ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2499 din 16 octombrie 2007 a respins

contestația formulată de reclamanta

SC O.T. SRL ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că decizia de sancționare emisă de pârât respectă condițiile

impuse de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 respectiv termenul

intrării în legalitate „de îndată” și modalități în acest sens:

- îndeplinirea obligațiilor

încălcate, prin respectarea dreptului la informarea obiectivă a publicului prin

prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și a caracterului emisiunii difuzate.

Pe fond prima instanță

a apreciat că emisiunea difuzată a avut un pronunțat caracter publicitar fără ca

aceasta să fie prezentată ca teleshopping sau în cadrul unui calup publicitar așa

cum prevăd dispozițiile art. 112 din Codul audiovizualului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta - reclamantă

a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a respins cererea întrucât

decizia de sancționare a Consiliului Național al Audiovizualului a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 în sensul că nu

este precizat termenul de intrare în legalitate și nici modalități în acest sens.

Pe fond a arătat că nu

au fost încălcate dispozițiile art. 112 din Legea nr. 504/2002.

Emisiunea care face obiectul

dosarului, a susținut reclamanta, nu se încadrează în prevederile art. susmenționat

care face referire la „difuzarea de emisiuni altele decât emisiunile de teleshopping

în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate

de public prin marcă, producător ori prin modalități de comercializare”.

În speță nu s-a intenționat

să se facă reclamă complexelor menționate ci doar să se prezinte diverse construcții

și diferite stiluri arhitecturale.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin decizia Consiliul

Național al Audiovizualului nr. 250 din 20 martie 2003 recurenta a fost sancționată

cu somație publică pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 27

alin. (1) din Legea nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, precum

și pe cele ale art. 112 alin. (1) din decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare

a conținutului audiovizual.

În speță a difuzat, în

ziua de 11 februarie 2007 în cadrul emisiunii L.D. un reportaj despre complexul

„S.P.” iar în data de 25 februarie 2007 despre Complexul M. din Corbeanca prin care

au fost promovate servicii și produse din domeniul construcțiilor, emisiunea transformându-se

practic în calup de publicitate.

Conform prevederilor invocate,

radiodifuzorii au obligația de a difuza publicitatea numai în calupuri de publicitate

care trebuie să fie grupate, ușor de identificat prin marcaje corespunzătoare și

separate de alte părți ale serviciilor de programe, prin semnale optice și acustice.

Motivele de recurs formulate

nu sunt întemeiate.

Cu privire la excepția

nulității absolute a deciziei contestate, pe motiv că aceasta nu conține condiții

și termene precise de intrare în legalitate, ci doar obligația de a difuza pe post

textul sancțiunii, în mod corect a fost respinsă de prima instanță.

Astfel obligația de a

difuza pe post, într-un anumit interval orar, textul sancțiunii aplicate de Consiliului

Național al Audiovizualului este o obligație instituită de Consiliul Național

al Audiovizualului prin decizia nr. 52/2003 în sarcina tuturor radiodifuzorilor

sancționați și nu are legătură cu termenele și condițiile de intrare în legalitate.

- obligația de a prevedea

în cuprinsul sancțiunilor aplicate termenele și condițiile de intrare în legalitate

decurge din prevederile Legii audiovizualului, este în sarcina Consiliului

Național al Audiovizualului și se regăsește în conținutul deciziei atacate.

Folosirea expresiei „de

îndată” în locul precizării termenului în zile sau ore nu atrage nulitatea deciziei

atacate.

„De îndată” înseamnă imediat,

din momentul comunicării somației, ceea ce nu poate fi apreciată nicidecum drept

o formulare mult prea generică.

De asemenea, decizia cuprinde

și condițiile de intrare în legalitate, respectiv prin încetarea difuzării emisiunilor

respective cu încălcarea normelor juridice în cauză.

Pe de altă parte respectarea

procedurilor legale este o sarcină permanentă a tuturor radiodifuzorilor iar eventuale

aspecte de natură tehnică sunt la latitudinea fiecărui radiodifuzor.

Pe fondul cauzei, Curtea

apreciază că postul de televiziune a fost în mod temeinic sancționat pentru difuzarea

unei emisiuni cu un pronunțat caracter publicitar, fără ca aceasta să fie prezentată

ca teleshopping sau în cadrul unui calup publicitar.

Relevante în acest sens

sunt prezentarea detaliată a complexului de locuințe „S.P.” cu datele referitoare

la tipurile de case, finisaje folosite etc. și a „Complexului M.”, cu date referitoare

la detaliile interioare și exterioare ale locuințelor, aspecte ce nu pot fi apreciate

ca o prezentare a unui stil arhitectural sau un mod de amenajare a unor imobile.

Atribuirea, acestei emisiuni,

a unui caracter de teleshopping nu poate fi acceptată în condițiile în care în astfel

de emisiuni pot fi difuzate numai în condițiile imperative instituite de art. 159

din decizia nr. 187/2006 ceea ce în speță nu s-a respectat.

Așa fiind Curtea constată

că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică motiv pentru care,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC

O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2499 din 16 octombrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.