ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 13 februarie 2006, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., constatarea nulității deciziei nr. 58 din 26 ianuarie 2006, emise de pârât, în subsidiar desființarea deciziei ca netemeinică și nelegală și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 2.500 RON. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea acțiunii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 16 și 17 lit. a) din decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, dar decizia prin care i-a fost aplicată sancțiunea este lovită de nulitate absolută din cauza nerespectării condițiilor de formă impuse de O.G.

nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, act normativ cu care se completează legea audiovizualului. În ceea ce privește fondul deciziei, reclamanta a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, arătând că spotul publicitar difuzat în data de 21 ianuarie 2006, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 504/2002. Prin sentința nr. 2039 din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins atât cererea de suspendare a executării, cât și acțiunea, ca neîntemeiate. În considerentele sentinței instanța a reținut, pe de o parte, că decizia atacată este supusă prevederilor Legii nr. 504/2002, O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabilă în cauză.

Pe de altă parte, instanța a reținut că emisiunea analizată nu a avut pauze publicitare, ci a cuprins întreruperi pentru difuzarea sporului publicitar a cărui durată a depășit cele 30 secunde prevăzute de art. 17 din decizia C.N.A. nr. 254/2004, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 504/2002. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 90 și 91 din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora C.N.A. era abilitat, în situația în care aprecia că au fost încălcate normele privind publicitatea și teleshoppingul, să emită o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate.

Doar în situația în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condițiile și termenele stabilite prin somație sau încălca din nou aceleași prevederi, s-ar fi putut aplica amenda contravențională. În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că în cuprinsul deciziei atacate se menționează la faptul că postul de televiziune O.T.V. a mai fost sancționat pentru nerespectarea regimului publicității, dar nu s-a precizat în ce au constat sancțiunile. Referindu-se la temeinicia sentinței atacate, recurenta-reclamantă a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată, arătând că spotul publicitar difuzat la data de 21 ianuarie 2006 a avut durata de 40 de secunde, acoperind întregul interval afectat pauzei publicitare, astfel încât au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din decizia nr. 254/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta-reclamantă nu a invocat și în fața primei instanțe motivul privind încălcarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, prin neemiterea unei somații care să conțină condiții și termene precise de intrare în legalitate. A mai arătat că motivele de recurs invocate nu se susțin, întrucât, pe de o parte, spotul publicitar izolat, potrivit art. 17 lit. a) din decizia nr. 254/2004 nu trebuie să depășească durata maximă de 30 de secunde, iar pe de altă parte acel spot nu se încadra în excepțiile prevăzute de art. 16 din decizie, conform cărora se putea difuza un singur spot izolat în intervalul orar 20.00 – 22.00 și un singur spot izolat în intervalul orar 22.00 – 06.00.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare. Prin decizia nr. 58 din 26 ianuarie 2006, C.N.A. a sancționat SC O.T. SRL cu o amendă de 2.500 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 16 și 17 lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul. Fapta reținută în sarcina radiodifuzorului, conform raportului de monitorizare, a constatat în difuzarea unui spot izolat de publicitate cu durata de 40 secunde, în cadrul emisiunii transmisă în data 21 ianuarie 2006, începând cu ora 12. Potrivit art. 16 din decizia C.N.A.

nr. 254/2004, „În mod excepțional, în cadrul serviciilor de programe de televiziune, se pot difuza, în alte situații decât cele precizate la art. 15, spoturi publicitare izolate, cu respectarea următoarelor condiții: a) în intervalul orar 20,00 - 22,00 un spot publicitar difuzat izolat care poate fi inserat numai în cadrul producțiilor audiovizuale accesibile tuturor categoriilor de public sau care pot fi vizionate de copii în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinții ori cu familia; b) în intervalul orar 22,00 - 6,00 un singur spot publicitar difuzat izolat; c) în cazul publicității pentru băuturi spirtoase, spotul publicitar izolat va fi difuzat numai în intervalul orar 23,00 - 6,00”.

Dispozițiile art. 17 lit. a) din decizia C.N.A. nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, prevăd faptul că spotul publicitar difuzat izolat nu trebuie să depășească 30 de secunde.

Articolul 15 din aceeași decizie, invocat în motivele de recurs, prevede că „În cadrul serviciilor de programe de televiziune se pot difuza spoturi publicitare izolate, în următoarele situații: a) un spot de lungă durată acoperă întregul interval afectat pauzei sau întreruperii publicitare; b) pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părțile unui program, cum ar fi pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, sunt foarte scurte.” Aceste reguli, instituite printr-un act administrativ cu caracter normativ, au fost emise în aplicarea art. 27 din Legea nr. 504/2002, potrivit căruia publicitatea și teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie ușor de identificat, prin marcaje corespunzătoare și trebuie să fie separate de alte părți ale serviciului de programe prin semnale optice și acustice.

Spoturile de publicitate și teleshopping pot fi difuzate izolat numai în cazuri excepționale, stabilite de către consiliu. În cauză nu au fost îndeplinite însă condițiile prevăzute pentru calupurile sau pauzele publicitare de art. 27 și 28 din Legea nr. 504/2002 și de art. 12 din decizia nr. 254/2004, pentru a fi acceptată ideea aplicării art. 15 lit. a) din decizie (spot de lungă durată, care acoperă întreaga pauză publicitară), fiind vorba despre un spot izolat, difuzat de trei ori în cadrul aceleiași emisiuni, în interval total mai mic de 30 minute. În ceea ce privește motivul de nelegalitate legat de încălcarea art. 91 din Legea nr. 504/2002, Înalta Curte constată, pe de o parte, că acesta a fost invocat pentru prima oară în recurs, în pofida dispozițiilor art. 294 alin. (1), corelate cu cele ale art. 316 C. proc.

civ., potrivit cărora în calea de atac nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în decizia nr. 58 din 26 ianuarie 2006, C.N.A. a reținut că radiodifuzorul a mai fost sancționat în repetate rânduri pentru nerespectarea reglementărilor în domeniul audiovizualului în materie de publicitate, împrejurare necontestată în fața primei instanțe și care atrage incidența tezei a II-a a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, conform căreia amenda poate fi direct aplicată dacă se încalcă repetat aceleași prevederi. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2039 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.