture la acestea într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A ARTICOLULUI 6 § 1 DE CONVENȚIUNE ȘI A ARTICOLUL 1 DE PROTOCOL Nr. 1 Reclamanții au plâns că neexecutarea sau întârziarea executării hotărârilor finale în favoarea lor au încălcat dreptul lor de acces la instanța garantată de art. 6 § 1 din convenție și, de asemenea, dreptul lor la proprietate, astfel cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. În măsura în care este relevant, aceste articole se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de către un ... tribunal” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” În cererea nr. 35430/03, Guvernul a susținut obiecția preliminară a faptului că reclamantul nu are statutul de victimă din două motive: în primul rând, pentru că a fost societatea comercială a reclamantului care a fost parte la procedura internă și nu a reclamantului în numele ei și, în al doilea rând, pentru că, în orice caz, hotărârea a fost respectată în mod corespunzător. Pe baza dovezilor din dosar, Curtea consideră că în ceea ce privește primul motiv, obiecția nu este fondată și va fi respinsă, în măsura în care reclamantul a fost singurul acționar și administrator al societății și nu au existat interese contradictorii între ea și societatea (a se vedea, un contrario Agrotexim și alții c. Grecia , nr. 14807/89, §§ 62-72, 24 Octombrie 1995). Curtea constată că al doilea motiv invocat de Guvern în sprijinul obiecției preliminare este legat de meritul plângerii privind executarea întârziată și, prin urmare, acesta va fi examinat în același timp cu meritul plângerii menționate. 10. Prin urmare, Curtea constată că plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în toate cererile nu sunt manifestamente nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Guvernul a considerat că autoritățile românești au luat măsurile necesare pentru aplicarea în timp util a hotărârilor finale din cauza reclamanților. 12. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată parte integrantă a unei „audiții” în sensul art. 6 (a se vedea Hornsby c. Grecia) , nr. 18357/91, § 40, 19 martie 1997 . Curtea reamintește de asemenea jurisprudența sa extensă privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea printre multe alte cazuri Tacea c. România , nr. 746/02, 29 septembrie 2005; Dragne și alții c. România , nr. 78047/01, 7 aprilie 2005; Orha c. România , nr. 1486/02, 12 octombrie 2006; Metaxas c. Grecia, nr. 8415/02, 27 mai 2004). 13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezente cereri (a se vedea Dragne și alții , citate mai sus , Gavrileanu c. România , nr. 18037/02 , § 52, 22 februarie 2007, sau Musteața și alții v. România . , nr. 67344/01, 10772/04, 14819/04, 14025/05 și 23596/06, 6 octombrie 2009). 14. După examinarea materialelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită de cea adoptată în cazurile menționate în alineatele de mai sus. Având în vedere complexitatea executării, comportamentul părților și natura premiilor, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea pe deplin și în timp util a hotărârilor în favoarea reclamanților. 15. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să respingă obiecția preliminară a Guvernului în cererea nr. 35430/03 și să concluzioneze că s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în toate cererile. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 16. Reclamanții din cererile 44361/05 și 472/08 se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind nedreptatea și lungimea excesivă a procedurii și în conformitate cu art. 6 § 1 coroborat cu art. 14 și cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția de a fi discriminate în asigurarea dreptului la un proces echitabil. 17. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 18. Prin urmare, această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Numărul de cerere: prejudicii materiale (EUR) Prejudicii morale (EUR) 35430/03 43.500 (pierderea profitului societății reclamante din cauza executării întârziate) 5.000 21472/04 30.000 (prețul de vânzare colectat de autoritățile) 25000 44361/05 11.500 (pierderea salariului din cauza pierderii de șanse de promovare în timpul perioadei neexecutive) necuantificate 472/08 10.000 9421/08 156.118 (pierderea valorii clădirii reclamantului ca rezultat din raportul expert) 1 956 lună (pierderea profitului din cauza apropierii clădirii distruse) 300.000 18304/08 40.000 (pierderea utilizării terenului) 20.000 21. Guvernul a contestat aceste afirmații ca nefondate, deoarece legătura cauzală dintre încălcarea presupusă și prejudiciile materiale și/sau nepecuniare solicitate a existat. În plus, Guvernul a susținut că creanțele referitoare la pierderea profitului, pierderea salariului sau pierderea utilizării erau speculative și nu erau susținute de rapoarte de experți. În cererea nr. 9421/08, Guvernul a susținut că pierderea valorii clădirii, astfel cum a fost evaluată de un raport de experți, era de 6,507, 22. În primul rând, în ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea consideră că, în măsura în care hotărârile marcate în tabelul adăugat rămân în vigoare, obligația statului de a le executa nu poate fi contestată. În consecință, reclamanții au încă dreptul la executarea acestor hotărâri. Curtea reiterează că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește o încălcare a articolului 6 este de a se asigura că reclamantul este pus în poziția în care ar fi avut loc dacă cerințele de la art. 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), § Curtea constată că acest principiu se aplică și în cazurile prezente, având în vedere încălcarea constatată și consideră, prin urmare, că guvernul trebuie să garanteze, prin mijloace adecvate, executarea hotărârilor nereguliere. În al doilea rând, Curtea observă că întrebarea dacă reclamanții (în toate cererile cu excepția cererii nr. 9421/08) ar fi putut obține sumele presupuse în ceea ce privește prejudiciile materiale, dacă autoritățile naționale ar fi pus în aplicare în mod corespunzător hotărârile în favoarea lor, este o chestiune de speculație în circumstanțele cauzelor (a se vedea Chis c. România) Prin urmare, Curtea respinge aceste cereri pecuniare. În ceea ce privește cererea nr. 9421/08, Curtea consideră că, în cazul în care hotărârea actuală nu ar fi pusă în aplicare de statul pârât în termen de trei luni de la data prezentei hotărâri, plata compensației pentru pierderea valorii clădirii reclamantului, ar pune reclamantul, în măsura posibilului, într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost în cazul în care nu ar fi existat încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește determinarea cuantumului datorat compensației, Curtea observă discrepanța considerabilă dintre cifrele avansate de experți ai părților. Prin urmare, având în vedere informațiile în posesia sa referitoare la prețurile imobiliare din București, Curtea consideră că, în cazul în care Statul pârât nu a pus în aplicare hotărârea în curs, acesta plătește reclamantului 35 000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale care reprezintă pierderea valorii clădirii reclamantului datorită neexecutării hotărârii finale în favoarea sa. 23. Curtea consideră, de asemenea, că, ca urmare a executării întârziere a hotărârilor, reclamanții au suferit prejudicii morale. În concluzie, decizia pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamanților următoarele sume: cerere nr. Prejudicii materiale (EUR) Prejudicii morale (EUR) 35430/03 2.600 21472/04 6.200 44361/05 2.600 472/08 2.600 9421/08 35000 5.200 18304/08 5.200 Costurile și cheltuielile 24. Reclamantul în cererea nr. 44361/05 a solicitat, de asemenea, costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții fără a le cuantifica sau a depus documente justificative. Guvernul a invitat Curtea să respingă această cerere. Curtea observă că reclamantul nu și-a justificat în niciun fel reclamația, deoarece nu și-a cuantificat costurile și nu a prezentat documente justificative. Prin urmare, Curtea nu acordă nici o sumă sub acest cap (a se vedea CUMP Reclamantul în cererea nr. 9421/08 a solicitat, de asemenea, 720 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața prezentei instanțe, descompunete după cum urmează: 420 EUR pentru taxa avocatului, 285 EUR pentru raportul de experți și 35 EUR pentru costurile poștale, fotocopie și telefonic. Copiile facturilor au fost prezentate în sprijinul acestor cereri. Guvernul a contestat aceste afirmații și, în special, au susținut că, în ceea ce privește costurile poștale, fotocopiele și telefonice, numai 18 EUR au fost susținute prin dovezi. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 700 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor. 26. Amintirea reclamanților nu a prezentat nicio creanță pentru costuri și cheltuieli; prin urmare, Curtea nu pronunță nicio atribuire în acest sens. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUST decide să se alăture cererilor; se alăture obiecției preliminare guvernului în cererea nr. 35430/03 privind lipsa statutului de victimă al reclamantului și declară admisibile plângerile în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind executarea integrală și în timp util a hotărârilor menționate în tabelul anexat pentru toate cererile și pentru restul cererilor inadmisibile; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârilor neregulate de 13 Aprilie 1995 a Curții de District Neamț (depunerea nr. 21472/04), 21 iunie 2005 a Curții de District din București (depunerea nr. 9421/08) și 23 mai 2006 a Curții de Județ Olt (depunerea nr. 18304/08); Detenții (a) că, în cazul în care hotărârea în suspensie nu este pusă în aplicare, statul pârât trebuie să plătească reclamantului în cererea nr. 9421/08, în termen de trei luni, 35.000 EUR (135.000 de euro) care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește prejudiciile materiale; (b) statul pârât trebuie să plătească reclamanților în ceea ce privește prejudiciile morale, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului în cererea nr. 35430/03; (ii) 6 200 EUR (seize mii două sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului în cerere nr. 21472/04; (iii) 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant în cerere nr. 44361/05; (iv) 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant în cerere nr. 472/08; (v) 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului în cererea nr. 9421/08; (vi) 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului în cererea nr. 18304/08; (c) ca Statul pârât să plătească reclamantul în cerere nr. 9421/08, în termen de trei luni, 700 EUR (sapte sute de euro) care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 septembrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Jan Šikuta Președintele adjunct al grefierului ANEXA nr. Cerere nr. Data depunerii comunicării către Guvernul Denumirea reclamantului Data hotărârii finale a Curții Amânare în aplicare 35430/03 12 septembrie 2003 5 mai 2008 Andriana GOTCU Născută la 28 august 1948, care rezidă în Iași, reprezentată de dl Mihai GOTCU, avocat care practică în Iași. Hotărârea din 22 noiembrie 2000 a Curții de District Iași a susținut de hotărârea din 6 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Raporturile de contravenție emise împotriva societății reclamante și obliga poliția Iași să returneze bunurile confiscate sau valoarea lor în bani și să ramburseze societatea reclamantului taxele de judecată într-un total de 400.000.000 lei. 35 de luni (complet aplicate la 28 februarie 2005) 21472/04 28 aprilie 2004 5 mai 2008 Bernard MARTIN născut la 30 octombrie 1945, reședința în Piatra Neamț. Hotărârea din 13 aprilie 1995 a Curții de District Piatra Neamț. Oblige Agenția de Domeniu Public Neamț să încheie un contract de achiziție cu reclamantul pentru apartamentul nr. 13 situat în Piatra Neamț, strada Privighetorii, care a ocupat ca chiriaș. 192 luni (în afara locului) 44361/05 18 noiembrie 2005 20 mai 2009 Nicolae ȘELĂU născut la 3 noiembrie 1946, rezidentă în Orșova. Hotărârea din 17 iunie 2003 a Curții județului Mehedinți a susținut de hotărârea din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Curează decizia de concediere din 4 ianuarie 2002 și obligă Universitatea București să reintegreze reclamantul în fosta sa poziție și să își plătească drepturile salariale, indexate în funcție de rata inflației, datorită datei datei concedierii sale și până la data reintegrării sale. 32 de luni (complet aplicate la 3 aprilie 2007) 472/08 13 decembrie 2007 24 aprilie 2009 Ion PAVEL născut la 2 Noiembrie 1952, rezidentă în Medgidia. Hotărârea din 19 decembrie 2006 a Curții Înalte de Justiție. Oblige Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluțiilor din decembrie 1989 să elibereze un certificat care a atestă reclamantul a fost un „Operă în Revoluția din decembrie 1989 – rănită” (certificat care dă reclamantului dreptul la o serie de beneficii pecuniare, astfel cum prevede Legea nr. 341/2004). 34 luni (complet aplicate la 17 noiembrie 2009) 9421/08 4 februarie 2008 14 ianuarie 2009 S.C. “TOM CONSULT INTERMED” S.R.L. cu sediul din București, reprezentat de dl Grigore TOMESCU, avocat practicant la București. Hotărârea din 21 iunie 2005 a Curții de District București a susținut de hotărârea din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel din București. Oblige administrația proprietății immovabile din București să consolideze și sărăcie o clădire pentru a evita producerea de daune pentru clădirea vecină care aparține reclamantului. 55 de luni (în depășire) 18304/08 1 martie 2008 24 aprilie 2009 Sorin George ȘTEFĂNESCU născut la 8 iunie1964, locuind în București, reprezentat de dl Adrian GHIMIȘI, avocat practicant la București. Hotărârea din 23 mai 2006 a Curții din județul Olt a susținut de hotărârea din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova. Oblige Primăria Caracală de a elibera un certificat de planificare a orașului în ceea ce privește o parcelă de terenuri deținute de solicitant. 55 de luni (depășire)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-06-28
0,95
CASE OF STEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF ŞTEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 30198/04, 30200/04, 3484/05 and 36298/07) JUDGMENT This version was rectified on 10 January 2012 under Rule 81 of the Rules of Court STRASBOURG 28 June 2011 FIN
CtEDO 2011-07-05
0,95
CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF COJOCARU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 27269/07, 48668/07 and 20729/09) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Cojocaru and Others
CtEDO 2011-07-05
0,95
CASE OF VELCESCU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF VELCESCU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 29190/04, 25966/05, 1781/07, 16270/07, 20277/07 and 57610/08) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the
CtEDO 2011-05-31
0,95
CASE OF TOPLICEANU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF TOPLICEANU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 4756/06, 11941/07 and 27690/07) JUDGMENT STRASBOURG 31 May 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Topliceanu and Othe
CtEDO 2011-07-05
0,94
CASE OF GLASBERG AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF GLASBERG AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 29292/02, 32538/05, 24265/07 and 21985/08) JUDGMENT STRASBOURG 5 July 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Glasberg a
Sursă