ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.) și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 15.000 lei; în subsidiar, a solicitat să se constate că sancțiunea aplicată de autoritatea publică pârâtă este disproporționată față de gravitatea faptei reținute și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut, în esență, că prin decizia contestată a fost sancționată cu amendă, având ca temei pretinsa încălcare a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, ale art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările ulterioare, precum și a art. 3 și 10 din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

În esență, a arătat că toate criticile aduse de autoritatea publică pârâtă prin raportare la conținutul emisiunilor realizate avute în vedere în prezenta cauză și la obligațiile care revin jurnaliștilor prin prisma sistemului de protecție reglementat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru exercitarea drepturilor la libera exprimare și informare, sunt neîntemeiate. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând caracterul nefondat al acesteia raportat la elementele constitutive ale unei contravenții și a căror existentă autoritatea trebuie să o argumenteze și să o probeze. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6436 din 12 noiembrie 2012, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a modificat Decizia nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârât, în sensul diminuării cuantumului sancțiunii cu amendă până la concurența sumei de 10.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, prin decizia contestată în prezenta cauză, autoritatea publică pârâtă a reținut în sarcina reclamantei faptul că unele dintre subiectele abordate în emisiunile informative, de dezbatere și dezbatere electorală difuzate în perioada 23 - 28 mai 2012, nu au fost tratate de radiodifuzor cu obiectivitatea, imparțialitatea și buna credință necesare pentru formarea unei opinii libere și corecte a publicului, unele din informațiile prezentate în cadrul discuțiilor fiind de natură să prejudicieze dreptul persoanei la imagine. De asemenea, având în vedere că în perioada 11 mai - 7 iunie 2012 se desfășura campania electorală pentru alegerile locale, au fost afectate și reflectarea campaniei electorale, echilibrul, echitatea și corectitudinea acesteia.

Cu privire la afirmația reclamantei, potrivit căreia niciunul dintre cele două subiecte dezbătute în emisiunile "E.p." și "P.î.", în speță cel privind achiziționarea de către familia C. a fostului H.G. pentru suma de 590.000 euro și cel referitor la o pretinsă implicare prin interpuși a domnului G.S., în afaceri cu energie, nu se află sub sfera de reglementare a dispozițiilor Deciziei CNA nr. 195/2012, nefiind emisiuni de campanie electorală.

În speță, prima instanța a remarcat faptul că unul din temeiurile juridice ale deciziei de sancționare este și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, potrivit cu care radiodifuzorii publici și privați sunt obligați să asigure, în cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfășurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru toate partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, precum și pentru toți candidații. A reținut că, deși nu sunt emisiuni electorale, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 64 din Legea nr. 67/2004 și art. 5 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012, prin folosirea sintagmei "în cadrul serviciilor de programe audiovizuale" legiuitorul a avut în vedere și emisiunile care dobândesc caracter electoral, iar nu doar cele care sunt calificate de radiodifuzor ca fiind electorale.

Prin decizia de sancționare, Consiliul nu a echivalat emisiunea de dezbatere politică cu una electorală, ci a constatat că față de conținutul acesteia, de subiectele abordate și, în mod deosebit, de calitatea persoanelor care au făcut obiectul emisiunii, care erau implicate fie direct, fie în calitate de reprezentant al unui competitor electoral în competiția electorală pentru alegerile locale, emisiunea a avut caracter electoral, chiar dacă reclamanta nu a înțeles să o califice astfel. Practic, din prevederile legale invocate, prin folosirea sintagmei "în cadrul serviciilor de programe audiovizuale" se poate observa că legiuitorul a avut în vedere ca reflectarea desfășurării campaniei electorale să fie echitabilă, echilibrată și corectă în toate programele audiovizuale, nu numai în cele dedicate exclusiv campaniei electorale, pentru a nu se putea eluda prevederile electorale.

Prin decizia contestată reclamanta a fost sancționată pentru că în "dezbaterea argumentată și întemeiată pe informații" nu a fost prezentat și punctul de vedere al persoanelor în cauză, reținându-se ca fiind astfel încălcat atât dreptul la imagine a persoanei, cât și dreptul publicului de a primi informații imparțiale, de natură a favoriza formarea unei opinii corecte. Consiliul a apreciat că prin lipsa punctelor de vedere al celor mai avizate persoane, în speță un specialist în domeniul imobiliar și/sau persoana la adresa căreia au fost formulate acuzațiile, deși subiectul a fost tratat sub aparența unuia de interes public, totuși nu a fost asigurată o oarecare obiectivitate și neutralitate și nici nu a fost respectat principiul audiatur et altera pars.

Prima instanță a reținut, din cuprinsul deciziei contestate, faptul că în ceea ce privește emisiunea E.p. din 26 mai 2012 reclamanta a făcut cunoscut publicului că a solicitat puncte de vedere unor persoane despre care a amintit în emisiune; pârâtul a reținut că printre acestea nu se numără și domnul G.S. și că în emisiune a intervenit și domnul D.C.; de asemenea a reținut că demersul lămuritor al radiodifuzorului trebuia făcut înainte de difuzarea imaginii și afirmațiilor acuzatoare la adresa domnului G.S. Prima instanță a apreciat că, într-adevăr, raportat la dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 si art. 3 din Decizia CNA nr. 195/ 2012 fapta a fost în mod corect reținută, însă, din transcriptul emisiunii în cauză rezultă faptul că reclamanta a făcut o serie de demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera pars, ceea ce denotă buna sa credință.

În ceea ce privește subiectul "G.U." (emisiunea "E.p." respectiv emisiunea "P.î."), prima instanță a reținut: pentru respectivul subiect "G.U." abordat în emisiunea E.p. i se reproșează reclamantei lipsa de consultații a unui expert imobiliar și încălcarea principiului audiatur et altera pars, subiect care a fost reluat și în emisiunea P.î. de a doua zi, în care moderatorul a prezentat fragmentat punctul de vedere al doamnei U. În opinia instanței, nu se poate reține cu temei necesitatea specialistului imobiliar, câtă vreme moderatorul a prezentat însăși recunoașterea doamnei U. cu privire la contravaloarea imobilului. Desigur, i se poate reproșa reclamatei faptul că nu a prezentat în totalitate opinia doamnei U., însă reclamanta nu a dat dovadă de rea-credință, câtă vreme a prezentat un extras din opinia respectivă și a indicat sursa ca fiind blogul acesteia, accesibil publicului.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că deși nu se poate reține inexistenta faptei, respectivele împrejurări vor fi avute în vedere la reindividualizarea sancțiunii. Referitor la argumentele prezentate de reclamantă în susținerea afirmației potrivit căreia pretinsa încălcare în cadrul știrii "E.P." a obligației de a respecta principiul audiatur et altera pars, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată.

Astfel, reclamanta a arătat că a respectat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 195/2012, în sensul că a difuzat informații despre candidați și campania acestora în cadrul unor emisiuni informative, fără însă ca în decizia de sancționare să se fi reținut ca temei juridic al sancțiunii aceste norme legale, ci art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului potrivit căruia, în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars.

Mai mult, deși fapta a fost săvârșită în cadrul unei emisiuni informative, iar art. 8 alin. (2) lit. c) din Decizia nr. 195/2012, invocat de reclamantă în susținerea sa, arată că în cadrul emisiunilor electorale și al emisiunilor de dezbateri electorale competitorii electorali și, după caz, participanții, au printre alte obligații și pe aceea de a proba eventualele acuzații cu incidentă penală sau morală aduse unor candidați, aceasta consideră fără temei că prin difuzarea imaginilor înfățișând minori implicați în activități electorale a respectat o obligație care incumba competitorilor electorali sau, după caz, participanților, întrucât reclamanta avea ea însăși obligația de a prezenta un punct de vedere al persoanei la adresa căreia au fost aduse acuzații de natură penală sau morală.

Desigur, faptul că potrivit Deciziei nr. 195/2012 candidații ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate pot solicita radiodifuzorului acordarea dreptului la replică sau la rectificare, nu exonerează radiodifuzorul de obligația de a respecta și prevederile generale privind protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine. Argumentul potrivit Decizia nr. 195/2012 este o normă specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, apare ca nefondat având în vedere că, în principiu, legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, doar în situațiile în care legea specială nu dispune.

Or, Decizia nr. 195/2012, ca normă specială, nu reglementează obligația respectării principiului audiatur et altera pars și, în consecință, în speță devin aplicabile dispozițiile din norma generală, Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. În ceea ce privește argumentația reclamantei în combaterea contravenției săvârșite în cadrul emisiunii "100 de minute" și reglementate de art. 10 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012, prima instanță a reținut următoarele: Din cuprinsul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/ 2012, nu rezultă, contrar opiniei reclamantei, faptul că, deși în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conținut electoral prevederile legale impun prezentarea obligatorie a unor informații, omiterea unora dintre aceste informații nu determină în mod necesar aplicarea unei sancțiuni.

Prin urmare, nu s-ar putea reține că prin omisiunea prezentării unora dintre aceste informații, fapta ar putea rămâne nesancționată. Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă, prin care aceasta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice, prima instanță a reținut că nu se impune aplicarea acestei sancțiuni, față de conținutul constitutiv al contravențiilor, corect reținut de către pârâtă.

În fine, în ceea ce privește amenda aplicată, judecătorul fondului a considerat că se impune reindividualizarea acesteia, pentru considerentele deja arătate, amenda în cuantum de 10 000 lei fiind aptă să sancționeze contravențiile constatate și să prevină comiterea de noi abateri, având în vedere prevederile art. 91 din Legea audiovizualului 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 6436 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul Consiliul Național Audiovizualului, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia și invocând dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, se aduc critici sentinței recurate în sensul că instanța de fond în mod greșit a reindividualizat cuantumul amenzii aplicate cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate prevăzute de Legea audiovizualului.

Astfel, se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea atunci când a apreciat că "reclamanta a făcut o serie de demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars, ceea ce denotă bună credință", întrucât, prin respectarea acestui principiu se înțelege asigurarea unor condiții nediscriminatorii de exprimare care să aibă ca finalitate atât respectarea dreptului la imagine al persoanei, cât și informarea obiectivă a publicului.

Or, pentru a se putea afirma că intimata reclamantă "a făcut demersuri în vederea respectării principiului audiatur et altera pars", reglementat de art. 40 din Codul audiovizualului, care a constituit unul dintre temeiurile juridice al sancțiunii, ar fi trebuit ca această obligație să fie îndeplinită anterior difuzării emisiunii, prin solicitarea și prezentarea pe post a punctului de vedere al persoanei la adresa căreia sunt formulate acuzațiile, consecutiv cu punctul de vedere emis de post, în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012. Însă, acest fapt intimata reclamantă nu l-a realizat, ci a declarat prin moderator că a încercat să obțină puncte de vedere de la terțe persoane, care sunt binecunoscute ca fiind oponenții politici ai d-lui G.S., iar nu de la acesta.

Mai mult, deși, în cadrul subiectului prezentat sub titlul "B.n.", au fost difuzate și alte informații, acestea nu au fost prezentate în mod corect, având în vedere că la acuzațiile implicite ce i se aduceau d-lui G.S., intimata-reclamantă nu a arătat în mod concret nicio probă și nu a prezentat niciun alt punct de vedere contrar celor exprimate în emisiune. În ceea ce privește emisiunea "E.p." din 26 mai 2012 și emisiunea "P.î.", se susține, în esență, că intimata-reclamanta a dat dovadă de rea credință în tratarea subiectului, atâta timp cât, deși exista o suspiciune cu privire la valoarea reală de achiziție a H.G., iar pe blogul său personal E. U. a prezentat niște argumente în combaterea unei astfel de suspiciuni, intimata-reclamantă nu a înțeles să redea și fragmentul în care erau invocate aceste argumente și nici nu a prezentat punctul de vedere al unui specialist imobiliar cu privire la valoarea de piață a imobilului în cauză.

Se susține, de asemenea, că era necesară opinia unui expert specialist imobiliare pentru a se asigura obiectivitatea și neutralitatea tratării subiectului în cadrul emisiunii "E.p.", cu atât mai mult cu cât nu a fost prezentat un punct de vedere al dnei U. cu privire la prețul imobilului, că modul de prezentare a subiectului a generat suspiciuni asupra valorii reale a imobilului achiziționat. Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei Concluzii scrise prin care a susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Cele reținute de instanța de fond referitoare la faptele imputate, caracterul electoral al emisiunilor și implicit dispozițiile legale incidente, indicate în cuprinsul Deciziei nr. 336/2012, nu au făcut obiectul vreunor critici din partea părților implicate în litigiu în calea de atac a recursului. Astfel, instanța de recurs va analiza criticile recurentului referitoare la aprecierile instanței de fond care au condus la concluzia că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate reclamantei. În mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera pars prevăzut de art. 40 din Codul Audiovizualului, respectiv Decizia nr. 220/2011 în cazul emisiunii "E.p.", fapt care denotă buna sa credință și care a condus la reindividualizarea sancțiunii aplicate.

Necontestat este că în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012, subiectul dezbaterii l-a vizat pe G.S. În cauză nu au fost administrate dovezi că intimata-reclamantă a respectat prevederile art. 40 din Decizia nr. 220/2011 cu ocazia dezbaterii subiectului care l-a vizat pe G.S. în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012. Astfel, nu a fost dovedit că a fost solicitat acestuia un punct de vedere care să fie prezentat pe post sau că persoana vizată a refuzat să prezinte un punct de vedere. De asemenea, nici din transcriptul emisiunii în cauză nu rezultă că intimata-reclamantă a solicitat un punct de vedere de la G.S., cel care a fost subiectul discuțiilor purtate în cadrul emisiunii. Prin urmare, nu se poate reține că au fost făcute demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars, cum impun dispozițiile art. 40 din Decizia nr. 220/2011.

În consecință, în mod eronat a fost reținută buna-credință a reclamantei. Referitor la cel de-al doilea considerent reținut de instanța de fond la reindividualizarea amenzii aplicate reclamantei, instanța de recurs apreciază că acesta nu este fondat. În cuprinsul deciziei contestate, Consiliul a apreciat că prin lipsa punctelor de vedere al celor mai avizate persoane, respectiv a unui specialist în domeniul imobiliar și/sau persoana la adresa căreia au fost formulate acuzațiile, deși subiectul a fost tratat sub aparența unuia de interes public, nu a fost asigurată o oarecare obiectivitate și neutralitate și nici nu a fost respectat principiul audiatur et altera pars.

Pe de o parte, având în vedere cronologia derulării faptelor imputate reclamantei prin decizia contestată, nu s-a dovedit că în ceea ce privește emisiunea "E.p." din 26 mai 2012, în care s-a dezbătut subiectul cu titlul "G.U.", a fost prezentat punctul de vedere al persoanei vizate, încălcându-se principiul enunțat de art. 40 din Decizia nr. 220/2011 - audiatur et altera pars. În acest contest, este justă aprecierea Consiliului cu privire la prezentarea unei opinii a unui specialist imobiliar în această emisiune cu referire la subiectul în discuție, care se impunea pentru obiectivitatea și neutralitatea tratării subiectului. Pe de altă parte, este recunoscut faptul că ulterior, în emisiunea "P.î." nu a fost redat integral punctul de vedere al persoanei vizate de subiectul emisiunii - E. U., respectiv argumentele acesteia care făceau referire la valoarea imobilului, în combaterea suspiciunilor legate de contravaloarea acestuia.

Or, din perspectiva dispozițiilor art. 40 din Decizia nr. 220/2011, se impunea prezentarea integrală a punctului de vedere al persoanei vizată de acuzațiile aduse pentru a da posibilitatea formării unei opinii libere și corecte a publicului asupra temei dezbătute în acel moment, la emisiunea respectivă, neavând relevanță indicarea sursei unde acesta a fost exprimat. Având în vedere cele reținute, cea de-a doua emisiune nu putea substitui/complini nerespectarea dispozițiilor legale incidente și în ceea ce privește prima emisiune cu referire la subiectul abordat, cu atât mai mult cu cât nici în cadrul acesteia prevederile legale enunțate anterior nu au fost respectate. Prin urmare, față de faptele imputate reclamantei în mod legal de autoritatea pârâtă, fapt confirmat și de prima instanță, în raport și de cele expuse, nu pot fi reținute împrejurări/aspecte care să conducă la reindividualizarea cuantumului amenzii aplicare reclamantei.

Mai mult, la individualizarea sancțiunii s-a ținut seama de dispozițiile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, amenda în cuantum de 15.000 lei aplicată reclamantei prin decizia contestată reprezintă un cuantum apropiat de suma limitelor minime ale amenzilor prevăzute (între 5.000 și 100.000 lei - art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002) pentru încălcarea dispozițiilor din Codul audiovizualului. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul C.N.A., va casa sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 6436 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL