ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Societatea Română de Televiziune a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea deciziei nr. 446 din 18 iulie 2006, emisă de pârât, restituirea amenzii plătită de reclamantă în cuantum de 10.000 RON, obligarea pârâtului de a publica hotărârea de anulare a deciziei în 3 cotidiene, pe cheltuiala acestuia.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia contestată, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat-o cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, întrucât nu ar fi respectat principiul condițiilor egale de exprimare prin faptul că reprezentanții puterii au fost prezenți în emisiunile monitorizate de 97 ori, în timp ce reprezentanții opoziției de doar 70 ori. Decizia a cărei anulare se solicită a fost apreciată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 504/2002 și a Deciziei nr. 187/2006, întrucât există o dificultate obiectivă de monitorizare exactă a reprezentanților puterii și opoziției în emisiunile TVR, prevederea legală aplicată de pârâtă sancționând numai reaua-credință.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1979 din 25 iunie 2008 a admis contestația formulată de reclamantă și a dispus anularea Deciziei nr. 446 din 18 iulie 2006 a Consiliului Național al Audiovizualului. Totodată, a dispus restituirea amenzii achitată de reclamantă și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea hotărârii în 3 cotidiene, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că autoritatea pârâtă a monitorizat emisiunile difuzate de reclamantă în perioada 01 - 30 iunie 2006, pe parcursul unei singure luni, contrar dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, care prevăd că monitorizarea se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive, astfel că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea acestor prevederi cât și cele ale art. 75 din aceeași reglementare.

Ca o consecință a admiterii acțiunii privind anularea deciziei contestate s-a apreciat că se impune și restituirea amenzii achitate de reclamantă . Cât privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la publicarea hotărârii ce se va pronunța în cazul admiterii cererii, s-a reținut că această solicitare nu este întemeiată pe nici o dispoziție legală care reglementează regimul audiovizualului, situație în care se impune respingerea acestei cereri. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Consiliul Național al Audiovizualului, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a menționat că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece a reținut în mod incorect faptul că monitorizarea s-a făcut pe parcursul unei singure luni, contrar dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Codul Audiovizualului, deși la dosarul cauzei există dovezi, respectiv rapoarte de monitorizare aferente lunilor martie-august 2006, din care rezultă că nici în aceste luni intimata-reclamantă nu a respectat condiția egalității numărului reprezentanților puterii și ai opoziției, participanți la alte emisiuni decât cele de știri, așa cum prevede art. 75 din Decizia nr. 187/2006.

Prin urmare, monitorizarea a fost permanentă, pe luni consecutive, în deplină concordanță cu prevederile art. 74 alin. (3), iar nemenționarea acestui fapt în cuprinsul deciziei de sancționare contestate, nu este de natură a afecta validitatea acesteia, atâta timp cât încălcarea constatată există, nefiind dovedită de intimata-reclamantă inexistența faptei pentru care i-a fost aplicată sancțiunea de către consiliu.

Recurentul-pârât susține că este greșită aprecierea instanței de fond cu privire la sancțiunile primite anterior de intimata-reclamantă, deoarece la dosarul cauzei au fost depuse dovezi, respectiv Decizia nr. 328 din 1 iunie 2006 din care rezultă aplicarea și a altor sancțiuni acesteia, pentru încălcarea acelorași prevederi ale art. 75. În ceea ce privește admiterea capătului de cerere prin care se solicita restituirea amenzii plătite, se precizează că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, deoarece intimata-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi achitat din proprie inițiativă această amendă, iar decizia emisă de Consiliul Național al Audiovizualului nu a fost trimisă spre executare silită.

Intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului formulat, întrucât motivele de recurs invocate de Consiliul Național al Audiovizualului, sunt nefondate, în principal pentru faptul că decizia nr. 446/2006 contestată, nu respectă dispozițiile exprese ale art. 74 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006. Consiliul Național al Audiovizualului a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care reiterează motivele de recurs. Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile existente la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prin decizia nr. 446 din 18 iulie 2006, C.N.A.

a sancționat Societatea Română de Televiziune cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006, Codul audiovizualului, care stabilește că numărul reprezentanților puterii și ai opoziției, participanți la alte emisiuni decât cele de știri, va fi egal. În cuprinsul deciziei de sancționare s-a precizat faptul că recurenta - pârâtă a monitorizat emisiunile difuzate de către intimata-reclamantă în perioada 1 – 30 iunie 2006 și a constatat că a fost încălcate dispozițiile art. 75 din Decizia C. N. A. nr. 187/2006.

Potrivit art. 74 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006, în programele de știri, radiodifuzorii vor respecta regula celor trei părți, detaliată la literele a) – c). Art. 74 alin. (3) din aceeași decizie dispune că „monitorizarea respectării regulii celor trei părți se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive” iar în cazul constatării unui dezechilibru evident, Consiliul Național al Audiovizualului va solicita radiodifuzorului să restabilească echilibrul în luna ce urmează perioadei monitorizate. Prin art. 75 din aceeași decizie, se instituie regula monitorizării de la art. 74 din alin. (3) și în privința altor emisiuni decât cele de știri.

În mod corect, instanța de fond, în raport de dispozițiile legale menționate, cât și de mențiunile din decizia de sancționare referitoare la perioada monitorizată, a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 74 alin. (3) în sensul că monitorizarea s-a realizat pe parcursul unei singure luni și nu pe o perioadă glisantă, de 2 luni consecutive. Respectarea procedurii prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, este necesară de fiecare dată când se emite o decizie de sancționare.

Deciziile de sancționare anterioare pentru fapte similare, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece nu fac dovada îndeplinirii cerințelor art. 74 alin. (3). Din cuprinsul art. 74 și art. 75 din Codul de Reglementare al Audiovizualului, se desprinde concluzia potrivit căreia este necesar să fie întrunite condițiile cumulative prevăzute expres în actul normativ pentru comiterea faptei, și anume: să existe o monitorizare de către Consiliul Național al Audiovizualului pe o perioadă de 2 luni și un dezechilibru evident între numărul reprezentanților puterii și cel al opoziției prezenți în emisiunile de știri și cele de dezbateri. După prima lună de monitorizare, Consiliul Național al Audiovizualului are obligația de a atenționa radiodifuzorul asupra dezechilibrului constatat și de a-i pune în vedere să intre în legalitate, astfel că nu este prevăzută sancțiunea în raport cu o singură lună de monitorizare.

Faptul că anterior intimata-reclamantă prin decizia nr. 327 din 1 iunie 2006 (fila 10, dosar fond), fusese sancționată cu somație pentru încălcarea prevederilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006 nu prezintă relevanță deoarece în cuprinsul acestei decizii, perioada monitorizată a fost 1 – 30 aprilie 2006 și nu se încadrează în cuprinsul perioadei glisante de 2 luni consecutive, întrucât, așa cum s-a reținut anterior, perioada monitorizată prin decizia contestată este 1 – 30 iunie 2006. Prin urmare, este obligatorie o monitorizare cu respectarea regulii pe perioade glisante de 2 luni consecutive, iar în ipoteza în care s-ar considera că săvârșirea contravenției este posibilă înainte de epuizarea procedurii prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, textul legal nu mai poate fi aplicat, iar Consiliul Național al Audiovizualului nu ar mai avea nici un interes să respecte o astfel de procedură.

Avându-se în vedere considerentele menționate anterior, Înalta Curte constată faptul că nu a fost respectată procedura legală de aplicare a sancțiunii, cât timp intimata - reclamantă a fost monitorizată doar pe o perioadă de o lună, astfel că nu pot fi reținute ca fiind fondate motivele de recurs invocate de recurentă, sentința recurată fiind legală și temeinică. Referitor la motivul de recurs care vizează greșita admitere a capătului de cerere prin care se solicită restituirea amenzii plătite, Înalta Curte apreciază că este nefondat, întrucât dispoziția instanței se referă la amenda achitată, iar în condițiile în care nu se face dovada achitării cu ocazia executării, este evident că nu se poate dispune restituirea unei sume ce nu a fost plătite.

Avându-se în vedere cele reținute, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 316, coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul formulat de recurentă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 1979 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.