ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului constatarea nulității deciziei nr. 1004 din 22 noiembrie 2007 emisă de acesta și în subsidiar anularea acestei decizii a nelegală și netemeinică cu exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia contestată i-a fost aplicată o sancțiune, amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 21 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 18 lit. d) din decizia nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizualului.

Prin sentința civilă nr. 1439 din 8 mai 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că decizia de sancționare contestată este legal emisă și că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat. Nu poate fi reținut nici motivul de nulitate invocat de reclamantă privind lipsa unei somații individuale anterior aplicării sancțiunii, deoarece aceasta a fost sancționată pentru săvârșirea aceleiași contravenții cu somație publică, prin decizia nr. 5 din 4 ianuarie 2007, încălcând din nou dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 1439 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță prin soluția pronunțată a încălcat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevede în mod expres și imperativ obligația Consiliului de a emite o somație conținând termenele precise de intrare în legalitate. Se apreciază prin motivele de recurs că Consiliul Național al Audiovizualului a emis decizia în litigiu cu încălcarea acestor dispoziții legale de care am făcut mai sus vorbire, motiv pentru care se solicită admiterea recursului de față, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii recurentei-reclamante, formulate împotriva Deciziei nr. 1004/2006 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului . Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin Decizia nr. 1004/2007, recurenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 coroborate cu prevederile art. 18 lit. d) și art. 21 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările ulterioare. Art. 21 din Codul Audiovizualului prevede că „Producțiile audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani, se difuzează numai în intervalul orar 22 00 – 6 00 și vor fi însoțite permanent de semnul de avertizare „15”.

Ceea ce s-a reținut de Consiliul Național al Audiovizualului în sarcina recurentei, este tocmai faptul că a difuzat emisiunea, cu încălcarea acestor norme privind protecția copilului, prezentatorul opinând că materialul cu conținut care ar fi putut afecta grav dezvoltarea fizică, morală sau mentală a minorilor, poate fi accesat pe internet. Aceste material s-a difuzat în jurul orei 9 34 la emisiunea de care am făcut vorbire mai sus, și în cadrul căreia a fost abordată o temă cu conotație sexuală și cu un semn de avertizare necorespunzător, însoțit de comentarii cu aceeași tentă. Conform art. 91 din Legea audiovizualului constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzori sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii, altele decât cele prevăzute de art. 90 . S-a invocat în recurs faptul că intimatul nu ar fi respectat legea și nu ar fi emis somație conform art. 91 din Legea nr. 504/2002.

Este fără posibilitate de tăgadă faptul că, anterior deciziei de sancționare, Consiliul a emis s omație publică pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la protecția copilului, prin care s-a dispus intrarea în legalitate, însă recurenta nu s-a conformat, încălcând din nou prevederile legii. Corect prima instanță a reținut și faptul că nu se poate admite motivul privitor la nulitatea deciziei, întrucât recurenta a fost sancționată pentru săvârșirea aceleiași contravenții cu Somație publică prin Decizia nr. 5/2007, Consiliul Național al Audiovizualului făcând aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, constatând că a fost în mod continuu încălcat art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și dispozițiile art. 18 lit. d) din Codul audiovizualului.

Prin urmare emisiunea putea fi difuzată numai în intervalul orar 22 00 – 6 00 , împreună cu semnul de avertizare „15”, lucru care nu s-a întâmplat, motiv pentru care în mod legal recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă contravențională de către Consiliul Național al Audiovizualului. În speță, nu se poate invoca încălcarea art. 10 din C.E.D.O., întrucât decizia în litigiu a avut alt temei de drept, libertatea de exprimare nefiind atinsă, în nici un fel de autoritatea administrativă. Paragraful 2 al art. 10 invocat de recurentă prevede că exercitarea acestor libertăți (cele avute în vedere la parag. 1 și invocate de SC O.T. SRL, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru apărarea moralei, a reputației sau a drepturilor acestora.

Prin urmare C.E.D.O. a statuat că trebuie găsită măsura echilibrului care trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte. Așa fiind, fără putință de tăgadă, cu referire specială la presă, libertatea de informare care este un alt element al libertății de exprimare, presupune responsabilitate, întrucât C.E.D.O. statuează că în viața socială nu există libertate dincolo de orice limită. Aceleași opinii le are C.E.D.O. și în ce privește mass-media în art. 10, motiv pentru care instanța supremă nu va mai relua considerentele mai sus expuse. Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că Decizia în litigiu, este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul declarat de SC O.T. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1439 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.