ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1413 din 28 mai 2007, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu C.N.A., având ca obiect anularea Deciziei nr. 37 din 18 ianuarie 2007 emisă de pârât, prin care a fost sancționată cu o amendă contravențională de 2.500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 120 și 121 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin două decizii anterioare, respectiv 149 din 16 martie 2006 și nr. 611 din 15 august 2006, dintre care prima emisă în temeiul Deciziei nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshopingul, astfel cum a fost preluată prin Decizia nr. 187/2006 - codul audiovizualului, reclamanta a fost somată să intre în legalitate și, pe cale de consecință sunt îndeplinite cerințele de legalitate a deciziei contestate, prevăzute de art. 91 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului. Cu privire la netemeinicia deciziei atacate, Instanța a apreciat în baza raportului de monitorizare din 8 - 11 ianuarie 2007, aflat la dosar, că postul O.T.V. a difuzat câte trei spoturi izolate în fiecare dintre cele trei ediții ale emisiunii D.D.D., între orele 21 - 23, încălcând astfel dispozițiile art. 120 și 121 alin. (1) din Codul audiovizualului.

În concluzie, Instanța de Fond a reținut că sancțiunea aplicată reclamantei este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, invocând netemeinicia și nelegalitatea sa. În esență, recurenta arată că Decizia nr. 37 din 18 ianuarie 2007 este nelegală pentru că au fost încălcate dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care prevăd în mod expres și imperativ obligația consiliului de a emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate.

De asemenea, în mod greșit a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 coroborate cu art. 121 din Legea nr. 187/2006, întrucât, așa cum rezultă din raportul de monitorizare anexat contestației, recurenta arată că s-a încadrat în prevederile legale, inserând spoturi publicitare izolate în perioada legală, nedepășind durata cerută de lege și încadrate cu majuscula „P" într-un cerc cu suprafața transparentă, amplasat în partea de jos a ecranului. Intimatul C.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, întrucât recurenta a încălcat dispozițiile legale care privesc condițiile de difuzare a publicității în programele audiovizuale.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de către recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Prin Decizia C.N.A. nr. 37 din 18 ianuarie 2007, recurenta - reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 120 coroborate cu cele ale art. 121 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta a invocat nelegalitatea Deciziei nr. 37/2007, cu motivarea că C.N.A. nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, în sensul că anterior aplicării sancțiunii amenzii nu a procedat la somarea reclamantei.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 91 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului s-a instituit obligația ca, înainte de aplicarea unei sancțiuni pecuniare, să fie emisă o somație de intrare în legalitate. Critica este însă nefondată, întrucât recurenta, înainte de aplicarea sancțiunii prin decizia contestată, a fost sancționată cu somație prin Deciziile nr. 149/2007 și respectiv, nr. 611/2006, astfel că în mod corect prima Instanță a reținut că dispozițiile art. 91 din Legea audiovizualului au fost satisfăcute. Susținerea recurentei potrivit căreia amenda a fost aplicată fără somație prealabilă este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nu este necesară notificarea de fiecare dată când se săvârșește o faptă de aceeași natură cu cele pentru care s-a emis anterior somația de intrare în legalitate.

Criticile ce privesc fondul cauzei, respectiv legalitatea și temeinicia deciziei contestate, nu pot fi reținute, întrucât potrivit probelor administrate, recurenta a difuzat spoturi publicitare cu încălcarea condițiilor legale de difuzare a acestora, astfel cum sunt prevăzute la art. 120 și 121 din Codul audiovizualului. În mod corect prima Instanță, tot pe baza raportului de monitorizare invocat de recurentă, a reținut că aceasta a difuzat spoturi publicitare în alt interval oral decât cel prevăzut în codul audiovizualului, respectiv intervalul 21.00 - 23.00 în loc de 20.00 - 22.00 și că a difuzat spoturi publicitare izolate în număr mai mare decât cele prevăzute în același cod, respectiv 3 în loc de 2. Având în vedere că recurenta a încălcat prevederile art. 120 și 121 din Codul audiovizualului, astfel cum rezultă din raportul de monitorizare, criticile de nelegalitate sunt nefondate.

Nefiind motive pentru a modifica sau casa hotărârea atacată, întrucât criticile de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii recurate nu pot fi reținute în raport de prevederile Codului audiovizual și ale Legii audiovizualului, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1413 din 28 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.