ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2006,

reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat anularea Deciziei nr. 344 din 8

iunie 2006 emisă de pârâtul C.N.A. și exonerarea sa de plata amenzii în sumă de

500 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a susținut că decizia contestată a fost emisă de pârâtă cu încălcarea

dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, deoarece sancțiunea amenzii a

fost aplicată fără ca anterior să se emită o somație publică de intrare în

legalitate. Pe fondul cauzei, s-a arătat că decizia emisă de pârât este

netemeinică, fiindcă nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 504/2002,

și art. 42 din Decizia nr. 187 privind codul de reglementare a conținutului

audiovizual prin emisiunea difuzată la data de 9 mai 2006.

Prin sentința civilă nr. 467

din 13 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a constatat legalitatea și temeinicia deciziei emise de pârât pentru

sancționarea reclamantei, care a încălcat reglementările din materia

audiovizualului prin conținutul emisiunii difuzate în ziua de 9 mai 2006.

Instanța de Fond a respins

apărările formulate de reclamantă, reținând că nu era necesară emiterea unei

noi somații de intrare în legalitate anterior aplicării sancțiunii contestate,

dat fiind că încălcări similare ale Legii nr. 504/2002 au fost constatate în Deciziile

nr. 193/2006, nr. 320/2006 și nr. 5/2006.

În ceea ce privește

contravenția săvârșită de reclamantă, s-a avut în vedere situația de fapt

dovedită cu raportul de monitorizare a emisiunii televizate din data de 9 mai 2006

și s-a constatat încălcarea prevederilor legale indicate drept temei al

deciziei contestate, deoarece difuzorul emisiunii nu a asigurat informarea

obiectivă a publicului și nu a favorizat libera formare a opiniilor. De

asemenea, s-a reținut că modul de desfășurare al emisiunii, datorită ideilor

vehiculate și titlurilor afișate pe ecran, a afectat dreptul la imagine al

persoanelor care au făcut obiectul discuției, iar moderatorii nu au intervenit

pentru a pune în vedere invitaților să-și probeze afirmațiile sau să indice

probele pe care se întemeiază.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, să fie redus

cuantumul amenzii aplicate.

Recurenta a susținut că

soluția Instanței de Fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 91

din Legea nr. 504/2002, considerându-se greșit că în cauză intimatul nu avea

obligația să emită somație publică anterior aplicării amenzii contravenționale.

Față de prevederea legală invocată, recurenta a arătat că intimatul avea obligația

să emită o somație cuprinzând condiții și termene precise de intrare în

legalitate și că această obligație nu poate fi înlăturată în cazul sancționării

anterioare a postului pentru același gen de fapte. Totodată, s-a considerat că Instanța

de Fond a apreciat greșit că intimatul nu avea obligația de a indica deciziile

anterioare avute în vedere la aplicarea sancțiunii.

În ceea ce privește fapta

contravențională, recurenta a susținut că Instanța de Fond a interpretat eronat

dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 42 alin.

(1) - (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizualului deoarece persoana acuzată avea posibilitatea să intervină în

emisiune și să-și exprime punctul de vedere. Referitor la titlul și conținutul

emisiunii pentru care a fost sancționată, recurenta a arătat că ipoteza unei

crime a fost vehiculată de procuror, iar informația că soția victimei a plecat

în vacanță a fost confirmată, astfel încât ideile respective nu au fost induse

publicului și nu a fost încălcată libera formare a opiniilor.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de Fond a aplicat

corect dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, care prevăd că, înainte de

aplicarea unei sancțiunii pecuniare, C.N.A. are obligația să emită o somație de

intrare în legalitate și dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau

încalcă din nou prevederile legale, se va aplica sancțiunea amenzii.

În hotărârea Instanței de Fond

s-a reținut întemeiat că emiterea unei noi somații nu mai era necesară anterior

sancționării cu amendă prin decizia contestată, avându-se în vedere că pentru

încălcarea acelorași reglementări recurenta a primit trei somații de intrare în

legalitate, două amenzi și două sancțiuni prevăzute de art. 95 din Legea nr. 504/2002,

în sensul de a difuza pe post timp de zece minute și respectiv, trei ore, numai

textul deciziei de sancționare.

În consecință, autoritatea

intimată a respectat procedura somării prealabile și Instanța de Fond a respins

corect acest motiv de nelegalitate, pe care recurenta l-a reiterat în primul

motiv de recurs.

Împrejurarea că sancțiunile

anteriore aplicate recurentei nu au fost menționate expres în decizia atacată

nu constituie o cauză de nulitate a actului de sancționare și susținerea

formulată de recurentă în acest sens este lipsită de temei legal.

Criticile formulate pe

fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatându-se că soluția de

menținere a deciziei contestate s-a întemeiat pe analiza situației de fapt

dovedită în cauză și pe interpretarea corectă a dispozițiilor art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 42 alin. (1) – (3) din Decizia nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Apărările recurentei privind

posibilitatea persoanei acuzate de a interveni în emisiune și confirmarea

informațiilor transmise nu pot fi reținute drept cauze de exonerare a acesteia

pentru răspunderea contravențională, care a fost corect stabilită față de

nerespectarea obligațiilor impuse prin reglementările din domeniul

audiovizualului. Recurenta nu a contestat aceste obligații, apreciind

neîntemeiat că prin emisiunea difuzată în data de 9 mai 2006 nu s-au încălcat

prevederile legale în baza cărora a fost sancționată contravențional.

Referitor la cererea de

reducere a cuantumului amenzii, se constată că Instanța de Recurs a fost

nelegal investită să se pronunțe, dat fiind că o asemenea cerere nu a fost

formulată la prima Instanță și potrivit art. 292 raportat la art. 316 C. proc. civ., este inadmisibilă într-o cale de atac.

Față de considerentele

expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 467 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.