ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC O.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național al Audiovizualului constatarea nulității deciziei nr. 1004 din 22

noiembrie 2007 emisă de acesta și în subsidiar anularea acestei decizii a

nelegală și netemeinică cu exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5000

lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că prin decizia contestată i-a fost aplicată o sancțiune, amendă în cuantum de

5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002

și a dispozițiilor art. 21 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 18 lit. d) din

decizia nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare a Conținutului

Audiovizualului.

Prin sentința civilă nr. 1439 din 8 mai

2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut, în esență, că decizia de sancționare contestată

este legal emisă și că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat.

Nu poate fi reținut nici motivul de

nulitate invocat de reclamantă privind lipsa unei somații individuale anterior

aplicării sancțiunii, deoarece aceasta a fost sancționată pentru săvârșirea

aceleiași contravenții cu somație publică, prin decizia nr. 5 din 4 ianuarie

2007, încălcând din nou dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 1439 din 8

mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, criticând-o

ca nelegală, întrucât prima instanță prin soluția pronunțată a încălcat

prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevede în mod

expres și imperativ obligația Consiliului de a emite o somație conținând

termenele precise de intrare în legalitate.

Se apreciază prin motivele de recurs că

Consiliul Național al Audiovizualului a emis decizia în litigiu cu încălcarea

acestor dispoziții legale de care am făcut mai sus vorbire, motiv pentru care

se solicită admiterea recursului de față, modificarea sentinței atacate și pe

fond admiterea acțiunii recurentei-reclamante, formulate împotriva Deciziei nr.

1004/2006 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului .

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și în raport

de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1004/2007, recurenta a

fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea

dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 coroborate cu

prevederile art. 18 lit. d) și art. 21 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul

de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările ulterioare.

Art. 21 din Codul Audiovizualului prevede

că „Producțiile audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani, se difuzează numai

în intervalul orar 22

00

– 6

00

și vor fi însoțite

permanent de semnul de avertizare „15”.

Ceea ce s-a reținut de Consiliul Național

al Audiovizualului în sarcina recurentei, este tocmai faptul că a difuzat

emisiunea, cu încălcarea acestor norme privind protecția copilului, prezentatorul

opinând că materialul cu conținut care ar fi putut afecta grav dezvoltarea

fizică, morală sau mentală a minorilor, poate fi accesat pe internet.

Aceste material s-a difuzat în jurul orei

9

34

la emisiunea de care am făcut vorbire mai sus, și în cadrul

căreia a fost abordată o temă cu conotație sexuală și cu un semn de avertizare

necorespunzător, însoțit de comentarii cu aceeași tentă.

Conform art. 91 din Legea audiovizualului

constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzori sau distribuitorii

de servicii a dispozițiilor legii, altele decât cele prevăzute de art. 90 . S-a

invocat în recurs faptul că intimatul nu ar fi respectat legea și nu ar fi emis

somație conform art. 91 din Legea nr. 504/2002.

Este fără posibilitate de tăgadă faptul

că, anterior deciziei de sancționare, Consiliul a emis

s

omație publică pentru nerespectarea dispozițiilor

referitoare la protecția copilului, prin care s-a dispus intrarea în

legalitate, însă recurenta nu s-a conformat, încălcând din nou prevederile

legii.

Corect prima instanță a reținut și faptul

că nu se poate admite motivul privitor la nulitatea deciziei, întrucât

recurenta a fost sancționată pentru săvârșirea aceleiași contravenții cu

Somație publică prin Decizia nr. 5/2007, Consiliul Național al Audiovizualului făcând

aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, constatând că a fost în mod

continuu încălcat art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și dispozițiile art.

18 lit. d) din Codul audiovizualului.

Prin urmare emisiunea putea fi difuzată

numai în intervalul orar 22

00

– 6

00

, împreună cu semnul

de avertizare „15”, lucru care nu s-a întâmplat, motiv pentru care în mod legal

recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă contravențională de către

Consiliul Național al Audiovizualului.

În speță, nu se poate invoca încălcarea art.

10 din C.E.D.O., întrucât decizia în litigiu a avut alt temei de drept,

libertatea de exprimare nefiind atinsă, în nici un fel de autoritatea

administrativă.

Paragraful 2 al art. 10 invocat de

recurentă prevede că exercitarea acestor libertăți (cele avute în vedere la

parag. 1 și invocate de SC O.T. SRL, poate fi supusă unor formalități,

condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri

necesare într-o societate democratică, pentru apărarea moralei, a reputației

sau a drepturilor acestora.

Prin urmare C.E.D.O. a statuat că trebuie

găsită măsura echilibrului care trebuie să existe între exercițiul dreptului la

liberă exprimare, pe de-o parte și protecția intereselor sociale și ale

drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte.

Așa fiind, fără putință de tăgadă, cu

referire specială la presă, libertatea de informare care este un alt element al

libertății de exprimare, presupune responsabilitate, întrucât C.E.D.O.

statuează că în viața socială nu există libertate dincolo de orice limită.

Aceleași opinii le are C.E.D.O. și în ce

privește mass-media în art. 10, motiv pentru care instanța supremă nu va mai relua

considerentele mai sus expuse.

Față de toate aceste aspecte de fapt și

de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că Decizia în litigiu,

este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. se

va respinge recursul declarat de SC O.T. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL

împotriva sentinței civile nr. 1439 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2009.