ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2307/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. pentru ca Instanța să dispună anularea Deciziei nr. 626 din 12 septembrie 2006 emisă de pârâtă și exonerarea de plata sumei de 5.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 626 din 12 septembrie 2006 emisă de C.N.A. i-a fost aplicată o sancțiune constând în plata unei amenzi contravenționale în cuantum de 5.000 lei, pârâtul considerând că au fost încălcate prevederile art. 3, alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și prevederile art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin aceea că în emisiunea D.D.D.

difuzată în ziua de 12 august 2006 au fost încălcate grav dispozițiile legale în domeniul audiovizualului privind dreptul la propria imagine și demnitatea umană, fiind aduse acuzații la adresa unor persoane, fără a fi susținute de dovezi. S-a susținut că decizia emisă de pârât este nelegală întrucât au fost încălcate flagrant dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevăd în mod expres obligația Consiliului de a emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, că sancțiunea amenzii putea fi aplicată, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în situația în care intrarea în legalitate nu s-ar fi realizat în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau ar fi fost încălcate din nou aceste prevederi.

De asemenea, s-a arătat că numai persoanele acuzate, sunt singurele în măsură să aprecieze cu privire la atingerea demnității și imaginii lor și la cererea lor, C.N.A. ar fi putut interveni în calitatea sa de garant al interesului public. În final, s-a precizat că nu s-a făcut dovada încălcării de către reclamantă a dreptului la replică întrucât realizatorul emisiunii a intervenit solicitându-i invitatului să probeze cele afirmate. Prin sentința civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre Instanța de Fond a reținut faptul că anterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a mai fost sancționată de către C.N.A.

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului și având în vedere dispozițiile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002, a constatat faptul că procedura somării prealabile a fost îndeplinită, iar sancțiunea aplicată este legală. Cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC O.T. SRL a declarat recurs împotriva sus - menționatei hotărâri judecătorești. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că Instanța de Fond a interpretat greșit dispozițiile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002, apreciind că prin sancțiunile aplicate anterior a fost acoperită procedura somației așa cum este prevăzută de textul legal arătat și că nu a administrat probe pentru lămurirea aspectelor legate de respectarea acestei proceduri legale prealabile.

Prin întâmpinare, intimatul - pârât C.N.A., a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, subliniind că Decizia nr. 626 din 12 septembrie 2006 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse se recurentă, dar în virtutea art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate. Obiectul acțiunii promovate de SC O.T. SRL a vizat anularea Deciziei nr. 626 din 22 septembrie 2006 emisă de C.N.A., prin care reclamanta a fost sancționată cu o amendă de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru cele ale art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind, Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum rezultă din conținutul actului administrativ contestat, cât și din cel al Raportului întocmit de Direcția de Monitorizare privind emisiunea D.D.D. difuzată la data de 12 august 2006 de postul O.T.V., ce aparține radiodifuzorului SC O.T. SRL, invitatul emisiunii a folosit un limbaj injurios și a adus o serie de acuzații la adresa unor persoane, iar realizatorul emisiunii nu a adoptat o atitudine fermă lăsând să se desfășoare în aceleași condiții de neacceptat într-un program audiovizual. Probatoriul administrat a evidențiat că același radiodifuzor a mai fost sancționat pentru încălcarea art. 3 din Legea nr. 504/2002 și a art. 42 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin deciziile C.N.A.

nr. 5 din 5 ianuarie 2006, nr. 193 din 4 aprilie 2006, nr. 364 din 13 iunie 2006, nr. 344 din 8 iunie 2006, nr. 383 din 20 iunie 2006, nr. 467 din 25 iulie 2006 și nr. 482 din 27 iulie 2006. Ținând seama de sancțiunile aplicate anterior reclamantei și de dispozițiile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 554/2002, în mod corect Instanța fondului a constatat că această societate nu a intrat în legalitate și a încălcat în mod repetat dispozițiile din Legea audiovizualului și din Codul de reglementare a conținutul audiovizual. În acest context au fost înlăturate susținerile reclamantei privitoare la nerespectarea procedurii somării prealabile.

De asemenea, în mod corect și în acord cu reglementările legale în vigoare, Instanța a apreciat că rămânerea în pasivitate sau nesolicitarea dreptului la replică de către persoanele a căror demnitate a fost lezată nu exclude obligația autorității pârâte de a sancționa nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului ocrotite de Constituția României, de C.E.D.O. și în egală măsură și de reglementările din domeniul audiovizualului. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 99 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.