Decizia nr. 1834/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 849/2013 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iulie 2012, sub nr. x/2/2012, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei nr. 554 din 26 iunie 2012 emisă de pârât; exonerarea reclamantei de la plata amenzii în cuantum de 50.000 lei; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 849 din 27 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a anulat Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012 emisă de pârât și a exonerat reclamanta de la plata amenzii. Curtea de apel a apreciat că decizia a cărei anulare se solicită este nelegală, întrucât, deși în sarcina reclamantei a fost reținută săvârșirea a trei fapte contravenționale, acesteia i-a fost aplicată o singură amendă, contrar prevederilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând în mod greșit incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Aplicând prevederile dreptului comun în materia contravențiilor, în loc de a aplica prevederile legii speciale în domeniul audiovizualului, respectiv Legea nr. 504/2002, instanța de fond a anulat, în mod greșit Decizia nr. 554/2012.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de pârât Prin Decizia nr. 3844 din 16 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2015, sub nr. x/2/2012*.

Hotărârea primei instanțe, după rejudecarea cauzei Prin Sentința civilă nr. 1985 din 2 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, plângerea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a redus amenda aplicată prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012 emisă de pârât, de la 50.000 lei la 30.000 lei, menținând în rest decizia contestată. Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește prima faptă contravențională, s-a constatat că prin decizia atacată s-a reținut că, în emisiunile cu caracter electoral difuzate în perioada 1 - 7 iunie 2012, SC A. SA nu a reflectat în mod echitabil și echilibrat campania electorală, deși anterior, pe perioada celor 3 săptămâni de campanie electorală, a fost sancționată de Consiliu pentru nerespectarea acelorași prevederi. Astfel cum rezultă din situațiile prezentate de către pârât, necontestate de către reclamantă, în perioada 1 - 7 iunie 2012, a existat un decalaj important în ceea ce privește prezența competitorilor electorali în emisiunile cu caracter electoral și timpul acordat acestora. Prima instanță a reținut că, atât dispozițiile art. 63 alin. (2) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, cât și cele ale art. 3 din Decizia C.N.A. nr. 195/2012, fac referire la obligația de a asigura desfășurarea unei campanii electorale echitabile și echilibrate pentru toți competitorii electorali sau de a asigura reflectarea campaniei electorale în mod echitabil, echilibrat și imparțial. Obligația de a asigura desfășurarea și reflectarea în acest mod a campaniei electorale, include atât obligația de a nu împiedica exercitarea de către candidații electorali a drepturilor prevăzute de lege în favoarea lor dar și luarea de măsuri în vederea acordării posibilității exercitării acestor drepturi. Este adevărat că obligația sus-menționată nu este una de rezultat, însă astfel de măsuri se puteau concretiza, spre exemplu, în adresarea unor invitații de participare la emisiunile cu caracter electoral. Prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, depuse la dosar de către reclamantă, s-a reținut îndeplinirea obligației sus-menționate, întrucât reclamanta a dovedit că a invitat zilnic la emisiuni reprezentanții formațiunilor politice, dovadă pe care, în prezenta cauză, reclamanta nu a făcut-o. Existența, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, a obligației candidaților electorali de a solicita conducerii posturilor de televiziune acordarea timpilor de antenă, nu este de natură să înlăture propriile obligații ale radiodifuzorului, prevăzute de dispozițiile art. 63 alin. (2) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, și de art. 3 din Decizia C.N.A. nr. 195/2012. Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că fapta contravențională a fost reținută în mod corect în sarcina reclamantei. Potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002 coroborat cu art. 75 alin. (1) Legea nr. 67/2004 și 15 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 195/2012, limita minimă a sancțiunii aplicabile pentru fiecare faptă era de 5000 lei. Prima instanță a reținut că, în cauză, la individualizarea sancțiunii, se impunea ca pârâtul să aibă în vedere nu doar caracterul repetitiv al faptei contravenționale, ci și împrejurarea că radiodifuzorul SC A. SA nu a împiedicat în vreun fel candidații electorali să participe la emisiunile cu caracter electoral difuzate, neîndeplinindu-și doar obligația pozitivă ce rezultă din textul art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 și art. 3 din Decizia C.N.A. nr. 195/2012. În plus, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că fapta ar fi determinat influențarea opțiunii de vot a electoratului sau că ar fi avut un alt efect. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei atacate, la individualizarea sancțiunii, s-a făcut referire exclusiv la existența unor sancțiuni anterioare, pe perioada campaniei electorale, nu și la celelalte criterii prevăzute de normele sus-menționate. În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina reclamantei, s-a constatat că, în cadrul unei emisiuni difuzate de postul A. în ziua de vineri, 8 iunie 2012, de la ora 22.00, a fost invitat Primul-ministru, reprezentant al uneia dintre formațiunile înscrise în campania electorală. Instanța de fond a reținut că, în mod evident, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, în cadrul emisiunii sus-menționate fiind invitat reprezentantul uneia dintre formațiunile înscrise în campania electorală. Pentru constatarea încălcării dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, curtea de apel a apreciat că este irelevantă natura subiectelor tratate în cadrul emisiunii respective, fiind suficientă participarea unuia dintre reprezentanții partidelor politice aflate în competiție la o emisiune sau dezbatere fără caracter electoral declarat. În consecință, instanța de fond a reținut că în mod legal a fost constatată săvârșirea contravenției de către reclamantă. A considerat însă că nici cu privire la această faptă, din decizia atacată nu a rezultat că s-ar fi analizat, la individualizarea sancțiunii, toate criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011: gravitatea faptei, efectele acesteia, sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea; c) ziua din săptămână și intervalul de difuzare a emisiunii în cauză; d) durata emisiunii; e) audiența înregistrată. Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că săvârșirea faptei de către radiodifuzor ar fi determinat influențarea opțiunii de vot a electoratului ori un alt efect. În plus, din decizia atacată și din probatoriul administrat, nu a reieșit că ziua din săptămână în care s-a difuzat emisiunea, durata acesteia sau audiența înregistrată, ar fi fost de natură să sporească posibilitatea de a influența opțiunea de vot. În ceea ce privește cea de-a treia faptă contravențională reținută în sarcina reclamantei, s-a constatat, prin decizia atacată, referitor la aceeași emisiune difuzată de postul A. în ziua de vineri, 8 iunie 2012, de la ora 22.00, că unele dintre subiectele dezbătute în cadrul emisiunii au avut caracter electoral. Curtea de apel a reținut că dezbaterea politică nu este, în mod necesar, una electorală, însă a apreciat că referirile efectuate în cadrul emisiunii cu privire la unii dintre candidații formațiunilor politice aflate în competiție, se circumscriu acestei noțiuni, având în vedere calitatea acestora în cadrul campaniei electorale, și nu doar celei de dezbatere politică. Prin urmare, în mod legal s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale în sarcina reclamantei. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii pentru această faptă, instanța de fond a reținut că se impunea aplicarea unei sancțiuni orientate către minimul prevăzut de art. 91 din Legea nr. 504/2002. Astfel, pârâtul nu a analizat, la individualizarea și aplicarea sancțiunii, toate criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, iar probele administrate în cauză nu au determinat concluzia că, prin difuzarea emisiunii în care au fost efectuate comentarii referitoare la unii dintre candidați, ar fi fost influențată opțiunea de vot a electoratului sau că s-ar fi produs alte efecte. De asemenea, nu a rezultat că ziua din săptămână în care s-a difuzat emisiunea, durata acesteia sau audiența înregistrată, ar fi reprezentat împrejurări de natură să confere faptei un caracter mai grav, astfel încât, să determine aplicarea unei sancțiuni care să depășească semnificativ minimul special. S-a mai reținut că ponderea acestor comentarii în cadrul emisiunii a fost redusă. În ceea ce privește cea de-a patra faptă contravențională, prin decizia atacată s-a reținut încălcarea, în ziua votării, a art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004 și art. 13 lit. b) din Decizia nr. 195/2002, întrucât postul A. a efectuat transmisiuni de la sediul unora dintre partidele politice aflate în competiție electorală, însoțite de comentarii de natură electorală, în cadrul emisiunii informative de la ora 14.00 "...". Potrivit art. 71 lit. c) din același act normativ, "cu 48 de ore înainte de ziua votării sunt interzise (...) comentarii privind campania electorală." Conform art. 13 lit. b) din Decizia nr. 195/2012, "în ziua votării sunt interzise comentarii referitoare la competitorii electorali." Instanța de fond a apreciat că, după cum rezultă în mod evident din prezentarea știrii difuzate, în cadrul acesteia au fost efectuate comentarii referitoare la competitorii electorali. Prin urmare, în mod corect s-a reținut săvârșirea unei fapte contravenționale. Pe de altă parte, prima instanță a considerat că, nu se poate reține că vizibilitatea siglelor unei formațiuni electorale în spatele unuia dintre reporterii postului de televiziune, se încadrează în noțiunea de comentarii referitoare la competitorii electorali sau comentarii privind campania electorală, această împrejurare determinând o gravitate mai mică a faptei decât cea reținută. Ca și în cazul celorlalte fapte contravenționale, curtea de apel a apreciat că, la individualizarea sancțiunii, pârâtul nu a făcut aplicarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011. Nu a rezultat, din probele administrate în cauză, că săvârșirea faptei ar fi influențat opțiunile alegătorilor sau că ar fi fost de natură să o influențeze, cu atât mai mult cu cât, comentariile efectuate au avut un caracter neutru. Instanța de fond a constatat că pentru fiecare faptă contravențională reținută în sarcina reclamantei, art. 91 din Legea nr. 504/2002 prevede sancțiunea amenzii de la 5000 lei la 100.000 lei și prin urmare, minimul prevăzut de lege pentru toate faptele reținute ar fi fost de 20.000 lei. Prima instanță a considerat că prin raportare la conținutul deciziei, singura împrejurare care poate determina, în cauză, aplicarea unei amenzi ce depășește minimul special, pentru fiecare din faptele constatate, o constituie sancțiunile primite anterior. În consecință, curtea de apel a apreciat că sancțiunea amenzii a fost aplicată fără luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, impunându-se reducerea cuantumului amenzii, de la 50.000 lei la 30.000 lei. Pentru aceste considerente, a admis în parte plângerea și a redus amenda aplicată prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, de la 50.000 lei la 30.000 lei, menținând în rest decizia contestată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1985 din 2 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta SC A. SA, cât și pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului. Recurenta SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii atacate, și în principal, anularea Deciziei nr. 554 din 26 iunie 2012 și exonerarea sa de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea la minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate, formulând, în esență, următoarele critici: I. Motive de fapt și de drept privind modificarea Deciziei nr. 554 din 26 iunie 2012: A. Instanța de fond, în mod nelegal, nu a analizat motivul de nulitate a Deciziei nr. 554 din 26 iunie 2012 (invocat prin contestație), privind aplicarea de către pârât a mai multor sancțiuni pe durata campaniei electorale, încălcând astfel principiul ne bis in idem. Anterior deciziei care face obiectul prezentei contestații, pârâtul a mai aplicat reclamantei trei sancțiuni, prin toate cele patru decizii de sancționare constatându-se încălcarea acelorași dispoziții legale [art. 3 din Decizia CNA nr. 195/2012 și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004], săvârșirea aceluiași tip de acte materiale (nerespectarea de către reclamantă a obligației de a asigura o prezentare echilibrată a tuturor competitorilor electorali), pe aceeași perioadă a campaniei electorale (11 mai 2012 - 07 iunie 2012). Regimul sancționator al contravențiilor continue este diferit de cel al contravențiilor autonome, întrucât deși contravenientul săvârșește mai multe fapte care îmbracă elementul constitutiv al unei contravenții autonome, având în vedere unicitatea rezoluției contravenționale, legiuitorul consideră că a fost săvârșită o singură contravenție, astfel încât, se poate aplica o singură sancțiune. Întrucât pârâtul a procedat la aplicarea a patru sancțiuni în loc de una, acesta a încălcat principiul ne bis in idem din materie contravențională, consfințit de art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, periodicitatea săptămânală prin care pârâtul a înțeles să constate și să sancționeze contravențiile nu are temei legal, fiind expresia unei interpretări și aplicări unilaterale a legii, deoarece analizând săptămânal numărul aparițiilor, pârâtul a înlăturat complet posibilitatea stabilirii existenței echilibrului la nivelul întregii campanii, înlocuind-o cu verificarea echilibrului la nivelul unei săptămâni de campanie, unitate de măsură inexistentă în lege. Alegerea în mod arbitrar de către pârât a unui interval de control și sancționare, altul decât campania electorală însăși, este lipsită de fundament legal, deoarece strategia de control și monitorizare pe timpul desfășurării campaniei electorale stabilită de către acesta, pentru a fi legală și aptă de implementare, trebuia să fie adoptată în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, printr-o decizie a Consiliului, care în speță, nu a fost adoptată. În lipsa acestei decizii, ingerința de natură sancționatorie a pârâtului, fără a fi sesizat de vreo formațiune politică cu încălcarea drepturilor sale și la intervale care nu sunt reglementate de lege, nu poate fi caracterizată decât ca fiind discreționară și abuzivă, dat fiind faptul că s-a realizat împotriva dreptului la libera exprimare, drept care se bucură de o protecție superioară (Decizia nr. 736 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2011). B. Instanța de fond a constatat în mod nefondat că există prima contravenție reținută în sarcina reclamantei de către pârât. În opoziție cu cele reținute de către prima instanță, se constată că existența unui dezechilibru numeric în ceea ce privește prezențele în cadrul emisiunilor a reprezentanților formațiunilor politice, nu constituie o abatere contravențională săvârșită de radiodifuzor. Instanța de fond a apreciat în mod nefondat că obligațiile prevăzute de art. 63 alin. (2) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 și art. 3 din Decizia CNA nr. 195/2012, sunt obligații de natură pozitivă, care implică atât obligația de a nu împiedica exercitarea de către candidații electorali a drepturilor lor, cât și luarea de măsuri în vederea acordării posibilității exercitării acestor drepturi, măsuri care se puteau concretiza prin adresarea unor invitații de participare la emisiunile cu caracter electoral. De asemenea, nu au suport legal și nu constituie o încălcare a desfășurării unei campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru toți candidații, nici considerentele primei instanțe privind luarea de măsuri în vederea acordării posibilității exercitării acestor drepturi, concretizate prin adresarea unor invitații de participare la emisiunile cu caracter electoral, dar nici considerarea de către pârât a existenței unui număr dezechilibrat de apariții TV între varii competitori electorali. În acest sens, problematica relevanței contravenționale a numărului de apariții TV a politicienilor, a fost dezbătură anterior de către instanțele de contencios administrativ, conturându-se o jurisprudență constantă care a consacrat ideea că simpla invocare a numărului aparițiilor sau neadresarea de invitații de participare de către posturile TV nu reprezintă temeiuri suficiente pentru sancționarea posturilor de televiziune. Esențial este a se stabili dacă dezechilibrul numeric al aparițiilor TV ale politicienilor este consecința unei fapte, voite sau neglijente, a radiodifuzorului (Decizia nr. 8 din 09 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012). Or, în condițiile în care și în cauza de față, formațiuni politice au refuzat public să participe la emisiunile reclamantei, este evident că adresarea unei invitații de participare către acest partid ar fi fost una strict formală. Totodată, pârâtul nu a furnizat nicio dovadă din care să reiasă reaua-credință a reclamantei, intenția de a nu își îndeplini obligația, astfel încât instanța de fond să poată constata temeinicia sancțiunii aplicate. În al doilea rând, obligația de a desfășura o campanie electorală echilibrată și corectă, trebuia analizată de către instanța de fond nu în abstract, ci prin raportare la procedura instituită de art. 65 alin. (6) și (7) din Legea nr. 67/2004. Rezultă că pentru a constata încălcarea de către reclamantă a obligației legale, instanța de fond trebuia să analizeze și să constate faptul că aceasta nu a acordat corespunzătorul timp de emisiune candidaților și formațiunilor politice care l-au solicitat, ori câtă vreme nu există și nu s-a produs nicio probă în acest sens, și niciun partid politic nu a sesizat pârâtul cu privire la încălcarea drepturilor sale, este evident că prima instanță a reținut în mod nefondat temeinicia constatărilor pârâtului în sensul săvârșirii faptelor contravenționale. Mai mult, instanța de fond a constatat în mod neîntemeiat existența unui caracter delictual al faptei de neprezentare în cadrul programelor a unui candidat sau a unor candidați care nu a/au depus nicio diligență pentru a beneficia de timpii de antenă prevăzuți de art. 65 alin. (7) din Legea nr. 67/2004 (în sens contrar celor reținute de prima instanță s-a reținut prin Decizia nr. 203A din 19 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2009 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București). De asemenea, lipsa unei sesizări a politicienilor este relevantă în stabilirea caracterului contravențional al faptei, în condițiile în care sancțiunea viza activitatea unui post de televiziune (Decizia nr. 736 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2011). C. Instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004, atunci când a constatat temeinicia celei de-a treia fapte contravenționale. În cadrul acestei emisiuni, dezbaterile și comentariile au avut caracter strict politic și nu electoral, fapt care reiese, fără putință de îndoială, din raportul de monitorizare analizat de pârât și din citatele transcrise în cadrul deciziei. Faptul că în seara zilei de vineri, înainte de duminica alegerilor, în emisiune a fost invitat președintele unei formațiuni politice (care îndeplinește și funcția de Prim-ministru), nu înseamnă că emisiunea a fost una electorală, din moment ce subiectele tratate au fost exclusiv politice și nu au privit activitățile electorale ale vreunui candidat. D. Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004 și art. 13 lit. b) din Decizia nr. 195/2012 și în ceea ce privește a patra fapta contravențională reținută în sarcina reclamantei. Relatările reporterilor din ediția informativă respectivă priveau activitățile de natură administrativă desfășurate de liderii unor formațiuni politice în ziua alegerilor, care, în mod evident, nu au caracter electoral, cu atât mai mult cu cât, astfel de relatări au fost efectuate pentru majoritatea formațiunilor politice importante. Informațiile transmise de reporteri privitoare la competitorii electorali nu au caracter electoral și interzicerea transmiterii unor astfel de informații încalcă dreptul jurnaliștilor de a informa opinia publică despre faptele care nu au caracter electoral ale competitorilor electorali, petrecute pe perioada campaniei electorale. II. Motive de fapt și de drept privind constatarea disproporționalității sancțiunii față de gravitatea faptelor reținute: Măsura primei instanțe de reducere a cuantumului amenzii de la 50.000 lei la 30.000 lei este nefondată, deoarece, câtă vreme s-a reținut că prin săvârșirea faptelor contravenționale nu a fost influențată opțiunea de vot a electoratului și că nu s-au produs alte efecte de asemenea natură, atunci este nejustificată aplicarea unei sancțiuni cu amendă, în locul unei sancțiuni cu somația publică sau a unei sancțiuni cu amendă mai mare decât minimul special prevăzut de lege. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., norme de procedură sub imperiul cărora a fost declanșat procesul, în temeiul cărora s-a solicitat modificarea sentinței atacate, numai în ceea ce privește măsura de diminuare a cuantumului amenzii aplicate, cu consecința menținerii cuantumului amenzii aplicate prin decizia contestată. Recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în esență, pentru următoarele motive: Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat, cu privire la reducerea cuantumului amenzii, că în actul contestat ar fi reținute patru fapte, iar pentru fiecare în parte a stabilit amenda la minimul special de 5.000 de lei prevăzut la art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului, rezultând amenda cumulată la suma totală de 20.000 lei, la care a adăugat cuantumul de 10.000 lei, ca fiind singura împrejurare ce poate determina aplicarea unei amenzi ce depășește minimul special. Pornind de la această interpretare, prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile dreptului comun, respectiv, cele ale art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, pe care, deși nu le nominalizează, le-a aplicat, ca atare, în considerentele sentinței pronunțate, contrar jurisprudenței în materie a instanței supreme (Decizia nr. 3844 din 16 octombrie 2014 pronunțată în recurs în prezenta cauză, Decizia nr. 4034 din 29 octombrie 2014). Cu privire la interpretarea prevederilor din Legea audiovizualului, în materie de contravenții, în considerentele Deciziei nr. 2129/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că "Scopul urmărit de legiuitor este protecția și respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol și alineat din deciziile de reglementare ar fi excesivă și disproporționată față de interesul public pe care C.N.A. este chemat să îl ocrotească." În ceea ce privește individualizarea faptei, așa cum rezultă din materialul probator depus la dosarul de fond al cauzei, respectiv, din Deciziile nr. 305 din 25 mai 2012 privind somarea reclamantei, nr. 336 din 31 mai 2012 privind amendarea reclamantei cu suma de 15.000 lei și nr. 519 din 07 iunie 2012 privind amendarea reclamantei cu suma de 13.500 lei, Consiliul a aplicat prevederile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, ținând cont de faptul că reclamanta a fost sancționată anterior prezentei decizii contestate cu o somație de intrare în legalitate și 2 amenzi pentru încălcarea acelorași prevederi legale, respectiv, pentru cele care privesc desfășurarea campaniei electorale privind alegerea administrației publice locale. Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în domeniul audiovizualului este în sensul că, individualizarea sancțiunii se face potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, respectiv, ținând cont de gravitatea faptei, efectele acesteia și sancțiunile anterior aplicate pe o perioadă de cel mult un an, individualizarea nefăcându-se pentru fiecare normă legală încălcată (Deciziile nr. 1330/2008, nr. 4215/2012, nr. 1511/2014). Deși în considerentele deciziei de sancționare nu s-a făcut trimitere în mod concret la criteriile de individualizare ale sancțiunii ce privesc gravitatea și efectele faptei, în aprecierea cuantumului amenzii aplicate, Consiliul Național al Audiovizualului a avut în vedere aceste criterii, astfel cum rezultă din considerentele deciziei contestate. În aprecierea cuantificării unei amenzi, nu este neapărat necesar a se ține cont de toate regulile stabilite într-o normă, astfel cum este reglementat, de exemplu, la art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, întrucât, legiuitorul a lăsat la atitudinea organului constatator și sancționator să țină cont, după caz, de anumite aspecte cu privire la individualizarea sancțiunii. Celelalte criterii prevăzute în norma invocată au fost avute în vedere de către Consiliu la aplicarea sancțiunii din actul contestat. Astfel, deși prima fapta contravențională a fost reținută în mod corect de către Consiliul Național al Audiovizualului, nu rezultă care a fost raționamentul instanței de fond în stabilirea limitei minime a amenzii de 5.000 de lei aplicabilă pentru această faptă, în condițiile în care, reclamanta a mai fost sancționată pentru încălcarea acelorași prevederi legale cu o somație și două amenzi, aceeași abordare a instanței observându-se și în ceea ce privește a doua faptă contravențională reținută în sarcina reclamantei. Referitor la a treia faptă contravențională, prima instanță nu a adus argumente în susținerea considerentului că, deși în mod legal s-a reținut săvârșirea acestei fapte, se impunea aplicarea unei sancțiuni orientate către minimul prevăzut de art. 91 din Legea nr. 504/2002.

Apărările formulate de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului Prin întâmpinarea depusă în cauză, recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, reiterând, în principal, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012 emisă de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului, contestată prin acțiunea dedusă judecății, recurenta-reclamantă SC A. SA a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 63 alin. (2), art. 66 alin. (1) și art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, precum și pe cele ale art. 3 și art. 13 lit. b) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. S-a reținut în decizia atacată pe calea contenciosului administrativ, că în emisiunile cu caracter electoral difuzate în perioada 1 - 7 iunie 2012, SC A. SA nu a reflectat în mod echitabil și echilibrat campania electorală, deși anterior, pe perioada celor 3 săptămâni de campanie electorală, a fost sancționată de către Consiliul Național al Audiovizualului pentru nerespectarea acelorași prevederi. Cu privire la recursul declarat de reclamanta SC A. SA În mod corect instanța de fond, interpretând dispozițiile legale incidente în cauză și elementele de fapt dovedite prin probele administrate de părți, a apreciat că recurenta-reclamantă a săvârșit faptele reținute de către pârât prin decizia contestată. Critica formulată de recurentă vizând nelegalitatea sentinței atacate, întrucât prima instanță nu a analizat motivul de nulitate al deciziei privind aplicarea de către pârât a mai multor sancțiuni pe durata campaniei electorale, este neîntemeiată. Cu titlu preliminar, în acord cu jurisprudența sa anterioară în materie, Înalta Curte reține că prevederile O.G. nr. 2/2001, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziții legale ce constituie dreptul comun în materie contravențională, nu sunt aplicabile deciziilor emise de Consiliul Național al Audiovizualului în temeiul Legii nr. 504/2002, act normativ care conține norme ce derogă de la regimul juridic general instituit de O.G. nr. 2/2001. În acest sens, în considerentele deciziei de casare pronunțată în cauză de către instanța de recurs s-a reținut că soluția pronunțată de Curtea de Apel București în primul ciclu procesual este greșită, deoarece a fost încălcat principiul de drept potrivit căruia legea specială primează în raport cu legea generală, legea specială fiind Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, Cap. 7 "Contravenții și sancțiuni". Din moment ce acest capitol nu face referire la art. 10 din O.G. nr. 2/2001 și nici nu cuprinde o dispoziție similară, înseamnă că legiuitorul a intenționat să creeze un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia sancționării contravențiilor. Împrejurarea că prin patru decizii de sancționare, inclusiv prin decizia ce face obiectul prezentei contestații, s-a constatat încălcarea de către reclamantă a acelorași dispoziții legale [art. 3 din Decizia CNA nr. 195/2012 și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004], pe durata campaniei electorale, nu evidențiază nelegalitatea deciziei atacate în cauză. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) lit. d) pct. 11) din Legea nr. 504/2002, Consiliul Național al Audiovizualului este autorizat să emită norme și reguli de reflectare a desfășurării campaniilor electorale în serviciile de programe audiovizuale, în cadrul și pentru punerea în aplicare a legislației electorale. Totodată, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (5) din același act normativ, Consiliul își poate exercita atribuțiile de control fie periodic, fie atunci când consideră că este necesar sau primește o plângere cu privire la nerespectarea de către un radiodifuzor a prevederilor legale, tocmai pentru a se asigura în cadrul emisiunilor electorale respectarea principiului echității și echilibrului în programele audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media. În legislația audiovizuală nu există nici o dispoziție legală care să instituie în sarcina Consiliului Național al Audiovizualului obligația de a analiza situația respectării de către radiodifuzori a prevederilor Deciziei nr. 195/2012 la finalul campaniei electorale, ci, dimpotrivă, interesul general este ca autoritatea publică pârâtă să monitorizeze și să intervină pe întreaga perioadă a campaniei electorale, astfel încât publicul telespectator să beneficieze de o informație corectă în privința candidaților înscriși în competiția electorală. Acceptarea punctului de vedere al recurentei-reclamante, potrivit căruia Consiliul Național al Audiovizualului ar fi trebuit să o sancționeze o singură dată pe întreaga durată a campaniei electorale, ar conduce la situația în care, în ipoteza încălcării de către reclamantă, din nou, a acelorași prevederi legale, într-un anumit interval, Consiliul s-ar afla în imposibilitatea de a aplica următoarea sancțiune, întrucât, din punct de vedere temporal, reclamanta nu ar mai avea posibilitatea să intre în legalitate, în condițiile în care campania electorală s-a încheiat, fapt ce contravine scopului urmărit de legiuitor prin edictarea normelor legale în discuție. Argumentele aduse de către recurenta-reclamantă în susținerea criticii că periodicitatea săptămânală prin care pârâtul a înțeles să constate și să sancționeze contravențiile nu are temei legal, nu pot fi reținute. În conformitate cu prevederile Legii audiovizualului, Consiliul Național al Audiovizualului a stabilit o strategie de control și monitorizare pe timpul desfășurării campaniei electorale, luând în considerare și durata acesteia de 30 de zile, fără a se prevede obligativitatea adoptării respectivei strategii prin emiterea unei decizii, în înțelesul dat de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002. Metodologia de monitorizare specifică campaniei electorale reprezintă atributul exclusiv al Consiliului, reglementat la art. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare a CNA, iar dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului stabilesc în sarcina pârâtului modalitatea în care își poate exercita dreptul de control asupra conținutului programelor difuzate de radiodifuzori, indiferent de ora, ziua, săptămâna sau luna în care programele au fost difuzate. Împrejurarea că recurentul-pârât nu a fost sesizat de către o formațiune politică cu încălcarea drepturilor sale și la intervale care nu sunt reglementate de lege, invocată de către recurentă, nu constituie un motiv de anulare a deciziei de sancționare, în raport de temeiurile juridice reținute în conținutul acesteia. Decizia nr. 736 din 13 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2011, la care face trimitere recurenta-reclamantă, nu este incidentă în speță, întrucât faptele reținute prin decizia contestată în cauza menționată s-au datorat încălcării altor prevederi legale din domeniul audiovizual. Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând nelegalitatea sentinței atacate în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina sa de către pârât, sunt neîntemeiate. Dispozițiile legale reținute a fi încălcate prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012, stabilesc obligația reclamantei de a asigura desfășurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru reprezentanții formațiunilor politice și pentru toți candidații, obligație pe care reclamanta nu a respectat-o, după cum reiese din conținutul rapoartelor de monitorizare care au stat la baza aplicării sancțiunii. În mod corect prima instanță a apreciat că obligația instituită de aceste prevederi legale include atât obligația de a nu împiedica exercitarea de către candidații electorali a drepturilor prevăzute de lege în favoarea lor, cât și luarea de măsuri în vederea acordării posibilității exercitării acestor drepturi, măsuri care se puteau concretiza prin adresarea unor invitații de participare la emisiunile electorale. Afirmațiile recurentei potrivit cărora simpla invocare a numărului aparițiilor sau neadresarea unor invitații de participare de către posturile TV, nu reprezintă temeiuri suficiente pentru sancționarea posturilor de televiziune, nu pot fi primite în susținerea caracterului nelegal al sancțiunii aplicate de către pârât. În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că recurenta-reclamantă avea obligația să asigure în cadrul emisiunilor informative difuzate în perioada 1 - 7 iunie 2012, desfășurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate și corecte pentru toți competitorii electorali, iar în cauză, din situațiile prezentate de pârât și necontestate de către reclamantă, a rezultat existența unui decalaj important în ceea ce privește prezența competitorilor electorali în emisiunile cu caracter electoral și timpul acordat acestora. De asemenea, este de menționat faptul că reclamanta nu a fost sancționată pentru conduita de a nu permite, cu rea-credință, în mod activ sau chiar prin omisiune, reprezentanților unor formațiuni politice să participe la emisiuni, situație de fapt reținută în considerentele Deciziei nr. 8 din 9 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012, la care recurenta face referire, ci pentru faptul că nu a asigurat desfășurarea campaniei electorale în mod echitabil, echilibrat și corect, atribut ce aparține exclusiv radiodifuzorilor publici și privați, și nu reprezentanților formațiunilor politice sau candidaților. Dispozițiile art. 65 alin. (6) și alin. (7) din Legea nr. 67/2004, invocate de către recurentă, nu se regăsesc printre temeiurile în drept reținute pentru aplicarea sancțiunii, iar prin decizia contestată reclamantei nu i s-a imputat neacordarea timpilor de antenă candidaților formațiunilor politice sau limitarea accesului vreunei formațiuni politice sau a unui candidat pe postul de televiziune, context în care, soluțiile jurisprudențiale invocate de către recurentă, nu prezintă relevanță în speță, în raport de situația de fapt dedusă judecății, care nu este similară celei din cauzele indicate cu titlu exemplificativ. De asemenea, lipsa unei sesizări adresate Consiliului Național al Audiovizualului de către politicieni, nu poate fi apreciată ca fiind relevantă în stabilirea caracterului contravențional al faptei reținute prin prezenta decizie de sancționare, în raport de prevederile din legislația audiovizuală încălcate de către reclamantă. Critica formulată de recurenta-reclamantă potrivit căreia prima instanță a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004, atunci când a constatat temeinicia celei de-a treia fapte contravenționale, este neîntemeiată. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de judecătorul cauzei care a reținut că referirile efectuate în cadrul emisiunii cu privire la unii dintre candidații formațiunilor politice aflate în competiție, se circumscriu noțiunii de "comentarii privind campania electorală", prevăzută de textul de lege enunțat, având în vedere calitatea acestora în cadrul campaniei electorale și nu doar noțiunii de dezbatere politică. Susținerile recurentei potrivit cărora subiectele tratate în cadrul emisiunii "Vorbe grele", difuzată la data de 08 iunie 2012, au fost exclusiv politice, nu pot fi reținute, având în vedere că președintele formațiunii politice care a fost invitat în emisiune, având în același timp și calitatea de reprezentant al unui competitor electoral, a făcut comentarii cu caracter depreciativ și respectiv, cu tentă pozitivă, la adresa a doi candidați aparținând unor formațiuni politice înscrise în competiție, fapt de natură a influența, într-un sens sau altul, șansele acestora de a fi votați de către electorat. Prima instanță a interpretat și a aplicat corect dispozițiile art. 71 lit. c) din Legea nr. 67/2004 și art. 13 lit. b) din Decizia nr. 195/2002, și în ceea ce privește a patra faptă contravențională reținută în sarcina reclamantei. Afirmațiile recurentei în sensul că relatările reporterilor din ediția informativă respectivă priveau activitățile de natură administrativă desfășurate de liderii unor formațiuni politice în ziua alegerilor, sunt nefondate, în mod justificat instanța de fond reținând că în cadrul acestei știri au fost făcute comentarii referitoare la competitorii electorali. Contrar susținerilor formulate de recurentă, în mod evident informațiile transmise de reporteri cu privire la competitorii electorali, în ziua alegerilor, reprezintă comentarii privind campania electorală, interzise cu 48 de ore înainte de ziua votării, conform prevederilor legale enunțate anterior. Critica recurentei vizând motivarea nefondată a primei instanțe prin raportare la alte transmisiuni care au fost complet ignorate, este neîntemeiată, întrucât judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, raportându-se strict la conținutul emisiunii difuzate, fără a avea în vedere și alte transmisiuni care nu fac obiectul faptei reținute prin decizia contestată. Pentru motivele arătate, criticile formulate de reclamantă, analizate anterior, și subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vor fi respinse ca nefondate, cu precizarea că, asupra criticilor reclamantei vizând caracterul disproporționat al sancțiunii amenzii aplicate, în raport de gravitatea faptelor reținute, instanța de control judiciar se va pronunța cu ocazia examinării recursului declarat de pârât. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului Fără a relua considerentele expuse cu titlu preliminar în prezenta hotărâre în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor din Legea audiovizualului nr. 504/2002, în materie de contravenții, instanța de control judiciar reține că, în cauză, prin modalitatea în care a stabilit amenda la minimul special de 5.000 lei pentru fiecare faptă contravențională în parte, instanța de fond, în mod indirect, a aplicat greșit prevederile art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, asupra cărora a statuat cu caracter obligatoriu și instanța de recurs prin decizia de casare pronunțată în cauză. Înalta Curte apreciază întemeiate susținerile recurentului-pârât potrivit cărora temeiurile juridice reținute la stabilirea sancțiunii prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012, vizează o singură faptă, și anume cea referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind desfășurarea campaniei electorale pentru alegerea autorităților administrației publice locale, și nu patru fapte contravenționale, așa cum a apreciat prima instanță. Încadrarea juridică a faptei în conținutul mai multor dispoziții legale ce privesc o anumită tematică expres reglementată, în speță, cea referitoare la desfășurarea campaniei electorale pentru alegerea autorităților administrației publice locale, nu determină automat identificarea mai multor fapte, în funcție de articolul încălcat sau emisiunea difuzată, întrucât protecția și respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual ar fi excesivă și disproporționată față de interesul public pe care Consiliul Național al Audiovizualului este chemat să-l ocrotească, în acest sens reținând instanța supremă și în considerentele Deciziei nr. 2129/2007. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia atacată, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 care statuează că "individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an", indiferent de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancționare și fără ca individualizarea să privească fiecare dispoziție legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei. În legătură cu acest aspect, în conținutul deciziei contestate în speță, s-a reținut că la stabilirea cuantumului amenzii, Consiliul a ținut cont de criteriile de individualizare a sancțiunii reglementate de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, precum și de art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. În ceea ce privește criteriul sancțiunilor aplicate anterior, Consiliul a avut în vedere că, pe perioada companiei electorale, radiodifuzorul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor specifice alegerilor locale cu o somație de intrare în legalitate și două amenzi în cuantum total de 28.500 lei. Astfel, având în vedere că reclamanta nu a înțeles să intre în legalitate după aplicarea somației publice prin Decizia nr. 305 din 25 mai 2012 și a sancțiunii amenzii prin Deciziile nr. 336 din 31 mai 2012 și nr. 519 din 07 iunie 2012, sancțiuni ce au fost primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, în mod întemeiat recurentul-pârât a aplicat o amendă în cuantum mai mare prin Decizia nr. 554 din 26 iunie 2012, reținând aceste circumstanțe agravante care conduc la sporirea gravității și a efectelor faptei săvârșite, cuantumul amenzii aplicate situându-se la nivelul mediu al limitei prevăzute la art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002. Criteriile de individualizare stabilite de art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, cu privire la care prima instanță a susținut că nu au fost avute în vedere de către pârât la aplicarea sancțiunii, sunt criterii de ordin general, de care Consiliul Național al Audiovizualului poate ține cont, după caz, în anumite circumstanțe, fără a constitui însă dispoziții imperative pe care autoritatea pârâtă este obligată să le rețină în integralitate atunci când aplică o sancțiune. De asemenea, contrar susținerii instanței de fond, potrivit căreia din probele administrate în cauză nu rezultă că săvârșirea faptei ar fi influențat opțiunile alegătorilor sau că ar fi fost de natură să o influențeze, din analiza rapoartelor de monitorizare se constată că, în emisiunile informative candidații unui anumit competitor electoral au fost prezentați cel mai des, iar în emisiunile electorale și în cele de dezbateri electorale candidații aceluiași competitor au avut cele mai multe participări, fapt ce a influențat opțiunea de vot a electoratului, dovadă fiind rezultatul obținut în urma alegerii autorităților administrației publice locale. În acest context, amenda în cuantum de 50.000 lei aplicată prin decizia contestată apare ca fiind corect individualizată, având în vedere că somația publică și cele două amenzi anterioare în cuantum total de 28.500 lei, aplicate reclamantei, s-au dovedit sancțiuni ineficace iar persistența contravențională este vădită. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a redus cuantumul amenzii la 30.000 de lei, stabilind pentru fiecare dintre cele patru fapte o amendă la minimul special de 5.000 de lei, fără a lua în considerare circumstanțele agravante anterior menționate, care au determinat sporirea gravității și a efectelor faptei săvârșite. În condițiile arătate, este neîntemeiată și critica recurentei-reclamante vizând caracterul disproporționat al sancțiunii amenzii aplicate de către pârât, în raport cu gravitatea faptei reținute în sarcina sa. În consecință, Înalta Curte va dispune admiterea recursului de pârât și modificarea sentinței atacate în ceea ce privește soluția primei instanțe de diminuare a cuantumului amenzii aplicate, cu consecința menținerii cuantumului amenzii stabilit prin decizia de sancționare. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SA, ca nefondat, admiterea recursului declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.