ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Soluția instanței de fond

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea

Deciziei nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârâtul Consiliul Național al

Audiovizualului (C.N.A.) și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 15.000

lei; în subsidiar, a solicitat să se constate că sancțiunea aplicată de

autoritatea publică pârâtă este disproporționată față de gravitatea faptei

reținute și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau

diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut,

în esență, că prin decizia contestată a fost sancționată cu amendă, având ca temei

pretinsa încălcare a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, ale

art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) din Decizia nr.

220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu

modificările ulterioare, precum și a art. 3 și 10 din Decizia nr. 195/2012

privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de

radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea

autorităților administrației publice locale.

În esență, a arătat că toate criticile aduse

de autoritatea publică pârâtă prin raportare la conținutul emisiunilor

realizate avute în vedere în prezenta cauză și la obligațiile care revin

jurnaliștilor prin prisma sistemului de protecție reglementat de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului pentru exercitarea drepturilor la libera

exprimare și informare, sunt neîntemeiate.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând caracterul nefondat al acesteia

raportat la elementele constitutive ale unei contravenții și a căror existentă

autoritatea trebuie să o argumenteze și să o probeze.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6436 din 12 noiembrie

2012, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a modificat Decizia

nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârât, în sensul diminuării cuantumului

sancțiunii cu amendă până la concurența sumei de 10.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, prin decizia contestată

în prezenta cauză, autoritatea publică pârâtă a reținut în sarcina reclamantei

faptul că unele dintre subiectele abordate în emisiunile informative, de

dezbatere și dezbatere electorală difuzate în perioada 23 - 28 mai 2012, nu au

fost tratate de radiodifuzor cu obiectivitatea, imparțialitatea și buna

credință necesare pentru formarea unei opinii libere și corecte a publicului,

unele din informațiile prezentate în cadrul discuțiilor fiind de natură să

prejudicieze dreptul persoanei la imagine.

De asemenea, având în vedere că în perioada

11 mai - 7 iunie 2012 se desfășura campania electorală pentru alegerile locale,

au fost afectate și reflectarea campaniei electorale, echilibrul, echitatea și

corectitudinea acesteia.

Cu privire la afirmația reclamantei, potrivit

căreia niciunul dintre cele două subiecte dezbătute în emisiunile

"E.p." și "P.î.", în speță cel privind achiziționarea de

către familia C. a fostului H.G. pentru suma de 590.000 euro și cel referitor

la o pretinsă implicare prin interpuși a domnului G.S., în afaceri cu energie,

nu se află sub sfera de reglementare a dispozițiilor Deciziei CNA nr. 195/2012,

nefiind emisiuni de campanie electorală.

În speță, prima instanța a remarcat faptul că

unul din temeiurile juridice ale deciziei de sancționare este și art. 63 alin.

(2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice

locale, potrivit cu care radiodifuzorii publici și privați sunt obligați să

asigure, în cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfășurarea unei

campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru toate partidele

politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor

aparținând minorităților naționale, precum și pentru toți candidații.

A reținut că, deși nu sunt emisiuni

electorale, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 64 din Legea nr.

67/2004 și art. 5 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012, prin folosirea

sintagmei "în cadrul serviciilor de programe audiovizuale"

legiuitorul a avut în vedere și emisiunile care dobândesc caracter electoral,

iar nu doar cele care sunt calificate de radiodifuzor ca fiind electorale.

Prin decizia de sancționare, Consiliul nu a

echivalat emisiunea de dezbatere politică cu una electorală, ci a constatat că

față de conținutul acesteia, de subiectele abordate și, în mod deosebit, de

calitatea persoanelor care au făcut obiectul emisiunii, care erau implicate fie

direct, fie în calitate de reprezentant al unui competitor electoral în competiția

electorală pentru alegerile locale, emisiunea a avut caracter electoral, chiar

dacă reclamanta nu a înțeles să o califice astfel.

Practic, din prevederile legale invocate,

prin folosirea sintagmei "în cadrul serviciilor de programe

audiovizuale" se poate observa că legiuitorul a avut în vedere ca

reflectarea desfășurării campaniei electorale să fie echitabilă, echilibrată și

corectă în toate programele audiovizuale, nu numai în cele dedicate exclusiv

campaniei electorale, pentru a nu se putea eluda prevederile electorale.

Prin decizia contestată reclamanta a fost

sancționată pentru că în "dezbaterea argumentată și întemeiată pe

informații" nu a fost prezentat și punctul de vedere al persoanelor în

cauză, reținându-se ca fiind astfel încălcat atât dreptul la imagine a

persoanei, cât și dreptul publicului de a primi informații imparțiale, de

natură a favoriza formarea unei opinii corecte.

Consiliul a apreciat că prin lipsa punctelor

de vedere al celor mai avizate persoane, în speță un specialist în domeniul

imobiliar și/sau persoana la adresa căreia au fost formulate acuzațiile, deși

subiectul a fost tratat sub aparența unuia de interes public, totuși nu a fost

asigurată o oarecare obiectivitate și neutralitate și nici nu a fost respectat

principiul audiatur et altera pars.

Prima instanță a reținut, din cuprinsul

deciziei contestate, faptul că în ceea ce privește emisiunea E.p. din 26 mai

2012 reclamanta a făcut cunoscut publicului că a solicitat puncte de vedere

unor persoane despre care a amintit în emisiune; pârâtul a reținut că printre

acestea nu se numără și domnul G.S. și că în emisiune a intervenit și domnul

D.C.; de asemenea a reținut că demersul lămuritor al radiodifuzorului trebuia

făcut înainte de difuzarea imaginii și afirmațiilor acuzatoare la adresa

domnului G.S.

Prima instanță a apreciat că, într-adevăr,

raportat la dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 si art. 3 din

Decizia CNA nr. 195/ 2012 fapta a fost în mod corect reținută, însă, din

transcriptul emisiunii în cauză rezultă faptul că reclamanta a făcut o serie de

demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera pars, ceea ce denotă

buna sa credință.

În ceea ce privește subiectul

"G.U." (emisiunea "E.p." respectiv emisiunea

"P.î."), prima instanță a reținut: pentru respectivul subiect

"G.U." abordat în emisiunea E.p. i se reproșează reclamantei lipsa de

consultații a unui expert imobiliar și încălcarea principiului audiatur et

altera pars, subiect care a fost reluat și în emisiunea P.î. de a doua zi, în care

moderatorul a prezentat fragmentat punctul de vedere al doamnei U.

În opinia instanței, nu se poate reține cu

temei necesitatea specialistului imobiliar, câtă vreme moderatorul a prezentat

însăși recunoașterea doamnei U. cu privire la contravaloarea imobilului. Desigur,

i se poate reproșa reclamatei faptul că nu a prezentat în totalitate opinia

doamnei U., însă reclamanta nu a dat dovadă de rea-credință, câtă vreme a

prezentat un extras din opinia respectivă și a indicat sursa ca fiind blogul

acesteia, accesibil publicului.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că

deși nu se poate reține inexistenta faptei, respectivele împrejurări vor fi

avute în vedere la reindividualizarea sancțiunii.

Referitor la argumentele prezentate de

reclamantă în susținerea afirmației potrivit căreia pretinsa încălcare în

cadrul știrii "E.P." a obligației de a respecta principiul audiatur

et altera pars, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată.

Astfel, reclamanta a arătat că a respectat

prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 195/2012, în sensul că a

difuzat informații despre candidați și campania acestora în cadrul unor

emisiuni informative, fără însă ca în decizia de sancționare să se fi reținut

ca temei juridic al sancțiunii aceste norme legale, ci art. 40 alin. (1) din

Codul audiovizualului potrivit căruia, în virtutea dreptului la propria

imagine, în cazul în care acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media

audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars.

Mai mult, deși fapta a fost săvârșită în

cadrul unei emisiuni informative, iar art. 8 alin. (2) lit. c) din Decizia nr.

195/2012, invocat de reclamantă în susținerea sa, arată că în cadrul

emisiunilor electorale și al emisiunilor de dezbateri electorale competitorii

electorali și, după caz, participanții, au printre alte obligații și pe aceea

de a proba eventualele acuzații cu incidentă penală sau morală aduse unor

candidați, aceasta consideră fără temei că prin difuzarea imaginilor înfățișând

minori implicați în activități electorale a respectat o obligație care incumba

competitorilor electorali sau, după caz, participanților, întrucât reclamanta

avea ea însăși obligația de a prezenta un punct de vedere al persoanei la

adresa căreia au fost aduse acuzații de natură penală sau morală.

Desigur, faptul că potrivit Deciziei nr.

195/2012 candidații ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate pot

solicita radiodifuzorului acordarea dreptului la replică sau la rectificare, nu

exonerează radiodifuzorul de obligația de a respecta și prevederile generale

privind protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine.

Argumentul potrivit Decizia nr. 195/2012 este

o normă specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Decizia CNA

nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, apare ca

nefondat având în vedere că, în principiu, legea generală se aplică în orice

materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul

stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii

reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, doar

în situațiile în care legea specială nu dispune.

Or, Decizia nr. 195/2012, ca normă specială,

nu reglementează obligația respectării principiului audiatur et altera pars și,

în consecință, în speță devin aplicabile dispozițiile din norma generală,

Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual.

În ceea ce privește argumentația reclamantei

în combaterea contravenției săvârșite în cadrul emisiunii "100 de

minute" și reglementate de art. 10 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012,

prima instanță a reținut următoarele:

Din cuprinsul dispozițiilor art. 10 alin. (1)

din Decizia nr. 195/ 2012, nu rezultă, contrar opiniei reclamantei, faptul că, deși

în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conținut electoral prevederile

legale impun prezentarea obligatorie a unor informații, omiterea unora dintre

aceste informații nu determină în mod necesar aplicarea unei sancțiuni.

Prin urmare, nu s-ar putea reține că prin

omisiunea prezentării unora dintre aceste informații, fapta ar putea rămâne

nesancționată.

Referitor la capătul de cerere formulat de

reclamantă, prin care aceasta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a

somației publice, prima instanță a reținut că nu se impune aplicarea acestei

sancțiuni, față de conținutul constitutiv al contravențiilor, corect reținut de

către pârâtă.

În fine, în ceea ce privește amenda aplicată,

judecătorul fondului a considerat că se impune reindividualizarea acesteia,

pentru considerentele deja arătate, amenda în cuantum de 10 000 lei fiind aptă

să sancționeze contravențiile constatate și să prevină comiterea de noi

abateri, având în vedere prevederile art. 91 din Legea audiovizualului

Împotriva Sentinței civile nr. 6436 din 12

noiembrie 2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul Consiliul

Național Audiovizualului, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia și

invocând dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, se aduc critici

sentinței recurate în sensul că instanța de fond în mod greșit a

reindividualizat cuantumul amenzii aplicate cu respectarea tuturor condițiilor

de legalitate prevăzute de Legea audiovizualului.

Astfel, se arată că instanța de fond a

aplicat în mod greșit legea atunci când a apreciat că "reclamanta a făcut

o serie de demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars,

ceea ce denotă bună credință", întrucât, prin respectarea acestui

principiu se înțelege asigurarea unor condiții nediscriminatorii de exprimare

care să aibă ca finalitate atât respectarea dreptului la imagine al persoanei,

cât și informarea obiectivă a publicului.

Or, pentru a se putea afirma că intimata

reclamantă "a făcut demersuri în vederea respectării principiului audiatur

et altera pars", reglementat de art. 40 din Codul audiovizualului, care a

constituit unul dintre temeiurile juridice al sancțiunii, ar fi trebuit ca

această obligație să fie îndeplinită anterior difuzării emisiunii, prin

solicitarea și prezentarea pe post a punctului de vedere al persoanei la adresa

căreia sunt formulate acuzațiile, consecutiv cu punctul de vedere emis de post,

în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012.

Însă, acest fapt intimata reclamantă nu l-a realizat,

ci a declarat prin moderator că a încercat să obțină puncte de vedere de la

terțe persoane, care sunt binecunoscute ca fiind oponenții politici ai d-lui

G.S., iar nu de la acesta.

Mai mult, deși, în cadrul subiectului

prezentat sub titlul "B.n.", au fost difuzate și alte informații,

acestea nu au fost prezentate în mod corect, având în vedere că la acuzațiile

implicite ce i se aduceau d-lui G.S., intimata-reclamantă nu a arătat în mod

concret nicio probă și nu a prezentat niciun alt punct de vedere contrar celor

exprimate în emisiune.

În ceea ce privește emisiunea

"E.p." din 26 mai 2012 și emisiunea "P.î.", se susține, în

esență, că intimata-reclamanta a dat dovadă de rea credință în tratarea

subiectului, atâta timp cât, deși exista o suspiciune cu privire la valoarea

reală de achiziție a H.G., iar pe blogul său personal E. U. a prezentat niște

argumente în combaterea unei astfel de suspiciuni, intimata-reclamantă nu a

înțeles să redea și fragmentul în care erau invocate aceste argumente și nici nu

a prezentat punctul de vedere al unui specialist imobiliar cu privire la

valoarea de piață a imobilului în cauză.

Se susține, de asemenea, că era necesară

opinia unui expert specialist imobiliare pentru a se asigura obiectivitatea și

neutralitatea tratării subiectului în cadrul emisiunii "E.p.", cu

atât mai mult cu cât nu a fost prezentat un punct de vedere al dnei U. cu

privire la prețul imobilului, că modul de prezentare a subiectului a generat

suspiciuni asupra valorii reale a imobilului achiziționat.

Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei

Concluzii scrise prin care a susținut legalitatea și temeinicia sentinței

recurate.

Înalta Curte analizând recursul formulat,

reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în

continuare.

Cele reținute de instanța de fond referitoare

la faptele imputate, caracterul electoral al emisiunilor și implicit

dispozițiile legale incidente, indicate în cuprinsul Deciziei nr. 336/2012, nu

au făcut obiectul vreunor critici din partea părților implicate în litigiu în

calea de atac a recursului.

Astfel, instanța de recurs va analiza

criticile recurentului referitoare la aprecierile instanței de fond care au

condus la concluzia că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate

reclamantei.

În mod eronat instanța de fond a reținut că

reclamanta a făcut demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera

pars prevăzut de art. 40 din Codul Audiovizualului, respectiv Decizia nr.

220/2011 în cazul emisiunii "E.p.", fapt care denotă buna sa credință

și care a condus la reindividualizarea sancțiunii aplicate.

Necontestat este că în cadrul emisiunii

"E.p." din 26 ianuarie 2012, subiectul dezbaterii l-a vizat pe G.S.

În cauză nu au fost administrate dovezi că

intimata-reclamantă a respectat prevederile art. 40 din Decizia nr. 220/2011 cu

ocazia dezbaterii subiectului care l-a vizat pe G.S. în cadrul emisiunii

"E.p." din 26 ianuarie 2012.

Astfel, nu a fost dovedit că a fost solicitat

acestuia un punct de vedere care să fie prezentat pe post sau că persoana

vizată a refuzat să prezinte un punct de vedere.

De asemenea, nici din transcriptul emisiunii

în cauză nu rezultă că intimata-reclamantă a solicitat un punct de vedere de la

G.S., cel care a fost subiectul discuțiilor purtate în cadrul emisiunii.

Prin urmare, nu se poate reține că au fost

făcute demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars, cum

impun dispozițiile art. 40 din Decizia nr. 220/2011.

În consecință, în mod eronat a fost reținută

buna-credință a reclamantei.

Referitor la cel de-al doilea considerent

reținut de instanța de fond la reindividualizarea amenzii aplicate reclamantei,

instanța de recurs apreciază că acesta nu este fondat.

În cuprinsul deciziei contestate, Consiliul a

apreciat că prin lipsa punctelor de vedere al celor mai avizate persoane,

respectiv a unui specialist în domeniul imobiliar și/sau persoana la adresa

căreia au fost formulate acuzațiile, deși subiectul a fost tratat sub aparența

unuia de interes public, nu a fost asigurată o oarecare obiectivitate și

neutralitate și nici nu a fost respectat principiul audiatur et altera pars.

Pe de o parte, având în vedere cronologia

derulării faptelor imputate reclamantei prin decizia contestată, nu s-a dovedit

că în ceea ce privește emisiunea "E.p." din 26 mai 2012, în care s-a

dezbătut subiectul cu titlul "G.U.", a fost prezentat punctul de

vedere al persoanei vizate, încălcându-se principiul enunțat de art. 40 din

Decizia nr. 220/2011 - audiatur et altera pars.

În acest contest, este justă aprecierea

Consiliului cu privire la prezentarea unei opinii a unui specialist imobiliar

în această emisiune cu referire la subiectul în discuție, care se impunea

pentru obiectivitatea și neutralitatea tratării subiectului.

Pe de altă parte, este recunoscut faptul că

ulterior, în emisiunea "P.î." nu a fost redat integral punctul de

vedere al persoanei vizate de subiectul emisiunii - E. U., respectiv

argumentele acesteia care făceau referire la valoarea imobilului, în combaterea

suspiciunilor legate de contravaloarea acestuia.

Or, din perspectiva dispozițiilor art. 40 din

Decizia nr. 220/2011, se impunea prezentarea integrală a punctului de vedere al

persoanei vizată de acuzațiile aduse pentru a da posibilitatea formării unei

opinii libere și corecte a publicului asupra temei dezbătute în acel moment, la

emisiunea respectivă, neavând relevanță indicarea sursei unde acesta a fost

exprimat.

Având în vedere cele reținute, cea de-a doua

emisiune nu putea substitui/complini nerespectarea dispozițiilor legale incidente

și în ceea ce privește prima emisiune cu referire la subiectul abordat, cu atât

mai mult cu cât nici în cadrul acesteia prevederile legale enunțate anterior nu

au fost respectate.

Prin urmare, față de faptele imputate

reclamantei în mod legal de autoritatea pârâtă, fapt confirmat și de prima

instanță, în raport și de cele expuse, nu pot fi reținute împrejurări/aspecte

care să conducă la reindividualizarea cuantumului amenzii aplicare reclamantei.

Mai mult, la individualizarea sancțiunii s-a

ținut seama de dispozițiile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, amenda

în cuantum de 15.000 lei aplicată reclamantei prin decizia contestată

reprezintă un cuantum apropiat de suma limitelor minime ale amenzilor prevăzute

(între 5.000 și 100.000 lei - art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr.

504/2002) pentru încălcarea dispozițiilor din Codul audiovizualului.

Față de toate considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., art. 20

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul C.N.A., va

casa sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul

Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 6436 din 12 noiembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL