CASE OF STEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.06.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF STEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

ȘTEFAN ANGELESCU ȘTEFAN ȘI ALTE CAUZE v. ROMANIA (Aplicații nr. 30198/04, 30200/04, 3484/05 și 36298/07) JUGAMENTUL Această versiune a fost rectificat la 10 ianuarie 2012 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții Strasburg 28 iunie 2011 FINAL 10/01/2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ștefan Angelescu și alții c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 31 mai 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în patru cereri (nus. 30198/04, 30200/04, 3484/05 și 36298/07) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți români. Detaliile reclamanților, inclusiv data introducerii cererilor și data comunicării acestora către Guvern sunt indicate în tabelul inclus ca anexă la această hotărâre. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului contestat, cererile au fost atribuite unui comitet de trei judecători. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Cerințele se referă la neexecuția hotărârilor finale dictate în litigiile dintre reclamanții și autoritățile de stat responsabile cu calculul și plata prestațiilor de pensionare. Prin hotărâri finale din partea instanțelor interne între 19 martie 2002 și 3 martie 2005, acțiunile civile ale reclamanților au fost admise și autoritățile de pensii relevante au fost obligate să recalculeze pensiile reclamanților astfel încât să includă beneficii suplimentare (toate cererile) și să elibereze noi decizii de pensionare în acest sens (toate cererile cu excepția cererii nr. 36298/07 în cazul în care recalculul ar fi putut fi pus în aplicare fără a emite neapărat o nouă decizie. În ciuda întreprinderilor reclamanților de a le pune în aplicare, cum ar fi instituirea procedurilor obligatorii de aplicare și de a scrie numeroase cereri autorităților relevante, toate hotărârile nu au rămas în aplicare sau au fost aplicate cu întârziere (denumită în continuare nr. 3484/05). Detaliile referitoare la subiectul cazurilor, datele de referință pentru începutul și sfârșitul procedurii și întârzierile în aplicare sunt prezentate în tabelul apendice. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRACȚIA ȘI DOCUMENTELE EUROPENE relevante legislația și practicile interne relevante Legea internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și Legea nr.188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006). Adunarea parlamentară a Consiliului Europei Rezoluția 1787 (2011) intitulată: punerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului La 26 ianuarie 2011, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat această Rezoluție prin care a remarcat cu grave îngrijorări existența continuă, în unele state membre, a deficiențelor sistemice majore care provoacă un număr mare de constatări repetate ale încălcărilor Convenției. În acest context, Adunarea a solicitat României să abordeze cu prioritate problema neexecuției hotărârilor finale ale instanței. HOTĂRÂREA APLICAȚIEI DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture la acestea într-o singură hotărâre. II. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ALLE CONVENȚII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 Reclamanții au plâns că neexecutarea hotărârilor finale în favoarea lor a încălcat dreptul de acces la instanța garantată de art. 6 § 1 din convenție și, de asemenea, dreptul lor la proprietate, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. În măsura în care este relevant, aceste articole se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de către un ... tribunal” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea remarcă că aceste plângeri nu sunt, în mod evident, nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul a considerat că autoritățile românești au luat măsurile necesare pentru aplicarea hotărârilor finale adoptate în cazurile reclamanților. 11. În cererea nr. 30198/04 Guvernul a afirmat că, având în vedere recalculul prestațiilor de pensionare ale reclamantului, astfel cum au fost ordonate de instanțe interne, a dat naștere unei pensii mai mici decât reclamantul deja primit, autoritatea pensiei a decis să continue să plătească fosta pensie fără a emite o nouă decizie de pensionare. Reclamantul a contestat acest argument menționând că o creștere importantă a sumei de pensii a fost constatată de raportul de experți prezentat în cadrul procedurii de instanță internă finalizată cu hotărârea în suspensie. 12. În cererea nr. 30200/04, Guvernul a susținut că o nouă decizie de pensionare a fost eliberată reclamantului, astfel cum a ordonat instanța internă. Cu toate acestea, nu au prezentat copii ale documentului menționat. Reclamantul a contestat această declarație. 13. În cererea nr. 3484/05, Guvernul a admis aplicarea întârziere a hotărârii finale, însă a menționat că aceasta a fost justificată de faptul că autoritățile pensiilor au o opinie diferită cu privire la recalcularea pensiei reclamantului decât cea deținută de instanța internă. În cererea nr. 36298/07, Guvernul a declarat că hotărârea din 1 septembrie 2004 a fost pe deplin pusă în aplicare până la 15 iulie 2005 și, prin urmare, hotărârea din 30 noiembrie 2006 a fost lăsată fără domeniu de aplicare. Reclamantul a contestat această declarație subliniind faptul că hotărârea din 30 noiembrie 2006, care a urmat plata din 15 iulie 2005, a evaluat circumstanțele actualizate invocate de Guvern și a considerat că autoritățile nu au îndeplinit în întregime obligația de a aplica hotărârea din 1 septembrie 2004. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, 19 martie 1997). Curtea reamintește, de asemenea, jurisprudența sa extinsă privind neexecutarea sau aplicarea întârzierii hotărârilor interne finale (a se vedea printre multe alte cauze Tacea c. România , nr. 746/02, 29 septembrie 2005; Dragne și alții c. România , nr. 78047/01, 7 aprilie 2005; Orha c. România , nr. 1486/02, 12 octombrie 2006, sau Metaxas c. Grecia , nr. 8415/02, 27 mai 2004). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezentele cereri (a se vedea Dragne și altele), citat mai sus , sau Musteață și alții c. România , nos . 67344/01 , 10772/04 , 14819/04 , 14025/05 și 23596/06 , 6 octombrie 2009 . 17. Curtea constată, de asemenea, că hotărârile din prezent au ordonat autorităților de pensionare să recalculeze pensiile reclamanților care, în toate cazurile, au fost deținute de instanța internă să aibă ca rezultat o sumă mai mare de pensii. Prin urmare, Curtea consideră că hotărârile respective constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea Gavrileanu c. România , nr. 18037/02, § 52, 22 februarie 2007). 18. După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea remarcă că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită de cea adoptată în cazurile menționate la alineatele 15 și 16 mai sus. Având în vedere complexitatea executării, comportamentul părților și natura premiilor, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea pe deplin și în timp util a hotărârilor în favoarea reclamanților. 19. Aceste considerații de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în toate cererile. III. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 20. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind nedreptatea diferitelor proceduri și a procedurilor neexecuție a diferitelor hotărâri interne (depunerea nr. 30198/04, 30200/04 și 3484/05) Una dintre reclamante se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adoptat împreună cu art. 14 din Convenția privind discriminarea împotriva celorlalte persoane într-o situație similară care au primit pensii mai mari (depunerea nr. 36298/07). 21. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 22. Prin urmare, această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înălțimei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții au prezentat următoarele cereri în ceea ce privește prejudiciu material (beneficiile suplimentare de pensionare pe care reclamanții consideră că ar trebui acordate, astfel cum au fost calculate de acestea în conformitate cu ordinele interne ale instanței) și prejudiciu moral: nr. cerere nr. Prejudiciu material Prejudiciu moral 30198/04 32.500 euro (EUR) 30200/04 41.250 EUR 3484/05 65.000 EUR 36298/07 Nu a fost cuantificat 23,700 EUR 25. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind nefondată deoarece a existat legături de cauzalitate între încălcările presupuse și daunele pecuniare și/sau nepecuniare. 26. În ceea ce privește daunele pecuniare, Curtea consideră că, în măsura în care hotărârile marcate în tabelul adăugat rămân în vigoare, obligația statului de a le executa nu poate fi contestată. În consecință, reclamanții au încă dreptul la executarea acestor hotărâri. Curtea reiterează că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește o încălcare a articolului 6 este de a se asigura că reclamantul este pus în poziția în care ar fi avut loc dacă cerințele articolului 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), § 12, 26 octombrie 1984). Curtea constată că acest principiu se aplică și în cazurile prezente, având în vedere încălcarea constatată. Prin urmare, consideră că guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, executarea hotărârilor în curs de desfășurare care vor duce, de asemenea, la plata retroactivă pentru reclamanții a diferențelor de pensie calculate în conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională (a se vedea Musteață și alții, citate mai sus, § 42). 27. Curtea consideră, de asemenea, că, ca urmare a executării întârziere a hotărârilor, reclamanții au suferit prejudiciu moral. Având în vedere faptul că doi dintre reclamanți nu au reținut prejudiciu moral, Curtea nu pronunță nicio atribuire în acest sens pentru cererile nr. 30198/04 și 30200/04. 28. În concluzie, hotărârea în mod echitabil, Curtea atribuie reclamanților următoarele sume: nr. de cerere nr. Prejudiciu material Prejudiciu moral 30198/04 30200/04 3484/05 2.400 EUR 36298/07 4.800 EUR [1] Costuri și cheltuieli 29. Reclamanții nu au prezentat niciun credit pentru costuri și cheltuieli; prin urmare, Curtea nu a acordat nicio atribuire în acest sens. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. admisibil plângerile în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind executarea integrală și în timp util a hotărârilor menționate în tabelul anexat cu privire la toate cererile și la restul cererilor inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârilor din 11 mai 2004, 8 octombrie 2003 și 1 septembrie 2004 ale Curții de județ București (depunerea nr. 30198/04, 30200/04 și 36298/07) [2] deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în ceea ce privește prejudiciu moral, în aceleași trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2,400 EUR (2 mii patru sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului în cererea nr. 3484/05; (ii) 4,800 EUR (4 mii opt sute de euro) [3] plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului în cererea nr. 36298/07; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Președintele adjunct Președintelui Registrului Adjunct Marialena Tsirli Ján Šikuta ANNEXA nr. de cerere de depunere/data comunicării către Guvernul Denumirea reclamantului Data hotărârii finale a Curții Amânare în aplicare 30198/04 6 august 2004/ 24 septembrie 2009 Ștefan ANGELESCU născut la 3 septembrie 1946, reședința în Dărmănești. Hotărârea din 11 mai 2004 a Curții Județenești din București a susținut de hotărârea din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel din București. Revoca decizia nr. 187836/29 noiembrie 2000 și obligă Casa Beneficiilor Retragerii din București să emită o nouă decizie de pensie ținând seama de o perioadă suplimentară de muncă a reclamantului. 75 luni (în așteptare) 30200/04 21 septembrie 2004/ 24 septembrie 2009 Floarea ANGELESCU născută la 30 mai 1947, rezidentă în București, reprezentată de Ștefan ANGELESCU. Hotărârea din 8 octombrie 2003 a Curții Județeanului București a susținut de hotărârea Curții de Apel din 19 martie 2004 a Curții de Apel din București. Revoca hotărârea nr. 191100/13 aprilie 2001 și obligă Casa Beneficiilor Retragerii din București să emită o nouă decizie de retragere ținând seama de o perioadă suplimentară de muncă a reclamantului. 16 noiembrie 2004/ 8 decembrie 2008 Vasile DRĂGOI s-a născut la 4 decembrie 1945, rezistă în Constanța. Hotărârea din 23 noiembrie 2004 a Curții Constantiei. Hotărârea a devenit finală, deoarece nu a fost apelată împotriva părților. Oblige Casa Beneficiilor Retragerii Constanta de a recalcula pensia reclamantului și de a modifica decizia nr. 238733 din 28.03.2001 pentru a ține seama de o perioadă suplimentară de muncă a reclamantului. 38 de luni (forțată la 12 februarie 2008) [4] 36298/07 8 iunie 2007/ 14 ianuarie 2009 Gheorghe POPESU născută la 14 decembrie 1939, rezistă la București. Hotărârea 1 septembrie 2004 al Curții de județ București a susținut de hotărârea Curții de Apel din 3 martie 2005 a Curții de Apel din București. Obligă Ministerul Administrației și a Internelor să recalculeze pensia reclamantului ținând seama de ajustările prevăzute de lege și să plătească reclamantului diferența începând cu anul 2002. Prin hotărârea din 30 noiembrie 2006, Curtea de District din București a obligat Ministerul Administrației și a Internei să plătească o amendă bugetului de stat pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii din 1 septembrie 2004. 72 de luni (în ieșire) [1] Rectificat la 10 ianuarie 2012: textul a fost „8.000 EUR”. [2] Rectificat la 10 ianuarie 2012: textul a fost „Detenții” statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârilor din 11 mai 2004 și 8 octombrie 2003 ale Curții de judecată din București (depunerea nr. 30198/04 și 30200/04) și a hotărârilor din 1 septembrie 2004 ale Curții de judecată din București și 30 noiembrie 2006 ale Curții de districte din București (depunerea nr. 36298/07). [3] Rectificat la 10 ianuarie 2012: textul a fost „8.000 EUR (opt mii de euro)”. [4] Rectificat la 10 ianuarie 2012: textul a fost 36298/07 8 iunie 2007/ 14 ianuarie 2009 Gheorghe POPESCU născut la 14 decembrie 1939, rezistă la București. Hotărârea din 1 septembrie 2004 a Curții de County din București confirmată de hotărârea din 3 martie 2005 a Curții de Apel din București; Hotărârea din 30 decembrie 2005 Noiembrie 2006 a Curții de District de la București. Obligă Ministerul Administrației și a Internelor să recalculeze pensia reclamantului luând în considerare ajustările prevăzute de lege și să plătească reclamantului diferența începând cu anul 2002; Oblige Ministerul Administrației și a Internei să plătească reclamantului pedepsele de 40 LEI pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii de 1 septembrie 2004. 72 de luni (în depășire) 51 de luni (în depășire)