ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 martie

2009, reclamanta SC R.M. SA București a solicitat anularea deciziei nr. 129 din

17 februarie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și

exonerarea de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului

amenzii la suma minimă de 2500 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat prin decizia contestată a fost nelegal sancționată pentru încălcarea prevederilor

art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, cu modificările și

completările ulterioare, ca urmare a aprecierii eronate de către pârât că

atitudinea moderatoarei emisiunii „Realitatea te privește” din data de 11

februarie 2009 a permis invitatului emisiunii să folosească un limbaj injurios

și să formuleze acuzații grave, de natură penală și morală, nedovedite, la

adresa unor persoane.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2033 din 24

iunie 2009, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând

legalitatea deciziei întocmite de pârât pentru sancționarea contravențională a

societății reclamante.

Instanța de fond a apreciat ca fiind

dovedită încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin atitudinea

neconvingătoare a moderatoarei emisiunii față de afirmațiile acuzatoare ale

invitatului emisiunii.

Pe baza raportului de monitorizare a

emisiunii, s-a reținut că moderatoarea emisiunii nu a avut o atitudine fermă

din care să rezulte că dezaprobă afirmațiile interlocutorului, care au pus în

pericol drepturile și libertățile fundamentale ale omului și mai mult, a

insistat cu întrebări din care nu puteau decurge decât alte acuzații aduse de

invitatul emisiunii.

Cu privire la solicitarea formulată în

subsidiar de reclamantă, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 5000 lei

la 2500 lei s-a reținut că, pârâtul a procedat la individualizarea sancțiunii,

având în vedere că postul de televiziune nu este la prima abatere, iar gravitatea

faptei săvârșite rezultă din importanța materiei protecției demnității umane și

a dreptului la propria imagine.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fond,

admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul

Național al Audiovizualului.

Recurenta a susținut că în mod greșit a

fost menținută decizia de sancționare a sa pentru lipsa de stăruință a

moderatoarei în a solicita probe invitatului emisiunii pentru acuzațiile grave

aduse altor persoane și pentru lipsa unei intervenții ferme atunci când prin

afirmațiile respective au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale.

În opinia recurentei, modalitatea de

exprimare a unei solicitări de către o persoană nu poate da naștere unei

contravenții, întrucât o asemenea manifestare, apreciată subiectiv drept convingătoare

ori neconvingătoare, nu este susceptibilă de vinovăție, ca element constitutiv

al unei contravenții.

Recurenta a criticat interpretarea dată

de instanța de fond dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, arătând că

legislația din domeniul audiovizualului nu prevede obligația moderatorului de a

tăia microfonul invitatului, astfel că solicitarea acestuia de a fi dovedite

acuzațiile aduse de invitatul emisiunii a reprezentat o conduită legală.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect

legalitatea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul Național

al Audiovizualului, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat încălcarea

de către recurentă a dispozițiilor art. 42 alin. (3) din Codul de reglementare

a conținutului audiovizual, adoptat de consiliul intimat prin Decizia nr.

187/2006.

Conform acestei reglementări, realizatorii

emisiunilor au obligația să pună în vedere interlocutorilor să probeze

afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, iar stăruința

moderatorului trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul

să-și formeze o opinie corectă.

Încălcarea acestei prevederi din decizia

de reglementare în domeniul audiovizualului constituie contravenție potrivit dispozițiilor

art. 162 alin. (2) din Codul audiovizualului și art. 91 din Legea nr. 504/2002,

cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, descrierea și calificarea

faptei contravenționale au fost prevăzute de actele normative care

reglementează domeniul audiovizualului și nu au fost rezultatul aprecierii

subiective a autorității intimate, în calitate de agent constatator al

contravenției săvârșite de către recurentă, cum neîntemeiat a susținut aceasta.

Din acest motiv, se dovedește a fi

nefondată critica din recurs cu privire la interpretarea dată de instanța de fond

dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al

Audiovizualului.

Recurenta a criticat neîntemeiat și

considerentele din hotărârea atacată privind posibilitatea moderatorului de a

tăia microfonul invitatului atunci când acesta încalcă grav normele legale

specifice audiovizualului, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere o

reglementare expresă, ci una din formele prin care un moderator își poate

manifesta intervenția fermă și promptă în stoparea unui limbaj sau a unei

atitudini necorespunzătoare spațiului public pe care televiziunea îl

reprezintă.

Pentru considerentele expuse, constatând

că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC R.M. SA împotriva sentinței nr. 2033 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2010.