ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând anularea Deciziei nr. 591 din 29 octombrie 2013, prin care pârâtul a dispus sancționarea societății reclamante cu amendă în cuantum de 100.000 RON.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 733 din 4 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, prin administrator special B., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că instanța de fond a nesocotit principiul proporționalității, prin aplicarea unei sancțiuni vădit disproporționate raportat la fapta comisă, cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 90 alin. (3) și (4) din Legea nr. 504/2002.

Prin raportare la condițiile concrete în care a fost săvârșită contravenția, conținutul acesteia, efectele și culpa recurentei, se puteau lua alte măsuri sancționatorii, cum ar fi somația publică, amenda de 100.000 aplicată fiind total disproporționată.

Decizia de sancționare este lovită de nulitate, în condițiile în care a fost emisă cu depășirea atribuțiilor de către președintele Consiliului Național al Audiovizualului, iar la data emiterii acesteia transmiterea programului DD-TV către satelit fusese deja sistată, fiind imposibil ca emisiunea ce a făcut obiectul sancțiunii aplicate să poată fi recepționată de vreun telespectator.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că recurenta nu a respectat structura serviciului de programe aprobat de CNA, transmițând, în perioada 19 - 21 octombrie 2013, alt program, fără licență și care aparținea unui alt radiodifuzor, situație care a determinat emiterea actului contestat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 mai 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a supus examinării instanței de contencios administrativ Decizia CNA nr. 591 din 29 octombrie 2013,prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100.000 RON și obligația de a transmite textul de sancționare în intervalul orar 18:00 - 22:00, pentru încălcarea prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acestui act, s-a reținut, în esență, că formatul de principiu al serviciului de programe și structura programelor difuzate, în mod real, în zilele de 19, 20 și 21 octombrie 2013 de către radiodifuzorul S.C. A. S.R.L. nu corespund cu cele aprobate la data de 12 aprilie 2013.

Intimatul a apreciat că abaterea săvârșită de radiodifuzor este una gravă și fără precedent în audiovizualul românesc, în condițiile în care, fără a avea acordul Consiliului de modificare a formatului de principiu al serviciului de programe și a structurii programelor, acesta a preluat o producție audiovizuală a unui post, presupus licențiat într-o altă țară, cu sigla C., post ce a aparținut S.C. D. S.R.L., căreia i-a fost retrasă licența audiovizuală prin Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2013.

Această situație de fapt nu a fost contestată de recurentă, fiind criticată doar greșita aplicare a legii, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, și invocate aspecte de nelegalitate ale deciziei contestate, constând în depășirea atribuțiilor legale de către Președintele CNA, respectiv inexistența situației sancționate la momentul emiterii deciziei de sancționare.

Cadrul legal relevat în prezenta speță este reprezentat de următoarele dispoziții ale Legii audiovizualului nr. 504/2004:

Art. 54. - (1) Licența audiovizuală analogică sau digitală cuprinde:

a) numărul licenței;

b) datele de identificare a titularului acesteia, precum și structura acționariatului până la nivel de persoană fizică și juridică, asociat sau acționar care deține o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori drepturile de vot ale unei societăți titulare de licență audiovizuală;

c) tipul serviciului de programe;

d) denumirea și elementele de identificare ale serviciului de programe;

e) formatul de principiu al serviciului de programe și structura programelor;

f) zona de difuzare;

g) perioada de valabilitate;

i) mijlocul de telecomunicații folosit pentru difuzare și deținătorul acestuia;

j) frecvența/frecvențele sau canalul/canalele asignate, în cazul licenței audiovizuale analogice;

k) multiplexul digital în care se încadrează licența audiovizuală digitală.

(2) Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să solicite Consiliului acordul pentru orice modificare intervenită în documentele și în datele declarate, prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) și e)

Art. 90. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte:

[...] h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) și ale art. 58 alin. (1);

[...]

(4) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Art. 91. - (1) Constituie contravenție nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 391 și art. 48, precum și ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate.

(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 RON la 100.000 RON.

Din perspectiva dispozițiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea, interpretarea și aplicarea strictă a legii.

La emiterea actului administrativ, intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a ținut cont de criteriile prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de gravitatea și efectele faptei - fără a avea acordul Consiliului de modificare a formatului de principiu al serviciului de programe și a structurii programelor, recurenta a preluat o producție audiovizuală a unui post aparținând unei alte televiziuni, căreia îi fusese retrasă, de către intimat, licența audiovizuală, lipsind, astfel, de efect, demersul autorității publice, validat prin hotărâre judecătorească definitivă.

În ceea ce privește critica potrivit căreia intimatul putea lua alte măsuri pentru sancționarea recurentei-reclamante, cum ar fi somația publică sau amenda în cuantumul minim de 5.000 RON, mai ales că la data aplicării amenzii, transmiterea către satelit încetase, Înalta Curte constată că acesta nu este un argument întemeiat care să demonstreze că intimatul nu ar fi putut aplica sancțiunea prin decizia contestată, mai ales că însăși recurenta recunoaște că transmisia încetase abia în data de 21 octombrie 2013, în baza adresei emise de CNA.

Criticile privind emiterea actului administrativ cu depășirea atribuțiilor legale de către Președintele CNA se referă la adresa din 21 octombrie 2013 și nu au relevanță din perspectiva legalității Deciziei nr. 591/2013, adoptată cu respectarea condițiilor de formă cerute pentru validitate, pe care, de altfel, recurenta nu le-a contestat.

În fine, se constată că reclamanta a fost sancționată pentru nerespectarea formatului de principiu al serviciului de programe în perioada 19 - 21 octombrie 2013, astfel că apărările privind încetarea transmisiei prin satelit după data de 21 octombrie 2013 sunt, de asemenea, lipsite de relevanță.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special, împotriva Sentinței civile nr. 733 din 4 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM