ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat anularea Deciziei nr. 44 din 23 ianuarie 2007 emisă de pârât și exonerarea societății de plata sumei de 10.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, i-a fost aplicată o sancțiune cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, considerându-se că au fost încălcate prevederile art. 159 alin. (1) și alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, prin aceea că, în cadrul ferestrei de teleshopping de la ora 10.30, în zilele de 5 și 8 - 11 ianuarie 2007, postul O.T.V.

a difuzat un material audiovizual prin care au fost prezentate serviciile oferite de firma R.S. Reclamanta susține că decizia este nelegală, întrucât au fost încălcate flagrant dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevăd în mod expres obligația C.N.A. de a emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, iar sancțiunea amenzii putea fi aplicată, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în situația în care intrarea în legalitate nu s-ar fi realizat în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau ar fi fost încălcate din nou aceste prevederi. Totodată, reclamanta arată că nu au fost promovate serviciile prestate de firma R.S., ci doar a fost transmis un mesaj verbal cuprinzând informații despre serviciile oferite de această firmă, fără a fi întrunite cerințele publicității.

Prin sentința civilă nr. 1076 din 19 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, reținând, în esență, că anterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a mai fost sancționată pentru încălcarea regimului difuzării publicității și a teleshopping - ului, cu somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie 2005, iar prin Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 a fost sancționată pentru încălcarea acelorași prevederi (art. 159 alin. (1) și alin. (2) din Codul audiovizualului).

În concluzie, în raport cu prevederile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Curtea de Apel a reținut că decizia atacată este legală având în vedere sancțiunile aplicate anterior reclamantei, precum și faptul că aceasta nu a intrat în legalitate și a încălcat din nou dispozițiile din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea cauzei.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, sancțiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somații către societatea reclamantă. În condițiile în care C.N.A. a emis o decizie pentru nerespectarea art. 159 alin. (1) și alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările și completările ulterioare devin aplicabile dispozițiile art. 162, conform cărora „Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum și refuzul ducerii la îndeplinire a dispozițiilor referitoare la acordarea rectificării se sancționează conform dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare”.

Or, potrivit art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, C.N.A. era obligat, în situația în care aprecia că au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 254/2004, să emită în primă fază o somație conținând codiții și termene precise de intrare în legalitate și doar în situația în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condițiile stabilite prin somație sau încălca din nou aceste prevederi ar fi putut aplica o amendă contravențională de la 2.500 la 25.000 RON. Mai mult, deși în cuprinsul deciziei atacate se face referire la faptul că postul de televiziune O.T.V. a mai fost sancționat pentru nerespectarea reglementărilor în materie de publicitate în domeniul audiovizualului, nu s-a precizat în ce au constat actele sancționării.

Pe de altă parte, s-a solicitat anularea deciziei administrative atacate ca nefondată, întrucât faptul prezentării pe parcursul difuzării spotului publicitar a mărturiilor unor persoane care au beneficiat de serviciile în discuție nu poate fi considerată a fi publicitate. Mai mult, nici una din persoanele care au prezentat mărturii nu au făcut altceva decât să relateze fapte personale fără însă a face publicitate și fără a spune că pentru a rezolva anumite probleme să se apeleze la firma în discuție, ca atare nu sunt îndeplinite cerințele publicității. Faptul că au fost afișate numerele de telefon și adresele, fiind vorba de difuzarea către public ale unor oferte de publicitate nu încalcă cu nimic prevederile referitoare la teleshopping.

În plus, și dacă s-ar considera că aceste dispoziții au fost încălcate, s-a învederat că amenda cu care a fost sancționată reclamanta reprezintă o sancțiune mult prea severă în raport cu gravitatea faptei care a fost și de efectele pe care aceasta le poate avea. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca temeinică și legală.

A precizat intimata, față de afirmația recurentei potrivit cărora decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, că recurenta a fost sancționată cu somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie 2005, pentru încălcarea dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a teleshopping - ului din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, act normativ, în prezent abrogat prin Decizia C.N.A. nr. 130/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, abrogată la rândul său prin Decizia C.N.A. nr. 187/2006.

De altfel, s-a arătat, Instanța de Fond a interpretat corect actele probatorii deduse judecății în raport cu prevederile legale incidente în cauză, apreciind că procedura somării prealabile a fost respectată pe deplin, în sensul că, anterior aplicării sancțiunii prin decizia contestată, recurentei i-au fost aplicate 2 somații de intrare în legalitate și o amendă pentru încălcarea dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a teleshoppingului, motiv pentru care cerința legală prevăzută de dispozițiile art. 91 alin. (1) și alin. (2) din legea audiovizualului a fost îndeplinită. Scopul urmărit de legiuitor în aplicarea acestor sancțiuni îl constituie conținutul dispozițiilor încălcate în ceea ce privește regimul difuzării teleshoppingului și nu în raport de difuzarea unei anumite emisiuni.

Cu privire la solicitarea recurentei de a se respinge decizia atacată, ca nefondată, s-a menționat prin întâmpinare că serviciile oferite de firma R.S.: cursuri pentru învățarea meseriei de maseur, pachete de cursuri pentru învățământ la distanță, reflexoterapia și masajul terapeutic atât în centrele specializate cât și la domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate în mod direct prin intermediul unei emisiuni de teleshopping. În emisiunile de teleshopping comercianții pot comercializa bunuri sau produse doar direct consumatorilor, prin intermediul televiziunii, fără ca radiodifuzorul să facă publicitate la aceste bunuri sau produse prin indicarea adreselor la care pot fi achiziționate.

Ori, prin recursul promovat, recurenta recunoaște că, de fapt, numerele de telefon și adresele afișate au constituit oferte de publicitate. Prevederile art. 159 alin. (1) din Codul audiovizualului dispun în ce constă, de fapt, o emisiune de teleshopping (difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, imobiliare și necorporale). Așadar, difuzarea publicității la serviciile firmei R.S. în cadrul emisiunilor de teleshopping nu constituie oferte de comercializare directă a unor bunuri, iar publicitatea la aceste servicii medicale este interzisă în mod imperativ de dispozițiile legale. Recursul este fondat.

Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii în discuție, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. În cazurile prevăzute la alin. (1), legea stabilește, prin art. 91 alin. (2), că M.C.T.I. sau, după caz, Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. În cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică, potrivit prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, o amendă contravențională de la 2.500 RON la 25.000 RON.

Așa fiind, văzând aceste dispoziții legale, în special prevederile art. 91 alin. (3) teza 2 din legea audiovizualului, se reține că decizia atacată de reclamantă este legal emisă de C.N.A., nefiind obligatorie somarea prealabilă, reclamanta fiind somată public anterior, cu somațiile publice din 13 ianuarie 2005 și din 22 martie 2005 pentru încălcarea dispozițiilor privind regimul difuzării publicității și a teleshopping - ului din Decizia nr. 254 din 2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, și chiar sancționată prin Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 pentru încălcarea acelorași prevederi ale art. 159 alin. (1) și alin. (2) din Codul audiovizualului. Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la greșita respingere a acțiunii în contencios ca nefondată, întrucât s-a probat în cauză că reclamanta a difuzat emisiunile de shopping cu încălcarea prevederilor legale, realizându-se în fapt, prin aceste emisiuni, promovarea serviciilor C.S.R.

din București și din țară prin indicarea unor adrese de internet și a unor numere de telefon. Or, serviciile oferite de firma R.S., cursuri pentru învățarea meseriei de maseur, pachete de cursuri pentru învățământ la distanță, reflexoterapie și masaj terapeutic în centre specializate și la domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate în mod direct prin intermediul unei emisiuni de teleshopping, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, fiind evident că acest tip de servicii medicale oferite de firma sus menționată nu pot reprezenta oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri.

În ceea ce privește respectarea cerinței proporționalității sancțiunii cu scopul urmărit prin aplicarea ei, se constată că au fost urmate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ținându-se seama de celelalte sancțiuni primite în anul anterior emiterii deciziei. În raport de cele mai sus arătate, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că sentința atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.