ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Societatea Română de Televiziune a chemat

în judecată pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu acesta să dispună anularea deciziei nr. 446 din 18 iulie 2006,

emisă de pârât, restituirea amenzii plătită de reclamantă în cuantum de 10.000

RON, obligarea pârâtului de a publica hotărârea de anulare a deciziei în 3

cotidiene, pe cheltuiala acestuia.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin decizia contestată, Consiliul Național al

Audiovizualului a sancționat-o cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru

încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual, întrucât nu ar fi respectat

principiul condițiilor egale de exprimare prin faptul că reprezentanții puterii

au fost prezenți în emisiunile monitorizate de 97 ori, în timp ce

reprezentanții opoziției de doar 70 ori.

Decizia a cărei anulare se

solicită a fost apreciată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost

emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 504/2002 și a Deciziei nr. 187/2006,

întrucât există o dificultate obiectivă de monitorizare exactă a

reprezentanților puterii și opoziției în emisiunile TVR, prevederea legală

aplicată de pârâtă sancționând numai reaua-credință.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1979 din

25 iunie 2008 a admis contestația formulată de reclamantă și a dispus anularea Deciziei

nr. 446 din 18 iulie 2006 a Consiliului Național al Audiovizualului. Totodată,

a dispus restituirea amenzii achitată de reclamantă și a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la publicarea hotărârii în 3 cotidiene, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că autoritatea pârâtă a monitorizat emisiunile difuzate de reclamantă

în perioada 01 - 30 iunie 2006, pe parcursul unei singure luni, contrar

dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, care prevăd că

monitorizarea se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive, astfel

că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea acestor prevederi cât și cele

ale art. 75 din aceeași reglementare. Ca o consecință a admiterii acțiunii

privind anularea deciziei contestate s-a apreciat că se impune și restituirea

amenzii achitate de reclamantă .

Cât privește capătul de

cerere vizând obligarea pârâtului la publicarea hotărârii ce se va pronunța în

cazul admiterii cererii, s-a reținut că această solicitare nu este întemeiată

pe nici o dispoziție legală care reglementează regimul audiovizualului,

situație în care se impune respingerea acestei cereri.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Consiliul Național al

Audiovizualului, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât a menționat

că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece a reținut în

mod incorect faptul că monitorizarea s-a făcut pe parcursul unei singure luni,

contrar dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Codul Audiovizualului, deși la

dosarul cauzei există dovezi, respectiv rapoarte de monitorizare aferente

lunilor martie-august 2006, din care rezultă că nici în aceste luni

intimata-reclamantă nu a respectat condiția egalității numărului reprezentanților

puterii și ai opoziției, participanți la alte emisiuni decât cele de știri, așa

cum prevede art. 75 din Decizia nr. 187/2006.

Prin urmare, monitorizarea a

fost permanentă, pe luni consecutive, în deplină concordanță cu prevederile art.

74 alin. (3), iar nemenționarea acestui fapt în cuprinsul deciziei de

sancționare contestate, nu este de natură a afecta validitatea acesteia, atâta

timp cât încălcarea constatată există, nefiind dovedită de intimata-reclamantă

inexistența faptei pentru care i-a fost aplicată sancțiunea de către consiliu.

Recurentul-pârât susține că

este greșită aprecierea instanței de fond cu privire la sancțiunile primite

anterior de intimata-reclamantă, deoarece la dosarul cauzei au fost depuse

dovezi, respectiv Decizia nr. 328 din 1 iunie 2006 din care rezultă aplicarea

și a altor sancțiuni acesteia, pentru încălcarea acelorași prevederi ale art. 75.

În ceea ce privește

admiterea capătului de cerere prin care se solicita restituirea amenzii

plătite, se precizează că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea și

interpretarea greșită a legii, deoarece intimata-reclamantă nu a făcut dovada

că ar fi achitat din proprie inițiativă această amendă, iar decizia emisă de

Consiliul Național al Audiovizualului nu a fost trimisă spre executare silită.

Intimata-reclamantă a depus

la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului formulat,

întrucât motivele de recurs invocate de Consiliul Național al Audiovizualului,

sunt nefondate, în principal pentru faptul că decizia nr. 446/2006 contestată,

nu respectă dispozițiile exprese ale art. 74 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006.

Consiliul Național al

Audiovizualului a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care reiterează

motivele de recurs.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile

existente la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin decizia nr. 446 din 18

iulie 2006, C.N.A. a sancționat Societatea Română de Televiziune cu amendă în

cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006,

Codul audiovizualului, care stabilește că numărul reprezentanților puterii și

ai opoziției, participanți la alte emisiuni decât cele de știri, va fi egal.

În cuprinsul deciziei de

sancționare s-a precizat faptul că recurenta - pârâtă a monitorizat emisiunile

difuzate de către intimata-reclamantă în perioada 1 – 30 iunie 2006 și a

constatat că a fost încălcate dispozițiile art. 75 din Decizia C. N. A. nr. 187/2006.

Potrivit art. 74 alin. (1)

din Decizia nr. 187/2006, în programele de știri, radiodifuzorii vor respecta

regula celor trei părți, detaliată la literele a) – c). Art. 74 alin. (3) din

aceeași decizie dispune că „monitorizarea respectării regulii celor trei părți

se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive” iar în cazul

constatării unui dezechilibru evident, Consiliul Național al Audiovizualului va

solicita radiodifuzorului să restabilească echilibrul în luna ce urmează

perioadei monitorizate.

Prin art. 75 din aceeași

decizie, se instituie regula monitorizării de la art. 74 din alin. (3) și în

privința altor emisiuni decât cele de știri.

În mod corect, instanța de

fond, în raport de dispozițiile legale menționate, cât și de mențiunile din

decizia de sancționare referitoare la perioada monitorizată, a reținut că au

fost încălcate dispozițiile art. 74 alin. (3) în sensul că monitorizarea s-a

realizat pe parcursul unei singure luni și nu pe o perioadă glisantă, de 2 luni

consecutive.

Respectarea procedurii

prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, este necesară de

fiecare dată când se emite o decizie de sancționare.

Deciziile de sancționare

anterioare pentru fapte similare, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece nu

fac dovada îndeplinirii cerințelor art. 74 alin. (3).

Din cuprinsul art. 74 și art.

75 din Codul de Reglementare al Audiovizualului, se desprinde concluzia

potrivit căreia este necesar să fie întrunite condițiile cumulative prevăzute

expres în actul normativ pentru comiterea faptei, și anume: să existe o

monitorizare de către Consiliul Național al Audiovizualului pe o perioadă de 2

luni și un dezechilibru evident între numărul reprezentanților puterii și cel

al opoziției prezenți în emisiunile de știri și cele de dezbateri.

După prima lună de

monitorizare, Consiliul Național al Audiovizualului are obligația de a

atenționa radiodifuzorul asupra dezechilibrului constatat și de a-i pune în

vedere să intre în legalitate, astfel că nu este prevăzută sancțiunea în raport

cu o singură lună de monitorizare.

Faptul că anterior

intimata-reclamantă prin decizia nr. 327 din 1 iunie 2006 (fila 10, dosar

fond), fusese sancționată cu somație pentru încălcarea prevederilor art. 75 din

Decizia nr. 187/2006 nu prezintă relevanță deoarece în cuprinsul acestei

decizii, perioada monitorizată a fost 1 – 30 aprilie 2006 și nu se încadrează

în cuprinsul perioadei glisante de 2 luni consecutive, întrucât, așa cum s-a

reținut anterior, perioada monitorizată prin decizia contestată este 1 – 30

iunie 2006.

Prin urmare, este obligatorie o

monitorizare cu respectarea regulii pe perioade glisante de 2 luni consecutive,

iar în ipoteza în care s-ar considera că săvârșirea contravenției este posibilă

înainte de epuizarea procedurii prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006,

textul legal nu mai poate fi aplicat, iar Consiliul Național al Audiovizualului

nu ar mai avea nici un interes să respecte o astfel de procedură.

Avându-se în vedere considerentele

menționate anterior, Înalta Curte constată faptul că nu a fost respectată

procedura legală de aplicare a sancțiunii, cât timp intimata - reclamantă a

fost monitorizată doar pe o perioadă de o lună, astfel că nu pot fi reținute ca

fiind fondate motivele de recurs invocate de recurentă, sentința recurată fiind

legală și temeinică.

Referitor la motivul de

recurs care vizează greșita admitere a capătului de cerere prin care se

solicită restituirea amenzii plătite, Înalta Curte apreciază că este nefondat,

întrucât dispoziția instanței se referă la amenda achitată, iar în condițiile

în care nu se face dovada achitării cu ocazia executării, este evident că nu se

poate dispune restituirea unei sume ce nu a fost plătite.

Avându-se în vedere cele

reținute, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art.

316, coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge

recursul formulat de recurentă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 1979

din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2009.