ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.T.G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea Deciziei nr. 708 din 14 decembrie 2011, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 100.000 RON și în subsidiar constatarea faptului că sancțiunea aplicată de pârât este disproporționată față de gravitatea faptei reținute și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia contestată a fost adoptată în cadrul ședinței din data de 14 decembrie 2010 a C.N.A., urmare a unui raport de monitorizare, în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

A criticat decizia contestată pentru nerespectarea art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și fără a individualiza corespunzător sancțiunea aplicată, în baza unor date eronate, iar, pe de altă parte, abaterea nu este atât de gravă încât să justifice aplicarea unei sancțiuni cu amenda de 100.000 RON. Prin Sentința civilă nr. 959 din data de 11 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC A.T.G. SA, și, în consecință, a modificat Decizia nr. 708 din 14 decembrie 2011 emisă de C.N.A. diminuând cuantumul sancțiunii cu amendă până la concurența sumei de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002; a respins în rest contestația, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 708 din 14 decembrie 2011, pârâtul C.N.A. a sancționat cu amendă în cuantum de 100.000 RON radiodifuzorul SC A.T.G. SA, titulara licenței audiovizuale din 25 ianuarie 1993 și reautorizare din 14 iunie 1994 pentru postul de televiziune A. pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, anume "proporția de spoturi publicitare televizate și spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%, respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăși 8 minute din timpul oricărei ore date". Curtea a respins criticile reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 10 din O.G.

nr. 2/2001 cu motivarea că Legea nr. 504/ 2002 este o lege specială care derogă de la legea generală (O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și înlătură de la aplicare norma generală.

A constatat că pentru calculul duratei publicității au fost preluate măsurătorile efectuate de G., prelucrate ținându-se seama de prevederile din Legea nr. 504/2002, că monitorizarea serviciilor de programe difuzat de postul A. a fost făcută pentru luna septembrie 2011 în intervalul orar 18 - 23 și pentru luna octombrie 2011 în același interval orar, că în urma monitorizării s-a constatat că durata depășirilor pentru luna septembrie a fost de 1 minut și 7 secunde, numărul depășirilor a fost de 28, iar depășirea medie a fost de 2,39 secunde, iar pentru luna octombrie timpul de publicitate difuzat peste durata maximă legală a variat între minim o secundă și maxim 446 secunde, astfel durata totală a depășirilor a fost de 2 ore și un minut, numărul depășirilor a fost de 76, iar depășirea medie a fost de un minut și 35,5 secunde, iar reclamanta nu a dovedit faptul că aceste date ar fi eronate.

Reținând că în perioada monitorizată de C.N.A., reclamanta a avut dreptul să difuzeze 263.520 secunde de publicitate (în septembrie 30 de zile x 6 intervale x 720 secunde = 129.600 secunde; în octombrie 31 de zile x 6 intervale x 720 secunde = 133.920 secunde), iar A. a difuzat 222.896 secunde de publicitate (septembrie 105.115 secunde de publicitate; octombrie 117.781 secunde de publicitate), cu 40.624 secunde mai puțină publicitate decât a avut dreptul, prima instanță a apreciat că în mod greșit pârâtul a apreciat că este vorba despre o agresare nejustificată a publicului cu reclame televizate sau că este vorba despre o concurență neloială, iar amenda de 100.000 RON este o sancțiune mult prea aspră raportat la valoarea socială protejată sau la scopul pe care aplicarea acestei sancțiuni l-ar viza impunându-se diminuarea amenzii.

Împotriva Sentinței civile nr. 4363 din 27 iunie 2012 a formulat recurs pârâtul C.N.A., solicitând modificarea acesteia în sensul menținerii amenzii aplicate prin decizia contestată în cuantumul stabilit prin aceasta, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Recurentul a argumentat, în esență, că: - dispozitivul sentinței este în contradicție cu motivarea în fapt, în condițiile în care deși instanța de fond a reținut toate constatările recurentului privind fapta sancționată, a modificat decizia contestată în sensul diminuării cuantumului amenzii; - sentința este netemeinică din perspectiva faptului că instanța de fond a selectat din rapoartele de monitorizare a publicității pentru lunile septembrie și octombrie 2011 acele situații care exemplificau depășirile mai mici ale publicității, ignorând alte cazuri consemnate în rapoarte și care semnificau depășiri majore are limitei orare de publicitate legală; - sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, reținând că intimata-reclamantă nu a utilizat pe toată perioada monitorizată publicitatea la care ar fi avut dreptul, în condițiile în care perioada alocată publicității nu poate fi cumulată sau reportată, nu există derogări sau excepții, iar aspectele avute în vedere de prima instanță nu pot constitui criteriu legal de individualizare a sancțiunii; - sancțiunea a fost legal aplicată raportat la numărul mare al depășirilor publicității și durata acestora, precum și sancțiunile anterioare pentru fapte similare.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de materialul probator administrat și cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea Deciziei nr. 708 din 14 decembrie 2011, emisă de recurentul-pârât C.N.A., cu consecința exonerării reclamantei-intimate de la plata amenzii aplicate și în subsidiar diminuarea amenzii care este disproporționată cu gravitatea faptei. În raport de obiectul acțiunii, instanța fondului a avut a se pronunța atât cu privire la legalitatea deciziei contestate, cât și cu privire la respectarea principiului proporționalității raportat la cuantumul amenzii aplicate.

Sub acest aspect, Curtea reține următoarele: Prin Decizia nr. 708/2011, contestată în prezenta cauză, C.N.A. a sancționat cu o amendă de 100.000 RON pe reclamanta-intimată SC A.T.G. SA - A., reținând în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului. Pentru a se reține încălcarea prevederilor mai sus invocate a fost întocmit un raport de monitorizare pe perioada septembrie - octombrie 2011, prin care s-a constatat durata și numărul depășirilor limitei legale prevăzute de art. 35 din Legea nr. 504/2002. Conform textului de lege mai sus invocat: "proporția de spoturi publicitare televizate și spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%, respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăși 8 minute din timpul oricărei ore date". În ceea ce privește fapta reținută de recurentul-pârât C.N.A.

în sarcina intimatei-reclamante, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a analizat și a apreciat probele administrate constatând că au fost încălcate prevederile art. 35 din Legea audiovizualului. Față de împrejurarea, de asemenea, constatată de judecătorul fondului, bazată pe datele furnizate de raportul de monitorizare, că în inventarul supus monitorizării, reclamanta-intimată a utilizat per total, mai puține secunde de publicitate decât avea dreptul (228.896 secunde în loc de 263.520 secunde, cât avea dreptul), în mod corect prima instanță a apreciat că se impune o diminuare a amenzii aplicate.

Sub acest aspect, Curtea va constata că în raport de limitele amenzii prevăzute în lege pentru săvârșirea contravenției de la art. 35, respectiv 10.000 - 200.000 RON (art. 90 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 504/2002), reducerea amenzii de la 100.000 RON la 20.000 RON reprezintă o justă apreciere, având în vedere gravitatea faptei săvârșite raportat la valoarea socială protejată. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A. împotriva Sentinței civile nr. 4363 din data de 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ