ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A.T.G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea

Deciziei nr. 708 din 14 decembrie 2011, exonerarea de plata amenzii în cuantum

de 100.000 RON și în subsidiar constatarea faptului că sancțiunea aplicată de

pârât este disproporționată față de gravitatea faptei reținute și înlocuirea

sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul

prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că decizia contestată a fost adoptată în cadrul

ședinței din data de 14 decembrie 2010 a C.N.A., urmare a unui raport de

monitorizare, în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a

audiovizualului.

A criticat decizia

contestată pentru nerespectarea art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor și fără a individualiza corespunzător sancțiunea

aplicată, în baza unor date eronate, iar, pe de altă parte, abaterea nu este

atât de gravă încât să justifice aplicarea unei sancțiuni cu amenda de 100.000

RON.

Prin Sentința civilă

nr. 959 din data de 11 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată

de reclamanta SC A.T.G. SA, și, în consecință, a modificat Decizia nr. 708 din

14 decembrie 2011 emisă de C.N.A. diminuând cuantumul sancțiunii cu amendă până

la concurența sumei de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 504/2002; a respins în rest contestația, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 708 din 14 decembrie

2011, pârâtul C.N.A. a sancționat cu amendă în cuantum de 100.000 RON

radiodifuzorul SC A.T.G. SA, titulara licenței audiovizuale din 25 ianuarie

1993 și reautorizare din 14 iunie 1994 pentru postul de televiziune A. pentru

încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a

audiovizualului, anume "proporția de spoturi publicitare televizate și

spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%,

respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate

depăși 8 minute din timpul oricărei ore date".

Curtea a respins criticile

reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001 cu

motivarea că Legea nr. 504/ 2002 este o lege specială care derogă de la legea

generală (O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și

înlătură de la aplicare norma generală.

A constatat că pentru

calculul duratei publicității au fost preluate măsurătorile efectuate de G.,

prelucrate ținându-se seama de prevederile din Legea nr. 504/2002, că

monitorizarea serviciilor de programe difuzat de postul A. a fost făcută pentru

luna septembrie 2011 în intervalul orar 18 - 23 și pentru luna octombrie 2011

în același interval orar, că în urma monitorizării s-a constatat că durata

depășirilor pentru luna septembrie a fost de 1 minut și 7 secunde, numărul

depășirilor a fost de 28, iar depășirea medie a fost de 2,39 secunde, iar

pentru luna octombrie timpul de publicitate difuzat peste durata maximă legală

a variat între minim o secundă și maxim 446 secunde, astfel durata totală a

depășirilor a fost de 2 ore și un minut, numărul depășirilor a fost de 76, iar

depășirea medie a fost de un minut și 35,5 secunde, iar reclamanta nu a dovedit

faptul că aceste date ar fi eronate.

Reținând că în

perioada monitorizată de C.N.A., reclamanta a avut dreptul să difuzeze 263.520

secunde de publicitate (în septembrie 30 de zile x 6 intervale x 720 secunde =

129.600 secunde; în octombrie 31 de zile x 6 intervale x 720 secunde = 133.920

secunde), iar A. a difuzat 222.896 secunde de publicitate (septembrie 105.115

secunde de publicitate; octombrie 117.781 secunde de publicitate), cu 40.624

secunde mai puțină publicitate decât a avut dreptul, prima instanță a apreciat

că în mod greșit pârâtul a apreciat că este vorba despre o agresare

nejustificată a publicului cu reclame televizate sau că este vorba despre o

concurență neloială, iar amenda de 100.000 RON este o sancțiune mult prea aspră

raportat la valoarea socială protejată sau la scopul pe care aplicarea acestei

sancțiuni l-ar viza impunându-se diminuarea amenzii.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4363 din 27 iunie 2012 a formulat recurs pârâtul C.N.A., solicitând

modificarea acesteia în sensul menținerii amenzii aplicate prin decizia

contestată în cuantumul stabilit prin aceasta, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a

argumentat, în esență, că:

- dispozitivul

sentinței este în contradicție cu motivarea în fapt, în condițiile în care deși

instanța de fond a reținut toate constatările recurentului privind fapta

sancționată, a modificat decizia contestată în sensul diminuării cuantumului

amenzii;

- sentința este

netemeinică din perspectiva faptului că instanța de fond a selectat din

rapoartele de monitorizare a publicității pentru lunile septembrie și octombrie

2011 acele situații care exemplificau depășirile mai mici ale publicității,

ignorând alte cazuri consemnate în rapoarte și care semnificau depășiri majore

are limitei orare de publicitate legală;

- sentința a fost

pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 504/2002, reținând că intimata-reclamantă nu a utilizat pe

toată perioada monitorizată publicitatea la care ar fi avut dreptul, în

condițiile în care perioada alocată publicității nu poate fi cumulată sau

reportată, nu există derogări sau excepții, iar aspectele avute în vedere de

prima instanță nu pot constitui criteriu legal de individualizare a sancțiunii;

- sancțiunea a fost

legal aplicată raportat la numărul mare al depășirilor publicității și durata

acestora, precum și sancțiunile anterioare pentru fapte similare.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de materialul probator

administrat și cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Obiectul acțiunii

introductive de instanță îl constituie anularea Deciziei nr. 708 din 14

decembrie 2011, emisă de recurentul-pârât C.N.A., cu consecința exonerării

reclamantei-intimate de la plata amenzii aplicate și în subsidiar diminuarea

amenzii care este disproporționată cu gravitatea faptei.

În raport de obiectul

acțiunii, instanța fondului a avut a se pronunța atât cu privire la legalitatea

deciziei contestate, cât și cu privire la respectarea principiului

proporționalității raportat la cuantumul amenzii aplicate.

Sub acest aspect,

Curtea reține următoarele:

Prin Decizia nr.

708/2011, contestată în prezenta cauză, C.N.A. a sancționat cu o amendă de

100.000 RON pe reclamanta-intimată SC A.T.G. SA - A., reținând în sarcina sa

încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

Pentru a se reține

încălcarea prevederilor mai sus invocate a fost întocmit un raport de

monitorizare pe perioada septembrie - octombrie 2011, prin care s-a constatat

durata și numărul depășirilor limitei legale prevăzute de art. 35 din Legea nr.

504/2002.

Conform textului de

lege mai sus invocat: "proporția de spoturi publicitare televizate și

spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%,

respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăși

8 minute din timpul oricărei ore date".

În ceea ce privește

fapta reținută de recurentul-pârât C.N.A. în sarcina intimatei-reclamante,

Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a analizat și a apreciat

probele administrate constatând că au fost încălcate prevederile art. 35 din

Legea audiovizualului.

Față de împrejurarea,

de asemenea, constatată de judecătorul fondului, bazată pe datele furnizate de

raportul de monitorizare, că în inventarul supus monitorizării,

reclamanta-intimată a utilizat per total, mai puține secunde de publicitate

decât avea dreptul (228.896 secunde în loc de 263.520 secunde, cât avea

dreptul), în mod corect prima instanță a apreciat că se impune o diminuare a

amenzii aplicate.

Sub acest aspect,

Curtea va constata că în raport de limitele amenzii prevăzute în lege pentru

săvârșirea contravenției de la art. 35, respectiv 10.000 - 200.000 RON (art. 90

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 504/2002), reducerea amenzii de la 100.000 RON

la 20.000 RON reprezintă o justă apreciere, având în vedere gravitatea faptei

săvârșite raportat la valoarea socială protejată.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.A. împotriva Sentinței civile nr. 4363 din data de 27 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ