ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat anularea Deciziei nr. 44

din 23 ianuarie 2007 emisă de pârât și exonerarea societății de plata sumei de

10.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, i-a fost aplicată o sancțiune

cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, considerându-se că au fost

încălcate prevederile art. 159 alin. (1) și alin. (2) din Decizia nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și

completările ulterioare, prin aceea că, în cadrul ferestrei de teleshopping de

la ora 10.30, în zilele de 5 și 8 - 11 ianuarie 2007, postul O.T.V. a difuzat

un material audiovizual prin care au fost prezentate serviciile oferite de

firma R.S.

Reclamanta susține că

decizia este nelegală, întrucât au fost încălcate flagrant dispozițiile art. 91

alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevăd în mod expres obligația C.N.A. de

a emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în

legalitate, iar sancțiunea amenzii putea fi aplicată, potrivit art. 91 alin.

(3) din Legea nr. 504/2002, în situația în care intrarea în legalitate nu s-ar

fi realizat în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau ar fi fost

încălcate din nou aceste prevederi. Totodată, reclamanta arată că nu au fost

promovate serviciile prestate de firma R.S., ci doar a fost transmis un mesaj

verbal cuprinzând informații despre serviciile oferite de această firmă, fără a

fi întrunite cerințele publicității.

Prin sentința civilă nr. 1076

din 19 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL,

reținând, în esență, că anterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a mai

fost sancționată pentru încălcarea regimului difuzării publicității și a

teleshopping - ului, cu somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie

2005, iar prin Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 a fost sancționată pentru încălcarea acelorași prevederi (art. 159 alin. (1) și alin. (2) din

Codul audiovizualului).

În concluzie, în raport cu

prevederile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

Curtea de Apel a reținut că decizia atacată este legală având în vedere

sancțiunile aplicate anterior reclamantei, precum și faptul că aceasta nu a

intrat în legalitate și a încălcat din nou dispozițiile din Decizia nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile nr.

1076 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, prin care

s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile

atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu

suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea cauzei.

În motivarea recursului s-a

arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, sancțiunea amenzii fiind

aplicată fără emiterea unei somații către societatea reclamantă. În condițiile

în care C.N.A. a emis o decizie pentru nerespectarea art. 159 alin. (1) și alin.

(2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual cu modificările și completările ulterioare devin aplicabile

dispozițiile art. 162, conform cărora „Nerespectarea prevederilor celorlalte

articole ale prezentei decizii, precum și refuzul ducerii la îndeplinire a

dispozițiilor referitoare la acordarea rectificării se sancționează conform

dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările

ulterioare”. Or, potrivit art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, C.N.A.

era obligat, în situația în care aprecia că au fost încălcate dispozițiile

cuprinse în Decizia nr. 254/2004, să emită în primă fază o somație conținând

codiții și termene precise de intrare în legalitate și doar în situația în care

radiodifuzorul nu intra în legalitate în condițiile stabilite prin somație sau

încălca din nou aceste prevederi ar fi putut aplica o amendă contravențională

de la 2.500 la 25.000 RON. Mai mult, deși în cuprinsul deciziei atacate se face

referire la faptul că postul de televiziune O.T.V. a mai fost sancționat pentru

nerespectarea reglementărilor în materie de publicitate în domeniul

audiovizualului, nu s-a precizat în ce au constat actele sancționării.

Pe de altă parte, s-a

solicitat anularea deciziei administrative atacate ca nefondată, întrucât

faptul prezentării pe parcursul difuzării spotului publicitar a mărturiilor

unor persoane care au beneficiat de serviciile în discuție nu poate fi

considerată a fi publicitate. Mai mult, nici una din persoanele care au

prezentat mărturii nu au făcut altceva decât să relateze fapte personale fără

însă a face publicitate și fără a spune că pentru a rezolva anumite probleme să

se apeleze la firma în discuție, ca atare nu sunt îndeplinite cerințele

publicității. Faptul că au fost afișate numerele de telefon și adresele, fiind

vorba de difuzarea către public ale unor oferte de publicitate nu încalcă cu

nimic prevederile referitoare la teleshopping. În plus, și dacă s-ar considera

că aceste dispoziții au fost încălcate, s-a învederat că amenda cu care a fost

sancționată reclamanta reprezintă o sancțiune mult prea severă în raport cu

gravitatea faptei care a fost și de efectele pe care aceasta le poate avea.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimatul C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu

consecința menținerii sentinței civile atacate ca temeinică și legală.

A precizat intimata, față de

afirmația recurentei potrivit cărora decizia contestată a fost emisă cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002

cu modificările și completările ulterioare, că recurenta a fost sancționată cu

somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie 2005, pentru încălcarea

dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a teleshopping - ului

din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul,

act normativ, în prezent abrogat prin Decizia C.N.A. nr. 130/2006 privind Codul

de reglementare a conținutului audiovizual, abrogată la rândul său prin Decizia

C.N.A. nr. 187/2006. De altfel, s-a arătat, Instanța de Fond a interpretat

corect actele probatorii deduse judecății în raport cu prevederile legale

incidente în cauză, apreciind că procedura somării prealabile a fost respectată

pe deplin, în sensul că, anterior aplicării sancțiunii prin decizia contestată,

recurentei i-au fost aplicate 2 somații de intrare în legalitate și o amendă

pentru încălcarea dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a

teleshoppingului, motiv pentru care cerința legală prevăzută de dispozițiile art.

91 alin. (1) și alin. (2) din legea audiovizualului a fost îndeplinită. Scopul

urmărit de legiuitor în aplicarea acestor sancțiuni îl constituie conținutul

dispozițiilor încălcate în ceea ce privește regimul difuzării teleshoppingului

și nu în raport de difuzarea unei anumite emisiuni.

Cu privire la solicitarea

recurentei de a se respinge decizia atacată, ca nefondată, s-a menționat prin

întâmpinare că serviciile oferite de firma R.S.: cursuri pentru învățarea

meseriei de maseur, pachete de cursuri pentru învățământ la distanță,

reflexoterapia și masajul terapeutic atât în centrele specializate cât și la

domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate în mod direct prin

intermediul unei emisiuni de teleshopping. În emisiunile de teleshopping

comercianții pot comercializa bunuri sau produse doar direct consumatorilor,

prin intermediul televiziunii, fără ca radiodifuzorul să facă publicitate la

aceste bunuri sau produse prin indicarea adreselor la care pot fi

achiziționate. Ori, prin recursul promovat, recurenta recunoaște că, de fapt,

numerele de telefon și adresele afișate au constituit oferte de publicitate.

Prevederile art. 159 alin. (1)

din Codul audiovizualului dispun în ce constă, de fapt, o emisiune de

teleshopping (difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă

privind furnizarea contra cost a unor bunuri, imobiliare și necorporale).

Așadar, difuzarea publicității la serviciile firmei R.S. în cadrul emisiunilor

de teleshopping nu constituie oferte de comercializare directă a unor bunuri,

iar publicitatea la aceste servicii medicale este interzisă în mod imperativ de

dispozițiile legale.

Recursul este fondat.

Potrivit prevederilor art. 91

alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, constituie contravenție

nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a

dispozițiilor legii în discuție, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1),

precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

În cazurile prevăzute la alin.

(1), legea stabilește, prin art. 91 alin. (2), că M.C.T.I. sau, după caz,

Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare

în legalitate.

În cazul în care

radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în

termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste

prevederi, se aplică, potrivit prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002,

o amendă contravențională de la 2.500 RON la 25.000 RON.

Așa fiind, văzând aceste

dispoziții legale, în special prevederile art. 91 alin. (3) teza 2 din legea

audiovizualului, se reține că decizia atacată de reclamantă este legal emisă de

C.N.A., nefiind obligatorie somarea prealabilă, reclamanta fiind somată public

anterior, cu somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie 2005

pentru încălcarea dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a

teleshopping - ului din Decizia nr. 254 din 2004 privind publicitatea,

sponsorizarea și teleshoppingul, și chiar sancționată prin Decizia nr. 367 din

15 iunie 2006 pentru încălcarea acelorași prevederi ale art. 159 alin. (1) și alin.

(2) din Codul audiovizualului.

Nu este întemeiat nici motivul

de recurs referitor la greșita respingere a acțiunii în contencios ca

nefondată, întrucât s-a probat în cauză că reclamanta a difuzat emisiunile de

shopping cu încălcarea prevederilor legale, realizându-se în fapt, prin aceste

emisiuni, promovarea serviciilor C.S.R. din București și din țară prin

indicarea unor adrese de internet și a unor numere de telefon.

Or, serviciile oferite de

firma R.S., cursuri pentru învățarea meseriei de maseur, pachete de cursuri

pentru învățământ la distanță, reflexoterapie și masaj terapeutic în centre

specializate și la domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate

în mod direct prin intermediul unei emisiuni de teleshopping, potrivit dispozițiilor

art. 159 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, fiind

evident că acest tip de servicii medicale oferite de firma sus menționată nu

pot reprezenta oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost

a unor bunuri.

În ceea ce privește

respectarea cerinței proporționalității sancțiunii cu scopul urmărit prin

aplicarea ei, se constată că au fost urmate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ținându-se seama de

celelalte sancțiuni primite în anul anterior emiterii deciziei.

În raport de cele mai sus

arătate, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că sentința

atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1076

din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2007.