ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.M. SA a chemat în judecată Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 681 din 9 septembrie 2008 privind obligarea postului de televiziune RTV, care aparține reclamantei, de a acorda dreptul la replică, numita A.P., ca fiind netemeinică și nelegală și suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată, pârâtul a apreciat că solicitarea doamnei A.P.

de acordare a dreptului la replică este îndreptățită, întrucât nu a fi beneficiat de condiții egale, nediscriminatorii, pentru exprimarea punctului său de vedere față de afirmațiile apreciate ca fiind „false afirmații, fără nicio bază legală” făcute de numita D.B., în emisiunea „Realitatea te privește” din 14 august 2008. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 435 din 4 februarie 2008 a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând că numita A.P. a solicitat un drept la replică în raport de acuzațiile care i s-au adus în emisiune, iar nu o replică la replică, cum eronat susține reclamanta.

S-a mai reținut, de asemenea, că nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. b) și c) și cele ale art. 56 lit. b) coroborat cu art. 53 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului deoarece reclamanta a încercat, pe de o parte, formal, să asigure respectarea principiului audiatur et altera pars , nereușind acest lucru, iar pe de altă parte, adresa nr. 180 din 28 august 2008 conține în partea finală – un text succint al replicii care se referă strict la faptele neadevărate contestate, fiind îndeplinite cerințele esențiale ale legii, neimputându-se o interpretare restrictivă a acestora, cum neîntemeiat a solicitat reclamanta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC R.M. SA, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și a invocat, în esență, următoarele critici: - hotărârea pronunțată conține motive străine de natura pricinii, fiind practic, nemotivată, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; - hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, adică a dispozițiilor art. 49 lit. b), art. 56 lit. b) și art. 53 din Codul audiovizualului, potrivit cărora dreptul la replică nu poate fi solicitat în situația în care radiodifuzorii au respectat principiul audiatur et altera pars , motiv care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Consiliul Național al Audiovizualului a depus întâmpinare susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este nefondat. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă făcută mai sus, în cauză este necontestat că recurenta-reclamantă a refuzat solicitarea adresată de numita A.P. privind acordarea unui drept la replică în legătură cu afirmațiile făcute de numita M.B. în cadrul emisiunii difuzate în ziua de 14 august 2008 de către postul de televiziune Realitatea TV, care aparține societății comerciale reclamante. Referitor la prima critică a recursului, rezultă că aceasta este neîntemeiată, hotărârea pronunțată având o motivare corespunzătoare cu obiectul cauzei, susținerile și apărările părților și soluția adoptată, în raport cu dispozițiile normative aplicabile, în cauză.

Cea de-a doua critică, așa cum a fost reținută sintetic mai sus și încadrată în motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de asemenea, neîntemeiată. Astfel, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, contrar celor reținute de C.N.A. în Decizia nr. 681/2008 și de Curtea de apel în sentința recurată, că refuzul de a acorda dreptul la replică este legal, fiind în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A. privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului. Recurenta-reclamantă a argumentat, în esență, că din moment ce, în cadrul emisiunii respective, numita A.P. a fost contactată telefonic și a avut posibilitatea de a interveni în direct, principiul audiatur et altera pars a fost respectat, astfel că dreptul la replică nu mai poate fi solicitat, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 187/2006.

Într-adevăr, așa cum rezultă din materialul probator aflat la dosar, numita A.P. a fost contactată telefonic în cadrul emisiunii respective dar, din cauza faptului că numita D.B., care se afla în studio, a intervenit și s-a suprapus peste discuția telefonică, nu a avut posibilitatea să-și exprime punctele de vedere în legătură cu afirmațiile făcute în studio cu privire la persoana sa. Astfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, realizatorul emisiunii respective a fost preocupat doar de respectarea formală a dispozițiilor legale care au ca scop respectarea dreptului la propria imagine a persoanei, fără a reuși o realizare efectivă a respectării principiului invocat – audiatur et altera pars . Or, în această situație societatea comercială recurentă, căreia îi aparține postul de televiziune Realitatea TV, era obligată să acorde numitei A.P.

dreptul la replică solicitat, potrivit art. 48 din Decizia nr. 187/ 2006 a C.N.A., care prevede că orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate beneficiază de dreptul la replică. În concluzie, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca pentru considerentele de mai sus, recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.M. SA București împotriva sentinței civile nr. 435 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.