CASE OF BLEJUȘCĂ v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.03.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF BLEJUȘCĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE BLEJUȘCĂ v. ROMANIA (Depunerea nr. 7910/10) JUGGEMENT STRASBOURG 19 mars 2013 FINAL 19/06/2013 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Blejușcă v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președinte, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători, și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 19 februarie 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 7910/10) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Maxim Silvanus Blejușcă („reclamantul”), la 27 ianuarie 2010. Guvernul României (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea. Întrucât dl Corneliu Bîrsan, judecătorul ales în ceea ce privește România, s-a retras din cauza (art. 28 din Regulamentul Curții), președintele Camerei a numit dna Kristina Pardalos ca judecător hoc (articolul § 4 din Convenția și art. 29 § 1 din Regulamentul Curții). Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în închisoarea Timișoara. El s-a plâns în mod specific de suprapopulare și de condiții de igienă slabe. La 15 februarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. De asemenea, s-a decis să se pronunțe asupra admisibilității și meritelor cererii în același timp (art. 1). Reclamantul s-a născut în 1971 și trăiește în Timișoara. La 11 octombrie 2011, Tribunalul județului Timiș l-a condamnat la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru jaf. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Timișoara din 3 septembrie 2009 până în prezent (cu excepția perioadei între 11 și 18 februarie 2010, când a fost internat în unitatea medicală din închisoarea Rahova). Contul reclamantului 10. Reclamantul s-a plâns în principal de suprapopulare și de condiții sanitare nesatisfăcute. El s-a plâns de următoarele. 11. Celula ocupată de el a fost de 4-5 metri de lungime, 3.2 în lățime și 3 metri de înaltă și a împărtășit-o cu alți opt deținuți, dintre care unul suferă de sifilis. 12. Temperatura în celula nu era adecvată deoarece fereastra era ruptă; în iarnă deținuții l-au acoperit cu o pătură. 13. Condițiile sanitare erau foarte sărace și celula era plină de paraziți. 14. Instalațiile din baie erau defectuoase. 15. Închisoarea nu avea loc special conceput pentru a mânca, iar deținuții au fost forțați să mănânce în celulele lor, unde nu existau alte mobilier decât paturi. 16. Reclamantul a susținut că înainte de a fi transportate la instanțe, ei au fost forțați să părăsească celulă și dezbrăcați. În plus, înainte de a fi transportate la curte, toate au fost păstrate într-o cameră mică (3.5 17. El susține, de asemenea, că deținuții nu au fost autorizați să facă o plimbare în fiecare zi, nu existau activități educaționale, culturale sau sportive disponibile și au fost pur și simplu lăsate în celulele lor tot timpul fără ocupare. Contul Guvernului 18. Guvernul a susținut în observațiile lor că, în general, condițiile din închisoarea Timișoara erau adecvate. 19. De asemenea, au susținut că reclamantul a petrecut majoritatea timpului relevant în celula nr. 85, unde nu erau deținuți deținuți. Celula a avut o lungime de 6,2 m, o lățime de 3,4 m și o înălțime de 3 m. Acesta a fost dotat cu 9 m. Paturi și pe parcursul perioadei în care reclamantul a fost ținut acolo numărul de deținuți nu a depășit niciodată numărul de paturi. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile naționale, în prezent există 7 deținuți în celula nr. 85. 20. Celula a fost echipată cu o fereastră de 150 cm lungă și de 177 cm înălțime, oferind o ventilație bună, izolare termică și iluminare naturală. 21. În plus, celula a fost echipată cu un set de televiziune, mobilier adecvat, electricitate și instalații sanitare. 22. Penitenciarul a avut propria energie electrică și încălzire. 23. Fiecare celulă a avut o anexă sanitară echipată cu toaletă, chiuvetă și duș. Apa rece a fost furnizat în mod constant și apa caldă a fost furnizată în fiecare zi, în conformitate cu un program stabilit de managerul închisorii. 24. În ceea ce privește condițiile de igienă, conform aceleași informații, Penitenciarul Timișoara are contract cu o companie specializată și, prin urmare, au existat vizite periodice de control a insectelor și rozătoarelor. Ultimul a fost efectuat în 2010. 25. Hainele deținuților au fost curățate la rufele de la închisoare. În 2010, fiecare deținut a fost furnizat cu două foi de pat și o pătură de bumbac. 26. Acuzația reclamantului că a trebuit să împărtășească celulă cu persoanele care suferă de sifilis sau de alte boli contagioase a fost respinsă de către administrația penitenciară. 27. În ceea ce privește plimbarea zilnică și activitățile educaționale, culturale și sportive disponibile, în conformitate cu Guvernul penitenciarului a avut două metri pentru activități sportive: primul pentru fitness și ping pong și al doilea pentru plimbarea zilnică și mini-football. 28. În ceea ce privește condițiile de transport, Guvernul a susținut că o căutare personală a fost solicitată de normele de securitate pentru locurile de detenție în cazuri specifice, inclusiv atunci când deținuții au fost transportate la și de la instanțe. Căutarea a fost efectuată de un ofițer de același gen, folosind ecrane speciale pentru intimitate. Când numărul de deținuți a depășit 22 de ani, ei au fost transportați la tribunal cu autobuz. Plângerile interne ale reclamantului cu privire la condițiile materiale de detenție 29. Reclamantul a depus mai multe plângeri cu privire la condițiile sărace ale detenției sale la Parlamentul, Ministerul Justiției și Ombudsmanului. El nu a formulat astfel de plângeri cu judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor de închisoare pe baza Legii nr. 275/2006. II. Exceptă din dispozițiile juridice relevante privind drepturile deținuților, și anume Legea nr. 275/2006, și din partea relevante a rapoartelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Păzirii Inumane sau Degradante (CPT) privind condițiile închisorii, sunt prezentate în cazul Iacov Stanciu v. România (nr. 35972/05, 24 iulie 2012). DREPTUL Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în închisoarea Timișoara. În principal, s-a plâns de suprapopulație și de condiții sănătoase nesatisfăcute. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Solicitările părților 32. Guvernul a susținut o opoziție preliminară de neepuizare a căilor de recurs interne, în măsura în care reclamantul nu s-a plâns la autoritățile cu privire la condițiile de detenție. 33. Reclamantul nu este de acord. El a susținut că a depus mai multe plângeri cu privire la condițiile sale de detenție la Parlament, Ministerul Justiției și Ombudsmanul. Evaluarea Curții 34. Curtea constată că plângerea reclamantului se referă la condițiile materiale ale detenției sale și, în special, la suprapopularea și la instalațiile sălbatice sărace sărace sărace sărace în perioada de la 3 septembrie 2009 până la prezent. 35. Curtea constată, de asemenea, că în recentele hotărâri referitoare la plângeri similare, a constatat deja că, având în vedere caracterul specific al acestui tip de plângere, acțiunile juridice indicate de guvern nu constituiau remedii eficace (a se vedea Lăutaru c. România, nr. 13099/04, § 84, 18 octombrie 2011, și Radu Pop c. România , nr. 14337/04, § 80, 17 iulie 2012). Prin urmare, aceasta respinge motivul guvernului de neepuizare a căilor de recurs interne. 36. Remarcand că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive, Curtea concluzionează că aceasta trebuie, prin urmare, declarată admisibilă. Reclamantul a reiterat că a fost reținut în condiții inadecvate, că celula a fost suprapopulată și că condițiile nu au contribuit la menținerea igienei adecvate. 38. Guvernul a susținut că autoritățile interne au luat toate măsurile necesare pentru a asigura condiții adecvate de detenție pentru reclamant. Evaluarea Curții 39. Curtea reiterează că, în temeiul articolului 3 din Convenție, statul trebuie să se asigure că o persoană este reținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modalitatea și metoda de executare a măsurii nu-l supune dezgustării sau dificultăților de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerente la detenție și că, având în vedere cererile practice de încarcerare, sănătatea și binele sale sunt asigurate în mod corespunzător (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000-XI). 40. La evaluarea condițiilor de detenție, trebuie luate în considerare efectele cumulative ale acestor condiții, precum și a afirmațiilor specifice ale reclamantului (a se vedea Dougoz c. Grecia , nr. 40907/98, § 46, ECHR 2001-II). 41. În cazurile anterioare în care reclamanții au avut la dispoziție mai puțin de trei metri pătrați de spațiu personal, Curtea a constatat că suprapopulația a fost atât de severă încât să justifice o constatare a încălcării articolului 3 din Convenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Iamandi v. România , nr. 25867/03 §§ 59-61, 1 iunie 2010; Răcăreanu România , nr. 14262/03, §§ 49-52, 1 iunie 2010; și Flamînzeanu România , nr. 56664/08, § 98, 12 aprilie 2011). 42. Punctul focal în acest caz este evaluarea Curții a spațiului de viață acordat reclamantului în închisoarea Timișoara. 43. Curtea constată că chiar și la rata de ocupare propusă de Guvern, spațiul de viață al reclamantului pare să fi fost mai puțin de trei pătrate. metri, care nu corespunde standardelor impuse de jurisprudența (a se vedea Orchowski c. Polonia , nr. 17885/04 , § 122, CEDH 2009 ... (extrageri) 44. În plus, Curtea constată că alte circumstanțe ale detenției reclamantului, cum ar fi condițiile de igienă, sunt în litigiu între părți. 45. Cu toate acestea, nu este necesar ca Curtea să stabilească veracitatea fiecărei afirmații, întrucât consideră că suprapopularea celulei reclamantului oferă motive suficiente pentru a trage concluzii substanțiale cu privire la dacă condițiile de detenție a reclamantului constituie un tratament contrar articolului 3 din Convenție. 46. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că condițiile de detenție a reclamantului l-au cauzat suferința care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent la detenție și care a atins pragul de tratament degradant pronunțat de art. 3. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 47. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă pentru partea vătămată.” Daune 48. Reclamantul a solicitat 50.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 49. Guvernul a considerat că cererea de compensare morală este excesivă și că o concluzie a unei încălcări a convenției ar fi suficientă pentru a compensa prejudiciile morale presupuse. 50. Curtea consideră că reclamantul a suferit dificultăți ca urmare a condițiilor de deținere a acesteia, deci i-a acordat 6,600 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 51. Reclamantul a solicitat, de asemenea, valoarea costurilor și cheltuielilor suportate în fața Curții, fără a indica niciun sumă. 52. Guvernul a susținut că reclamantul nu a prezentat dovezi documentare în sprijinul cererilor sale. 53. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere faptul că reclamantul nu a specificat nici suma solicitată, nici a prezentat documente în acest sens, Curtea respinge cererea pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în închisoarea Timișoara; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 6,600 EUR (six) mii de sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care va fi transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 martie 2013, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.