ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2009, reclamanta SC R.M. SA București a solicitat anularea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și exonerarea de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la suma minimă de 2500 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat prin decizia contestată a fost nelegal sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a aprecierii eronate de către pârât că atitudinea moderatoarei emisiunii „Realitatea te privește” din data de 11 februarie 2009 a permis invitatului emisiunii să folosească un limbaj injurios și să formuleze acuzații grave, de natură penală și morală, nedovedite, la adresa unor persoane.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2033 din 24 iunie 2009, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei întocmite de pârât pentru sancționarea contravențională a societății reclamante. Instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin atitudinea neconvingătoare a moderatoarei emisiunii față de afirmațiile acuzatoare ale invitatului emisiunii. Pe baza raportului de monitorizare a emisiunii, s-a reținut că moderatoarea emisiunii nu a avut o atitudine fermă din care să rezulte că dezaprobă afirmațiile interlocutorului, care au pus în pericol drepturile și libertățile fundamentale ale omului și mai mult, a insistat cu întrebări din care nu puteau decurge decât alte acuzații aduse de invitatul emisiunii.

Cu privire la solicitarea formulată în subsidiar de reclamantă, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 5000 lei la 2500 lei s-a reținut că, pârâtul a procedat la individualizarea sancțiunii, având în vedere că postul de televiziune nu este la prima abatere, iar gravitatea faptei săvârșite rezultă din importanța materiei protecției demnității umane și a dreptului la propria imagine. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost menținută decizia de sancționare a sa pentru lipsa de stăruință a moderatoarei în a solicita probe invitatului emisiunii pentru acuzațiile grave aduse altor persoane și pentru lipsa unei intervenții ferme atunci când prin afirmațiile respective au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale.

În opinia recurentei, modalitatea de exprimare a unei solicitări de către o persoană nu poate da naștere unei contravenții, întrucât o asemenea manifestare, apreciată subiectiv drept convingătoare ori neconvingătoare, nu este susceptibilă de vinovăție, ca element constitutiv al unei contravenții. Recurenta a criticat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, arătând că legislația din domeniul audiovizualului nu prevede obligația moderatorului de a tăia microfonul invitatului, astfel că solicitarea acestuia de a fi dovedite acuzațiile aduse de invitatul emisiunii a reprezentat o conduită legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat încălcarea de către recurentă a dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, adoptat de consiliul intimat prin Decizia nr. 187/2006. Conform acestei reglementări, realizatorii emisiunilor au obligația să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, iar stăruința moderatorului trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul să-și formeze o opinie corectă.

Încălcarea acestei prevederi din decizia de reglementare în domeniul audiovizualului constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (2) din Codul audiovizualului și art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, descrierea și calificarea faptei contravenționale au fost prevăzute de actele normative care reglementează domeniul audiovizualului și nu au fost rezultatul aprecierii subiective a autorității intimate, în calitate de agent constatator al contravenției săvârșite de către recurentă, cum neîntemeiat a susținut aceasta. Din acest motiv, se dovedește a fi nefondată critica din recurs cu privire la interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului.

Recurenta a criticat neîntemeiat și considerentele din hotărârea atacată privind posibilitatea moderatorului de a tăia microfonul invitatului atunci când acesta încalcă grav normele legale specifice audiovizualului, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere o reglementare expresă, ci una din formele prin care un moderator își poate manifesta intervenția fermă și promptă în stoparea unui limbaj sau a unei atitudini necorespunzătoare spațiului public pe care televiziunea îl reprezintă. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.M. SA împotriva sentinței nr. 2033 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.