CASE OF MAZALU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

12.06.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect);No violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MAZALU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MAZÂLU v. ROMANIA (Dociunea nr. 24009/03) JUDGMENT STRASBOURG 12 iunie 2012 FINAL 12/09/2012 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mazâlu v. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Josep Casadevill, Președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, și Santiago Quesada, grefierul de secțiuni, având deliberat în privat la 22 mai 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 24009/03) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Petru Mazâlu („reclamantul”), la 25 iunie 2003. Guvernul României („ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Ca dl Corneliu Bîrsan, judecătorul ales în ceea ce privește România, s-a retras din caz (art. 28 din Regulamentul Curții), președintele Camerei a numit dna Kristina Pardalos ca judecător hoc (art. 4 din Convenția și art. 1 din Regulamentul Curții). Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în celulele secției de poliție Iași și în închisoarea de înaltă securitate Iași. S-a plâns în mod specific de suprapopulare și a afirmat că lumina artificială permanentă din celulă i-a afectat vederea. La 13 decembrie 2010, cererea a fost comunicată la Guvernul. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp (art. 1). FACTE CIRCUMSTANCES A CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Iași. Primul set de proceduri penale împotriva reclamantului Reclamantul a fost condamnat în 1992 la zece ani de închisoare pentru daune la proprietatea comunitară (avut obștic ). Prin decizia finală din 7 septembrie 1993, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dispozițiile Codului Penal referitor la crimele împotriva proprietăților comunitare. La 27 august 1996, Procurorul General a depus o cerere de reluare a procedurii împotriva reclamantului, pe baza căreia Prin decizia finală din 23 septembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție a acordat cererea de redeschidere a procedurii, a anulat condamnarea anterioară, a schimbat calificarea juridică a infracțiunilor comise de reclamant și a condamnat-o la patru luni de închisoare pentru fraudă, ordonând-i la 10 mai 2002, reclamantul a depus o acțiune în daune împotriva Ministerului Finanțelor, cerând o compensare pentru că a fost închis de cincizeci și patru luni, în timp ce decizia finală din 1997 a redus condamnarea la doar patru luni de închisoare. 10. Prin decizia finală din 20 decembrie 2004, Curtea Înaltă de Casare și Justiție și-a respins acțiunea pe baza dispozițiilor articolelor 504 și 505 din Codul de Procedință Penală (CCP), care a limitat dreptul de a fi plătit compensații numai la achitarea sau la o decizie a procurorului de a nu continua proceduri penale. Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost achitat, instanțele interne au concluzionat că nu s-a calificat pentru plată a compensației pe baza dispozițiilor CCP în vigoare în acel moment și și-au respins cererea în acest sens. Al doilea set de proceduri penale 11. Reclamantul a fost arestat la 28 martie 2001 cu suspiciune de fraudă. El a fost comis pentru judecată la 20 iunie 2001 Prin decizia finală din 16 ianuarie 2003 a fost considerat vinovat și a fost condamnat la trei ani și opt luni de închisoare. Instanțele interne, după revizuirea probelor, inclusiv a declarațiilor de martor, a unui raport financiar și a declarațiilor reclamantului, au concluzionat că reclamantul a provocat prejudicii diferitelor societăți private prin emiterea de cecuri fără fonduri pentru a le acoperi. În apelul său asupra punctelor de drept, el se plângea că nu au fost adăugate dovezi în favoarea sa. Curtea de apel a reexaminat deciziile instanțelor de judecată și a concluzionat că au evaluat corect situația de fapt și a identificat că reclamantul a comis infracțiunile și că cererea de a aduce dovezi în favoarea sa a fost permisă. Condiții de detenție 12. Reclamantul a fost reținut în legătură cu al doilea set de proceduri din 28 martie 2001 până la 19 martie 2004, când a fost eliberat condițional. 13. Potrivit lui, el a fost reținut în celulele de la secția de poliție Iași până la 25 iunie 2001, când a fost transferat la închisoarea Iași de înaltă securitate. Descrierea reclamantului cu privire la condițiile de detenție 14. Reclamantul se plânge în principal de suprapopulare și de condiții sanitare nesatisfăcătoare. El susține că, în timpul întregului său detenție, a trebuit să împărtășească un pat cu alți prizonieri, majoritatea infractorilor periculoși. (a) secția de poliție Iași 15. Potrivit reclamantului, în secția de poliție Iași a ocupat celula 20. Avea opt paturi și a fost ocupat de zece deținuți. Suprafața celulei era de 14.2 16 metri pătrați. Se plângea că celula nu avea toaletă. Deținuții au mers la toaletă de două ori pe zi, la ora 6 și, respectiv, la ora 8 p.m. Restul timpului în care deținuții au trebuit să folosească o găleată. 17. El a afirmat că i-a fost permis să meargă afară de celulă de douăzeci de minute în fiecare zi. 18. De asemenea, s-a plâns că nu exista apă curentă. 19. În plus, el se plângea că celula nu avea lumină naturală. Avea o fereastră mică cu un grătar. (b) închisoarea Iași 20. Reclamantul a afirmat că între 25 iunie 2001 și 18 mai 2003 a fost plasat în mai multe celule: celulele 72 și 74 (când a refuzat să mănânce), 95, 4 și 51. 21. El a afirmat că celulele 4 și 51, unde își petrecea majoritatea timpului în detenție, nu aveau lumină naturală. El a afirmat că atunci când s-a plâns la autoritățile închisorii pentru lipsa luminii naturale, a fost transferat la celula 95, pe care a împărtășit-o cu ucigașii și pedofilii. 22. În plus, el se plângea că aceste celule au mai mulți deținuți decât paturi. Potrivit reclamantului, celulele au o suprafață de 32,3 metri pătrați și au fost ocupate de până la 45 de deținuți. 23. El a recunoscut că el a refuzat pasea de douăzeci de minute în aer liber și, prin urmare, a fost pedepsit în mod discriminatoriu pe 31 octombrie. 2002. El și-a justificat atitudinea prin durerea cauzată de lumina naturală. Descrierea Guvernului a condițiilor de detenție ale reclamantului (a) secția de poliție Iași 24. Potrivit informațiilor furnizate de Inspectorul de Poliție Iasi guvernului român, reclamantul a fost plasat în celulă. Cu toate acestea, nu existau informații cu privire la suprafața celulei și numărul de deținuți care îl ocupau pentru perioada de detenție relevantă. 25. Celula era dotata cu toalete curate și avea lumina naturală și ventilație adecvată. (b) închisoarea Iași 26. Potrivit informațiilor transmise de Administrația Națională a Penitenciarului („PAN”) și de Administrația Penitenciară Iași, reclamantul a împărtășit celula 27 cu deținuți fără condamnare anterioară, care îndeplinesc condamnare mai puțin severe de zece ani de închisoare. 27. Suprafața celulei era de 33,3 metri pătrați. Cu toate acestea, nu existau informații cu privire la numărul de deținuți care îl ocupau pentru perioada de detenție relevantă. 28. De asemenea, au susținut că celula avea lumina naturală și o ventilație bună. Avea o aprovizionare de apă de rulare și de băut. 29. Potrivit Guvernului, închisoarea avea propriile sale instalații electrice și de încălzire, deținuții puteau face un duș cel puțin o dată pe săptămână. 30. Guvernul a susținut că reclamantul obișnuia să participe la activitățile de divertisment și sport. Cu toate acestea, pe motivul că reclamantul a refuzat să ia plimbarea zilnică și să participe la activitățile de recreere, el a fost sancționat cu o reprimare la 31 octombrie 2002. Reclamantul a afirmat că vederea lui a fost grav afectată ca urmare a detenției sale în celule cu lumină neon pe permanență. El a afirmat că la momentul arestării el a avut 2,5 dioptre în ambele ochi, în timp ce după douăzeci de luni de detenție el a avut 3 dioptre în ochiul drept și 5 Dioptres în ochiul stâng. El a prezentat în această privință un certificat medical emis de spitalul închisoarei Iași la 15 noiembrie 2002 care atestă această declarație. 32. Guvernul a susținut că, potrivit dosarului medical al reclamantului, el a fost „sănătos și potrivit pentru muncă” atunci când a fost plasat în închisoarea Iași. De asemenea, au recunoscut că, de atunci, reclamantul a fost sub supraveghere medicală pentru o simplă hipermetropie și presbiopie. De asemenea, au susținut că, la 15 noiembrie 2002, reclamantul a fost diagnosticat cu conjunctivită cronică și cu o simplă hipermetropie și la 7 iulie 2003, cu hemoragie oftalmologică. 33. Potrivit dosarului medical al reclamantului, de la data datei acestuia. încarcerarea a fost examinată în mod regulat de către medici și a fost prescris și administrat medicamente în timpul detenției sale. Reclamantul a depus o acțiune civilă în daune împotriva statului român pentru agravarea vizualității sale. Acuzațiile sale au fost respinse de Curtea județului Iași într-o hotărâre de primă instanță din 27 ianuarie Din informațiile disponibile în dosarul de procedură se pare că reclamantul a depus un recurs, dar nu este disponibil nici o informație privind rezultatul final al cazului. Potrivit Guvernului, reclamantul nu a continuat procedura. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 35. Dispozițiile relevante ale Legii privind executarea condamnărilor (Legea nr. 23/1969) sunt prevăzute la alineatele 23 și 25 din Hotărârea Curții în cazul Năstase-Silivestru v. România (nr. 74785/01, 4 octombrie 2007). 36. Ordinul de urgență al Guvernului 56 din 27 iunie 2003 („Ordinitatea 56/2003”) privind drepturile statelor deținute, în art. 3, că deținuții au dreptul de a aduce o procedură legală în fața unei instanțe din prima instanță. Referitor la măsurile de punere în aplicare luate de către autoritățile închisoare în legătură cu drepturile lor. III. RAPPORTULUI CU CONDIȚIILE DE DETENȚIE ÎN PRIZII ROMANIENE 37. Rezultatele și recomandările relevante ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Păzirii Inumane sau Degradante („CPT”) sunt descrise în hotărârile Curții în cazul Bragadireanu România (nr. 22088/04, §§ 73-76, 6 decembrie 2007) și Artimenco c. România (nr. 12535/04, § 22-23, 30 iunie 2009). 38. Raportul CPT publicat la 11 decembrie 2008, după o vizită la diferite centre de detenție și închisoare de poliție în România, efectuată între 8 și 19 iunie 2006 a indicat suprapopularea ca o problemă persistentă. În același raport s-a concluzionat că, având în vedere condițiile materiale de detenție deplorabile în unele dintre celulele din unitățile vizitate, condițiile de detenție ar putea fi calificate ca inumane și degradante. 39. În același raport, CPT s-a declarat îngrijorat în mod grav de faptul că lipsa paturii a rămas o problemă constantă, nu numai în unitățile vizitate, ci la nivel național, și că acest lucru a rămas cazul de la prima sa vizită în România în 1999. CPT a salutat, de asemenea, modificările introduse în legislația internă care prevede spațiul personal de patru persoane. CPT a recomandat, prin urmare, ca autoritățile române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestei cerințe, precum și pentru a asigura că fiecare deținut a avut propriul pat. 40. Curtea remarcă că nu există rapoarte CPT pentru închisoarea Iași de înaltă securitate. Cu toate acestea, Comitetul român Helsinki a vizitat această închisoare la 20 iunie. 2004. Raportul emis după această vizită arată că închisoarea a fost suprapopulată; că curtea în care deținuții aveau exercitarea zilnică a ora lor nu a fost protejată în nici un fel de soare sau ploaie, iar relațiile dintre deținuți și autorități erau destul de tense. 41. Raportul CPT emis în aprilie 2004, după o vizită din 16 până la 25 septembrie. 2002 pentru diferitele centre de detenție de poliție, inclusiv cel de la Iași, indică că celulele aveau foarte puțină lumină naturală, că erau suprapopulate, și că numeroși deținuți trebuiau să împărtășească un pat. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 42. Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în secția de poliție Iași și în închisoarea de înaltă securitate Iași. În principal, s-a plâns de suprapopulare și de condiții sanitare nesatisfăcute. De asemenea, a susținut că lumina artificială permanentă din celule și-a deteriorat vederea. Se bazează pe art. 3 din Convenție, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torture sau unor tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Admisibilitatea (a) Observațiile părților 43. Guvernul a formulat o opoziție preliminară de neepuizare a căilor de recurs interne, în măsura în care reclamantul nu s-a plâns autorităților cu privire la condițiile de detenție în temeiul Ordinului nr. 56/2003. Guvernul a considerat ordonanța un remediu eficient, suficient și accesibil, susținând, de asemenea, că procedura civilă pentru daune adusă de reclamant a fost suspendată din cauza faptului că nu își susține acțiunea. 44. Reclamantul nu este de acord. (b) Evaluarea Curții 45. Curtea constată că plângerea reclamantului se referă la condițiile materiale ale detenției sale și, în special, la suprapopularea, la lipsa de iluminare naturală și la instalațiile sălbatice slabe pentru perioada cuprinsă între 28 martie 2001 și 19 martie 2004. În 2004, după ce reclamantul a fost eliberat din închisoare. 46. În plus, Curtea constată că, în cereri recente împotriva României cu privire la plângeri similare, a constatat deja că, având în vedere caracterul specific al acestui tip de plângere, acțiunile juridice indicate de Guvern nu constituiau remedii eficace (a se vedea Petrea c. România , nr. 4792/03, §§ 36 și 37, 29 aprilie 2008; Eugen Gabriel Radu v. România , nr. 3036/04 , § 23, 13 octombrie 2009; Cucolaș v. România , nr. 17044/03 , § 67 , 26 octombrie 2010; Dimakos v. România , nr. 10675/03 , § 38 , 6 iulie 2010; și Lăutaru v. România , nr. 13099/04 , § 84 , 18 octombrie 2011 . Prin urmare , aceasta respinge motivul guvernului de neepuizare a căilor de recurs interne. 47. Remarcand totodată că această plângere nu este manifeste de rău întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive, Curtea concluzionează că aceasta trebuie, prin urmare, declarată admisibilă. Reclamantul a reiterat că a fost reținut în condiții instabile, că celulele au fost suprapopulate și că condițiile nu au contribuit la menținerea igienei adecvate. El a referit la rapoartele CPT din acel moment ca fiind confirmarea acuzațiilor sale. El susține, de asemenea, că guvernul român nu a prezentat Curtei orice informații cu privire la celulele în care a fost reținut, la perioada de timp pe care a petrecut-o în fiecare celulă și la numărul de deținuți care ocupa celulele în care a fost reținut. De asemenea, reclamantul a susținut că vederea sa a fost grav afectată ca urmare a detenției sale în celule în care a avut loc lumina neon pe permanență. 49. Guvernul, referindu-se la descrierea condițiilor de detenție în informațiile furnizate de NPA, a susținut că autoritățile naționale au luat toate măsurile necesare pentru a asigura condițiile adecvate de detenție. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 3 din Convenție, statul trebuie să se asigure că o persoană este reținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modalitatea și metoda de executare a măsurii nu-l supune dezgustării sau dificultăților de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, având în vedere cerințele practice de închisoare, sănătatea și bunăstarea sale sunt asigurate în mod adecvat (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000-XI). 51. Curtea observă, în continuare, că procedura din Convenția, cum ar fi prezenta cerere, nu se acordă în toate cazurile o aplicare riguroasă a principiului afirmantanti incumbit provocatio (acela care pretinde că ceva trebuie să dovedească această afirmație) deoarece, în anumite cazuri, guvernul contestat are acces la informații capabile să corroboreze sau să refuteze acuzațiile reclamantului (a se vedea Khudoyorov Rusia , nr. 6847/02, § 113, ECHR 2005 X (extracte); și Seleznev v. Rusia , nr. 15591/03, § 41, 26 iunie 2008). (i) Condițiile de detenție ale reclamantului 52. Curtea a constatat frecvent o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza lipsei de spațiu personal acordat de deținuți (a se vedea, printre altele, Răcăreanu România , nr. 14262/03, § 49, 1 iunie 2010; Dimakos citat mai sus, § 49; și Lăutaru , citat mai sus, § 102). În cazul de față, Guvernul nu a prezentat niciun argument care să permită Curții să ajungă la o concluzie diferită. 53. Curtea remarcă în continuare că descrierea reclamantului a suprapopulației corespunde constatărilor formulate de rapoartele CPT. 54. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că condițiile de detenție a reclamantului l-au cauzat suferințe care au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent la detenție și care au atins pragul de tratament degradant prevăzut de articolul A fost, în consecință, o încălcare a articolului 3 din convenție în acest sens. (ii) Reclamantul a pretins deficiență a vederii 55. Curtea constată că părțile nu sunt de acord cu afirmația reclamantului că lipsa de lumină naturală în celulele în care a fost reținut și-a afectat vederea. Guvernul a susținut că celulele din secția de poliție Iași și închisoarea de înaltă securitate Iasi au avut lumină naturală și că reclamantul a fost sub supraveghere medicală permanentă și tratament pentru condițiile sale oftalmologice. Ei au subliniat, de asemenea, faptul că insuficiența vizuală a reclamantului în închisoare ar putea fi luată în considerare în legătură direct cu vârsta sa, ca atunci când el a fost examinat medical în 2002 el a avut 51 de ani 56 de ani. Curtea observă că, în conformitate cu afirmația reclamantului, el a purtat deja ochelari când a început detenția în 2001. În absența unei indicații clare în dosarul medical al reclamantului despre o legătură cauzală între condițiile de detenție și deficiența vederii sale, Curtea nu poate stabili cu certitudine că afirmația sa a fost demonstrată. În plus, reclamantul a fost permanent sub supraveghere medicală și a primit tratament medical pentru condițiile sale. 57. Prin urmare, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea poate concluziona că nu a existat nicio încălcare a articolului 3 în acest sens. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A PUNCTĂRILOR DE CONVENȚIE RELATIVE PRIMUL set de proceduri 58. Reclamantul a formulat mai multe plângeri referitoare la detenția anterioară, la rezultatul procedurii și la presupusa greșeală judiciară în legătură cu primul set de proceduri penale. Curtea constată că și-a depus cererea la Curtea la 25 iunie 2003, în timp ce procedura a fost încheiată cu o decizie finală pronunțată la 23 septembrie. 1997. Rezultă că aceste plângeri au fost introduse din timp și trebuie respinse în conformitate cu articolele 1 și 4 din Convenție. Reclamații privind procedura civilă în caz de daune (decizie finală din 17 decembrie 2004) 59. În baza articolului 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu i-a fost acordată daune pentru presupusa sa detenție ilegală în perioada 1993-1996, făcând trimitere la procedura civilă privind daunele pe care le-a adus în acest sens. Curtea constată că legislația națională în vigoare în acel moment limitează dreptul de a fi plătit compensații numai la achitarea. Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost achitat, în urma că ar fi trebuit să depună plângere la Curte în termen de șase luni de la data condamnării sale a fost redusă la patru luni de închisoare și a devenit conștient că nu există un remediu eficace.Decizia finală de reducere a condamnării a fost pronunțată la 23 septembrie. 1997, în timp ce el a depus doar acțiunea în daune împotriva Ministerului Finanțelor la 10 mai 2002 și a adresat Curții la 14 iunie 2005. Rezultă că aceste plângeri au fost introduse din timp și trebuie respinse în conformitate cu articolele 1 și 4 din Convenție. Alte plângeri 60. În ceea ce privește restul plângerilor formulate de solicitant în temeiul articolelor 5, 6, 7, 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 12 și art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste plângeri sunt evident nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 61. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 62. Reclamantul a solicitat 2.500.000 de euro (EUR) în total în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. 63. Guvernul a prezentat că reclamantul nu a cuantificat sau justificat cererile în ceea ce privește prejudiciile materiale și a considerat că cererea de compensare nepecuniară este excesivă și că încheierea unei încălcări a articolelor din Convenție ar fi suficientă pentru a compensa prejudiciile morale presupuse. 64. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul a suferit dificultăți ca urmare a condițiilor de detenție. Prin urmare, acesta îi acordă 7,500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 65. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 66. Guvernul a susținut că reclamantul nu a prezentat documente pentru a susține cererile sale. 67. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere documentele din documentele sale deținerea și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 100 EUR pentru procedurile dinaintea Curții. Dobânzile implicite 68. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind condițiile de detenție și afectarea vederii reclamantului admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în secția de poliție Iași și închisoarea de înaltă securitate Iași; deține că nu a existat încălcare a articolului 3 din Convenție în legătură cu deficiența vizualității reclamantului; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 7,500 EUR (sapte mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, (ii) 100 EUR (o sută de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamanții, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cea care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 iunie 2012, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.