ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 octombrie 2006 reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând Instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 661 din 15 septembrie 2006 și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON. În motivarea acțiunii, se arată de către reclamantă că prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006 i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 99 din Decizia C.N.A nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Se susține de către reclamantă că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea 504/2002, sancțiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somații prealabile societății; în plus, argumentele reținute de pârât în cuprinsul deciziei contestate sunt eronate. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 112 și urm. C. proc. civ., Legea 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., Legea nr. 554/2004. Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3695 din 19 decembrie 2006, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima Instanță a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006 emisă de C.N.A. a fost sancționată reclamanta SC O.T. SRL cu suma de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual S-a reținut în decizia atacată în cauză faptul că, în perioada 31 iulie – 3 august 2006, emisiunea T. a postului de televiziune O.T.V. a fost monitorizată, întocmindu-se un raport de monitorizare care a fost înaintat C.N.A. Ca urmare a analizării acestui raport de monitorizare și a vizionării înregistrărilor efectuate, pârâtul a constatat că au fost încălcate prevederile legale sus menționate, în sensul că au fost difuzate mai multe ediții ale emisiunii T. cu încălcarea reglementărilor privind difuzarea de jocuri și concursuri.

În fapt, în datele de 1 și 3 august 2006, în cadrul emisiunii T., postul de televiziune nu a precizat modalitatea prin care s-a ajuns la soluția corectă în privința probelor constând în adunarea de numere dintr-o imagine dată. În data de 31 iulie 2006, prezentatoarea emisiunii a informat publicul că poate intra oricând în legătură cu ea dacă formează numărul de telefon x, informație care nu era reală, aceasta aflându-se în contradicție cu textul care se derula în partea superioară a ecranului, care arăta că selectarea participanților se face în mod aleatoriu printr-un program informatic, iar conectarea este făcută de un operator telefonic. Ca atare, s-a constatat de către Consiliu faptul că, în cele trei ediții ale emisiunii, postul de televiziune a încălcat normele care prevăd obligația radiodifuzorilor de a prezenta în mod corect informațiile transmise publicului, care, în aceste condiții, a fost indus în eroare, urmărindu-se de fapt înșelarea acestuia.

Prima Instanță a apreciat că nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că au fost încălcate prevederile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002, întrucât la dosar se află copia Deciziei nr. 454 din 18 iulie 2006 prin care societății O.T. SRL, respectiv postului de televiziune O.T.V., i-a fost adresată o somație publică, dispunându-se intrarea de îndată în legalitate, pentru încălcarea art. 3 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și art. 101 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului, deoarece în perioada 26 - 29 iunie 2006 postul de televiziune O.T.V. a difuzat mai multe ediții ale emisiunii T., fără a aduce la cunoștința publicului în scris și oral faptul că, în momentul formării numerelor de apel, tariful se aplică automat.

În plus, Curtea a constatat că emisiunea T. a mai făcut obiectul unei decizii a C.N.A. prin care s-a dispus emiterea unei somații publice pentru încălcarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ca urmare a nerespectării obligațiilor legale și inducerii în eroare a publicului telespectator, prin oferirea de informații inexacte referitoare la contactarea telefonică a postului de televiziune în cadrul aceleiași emisiuni concurs. Pe de altă parte, Instanța de Fond a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că s-a aplicat o singură sancțiune pentru două activități desfășurate în zile diferite, atâta timp cât s-a reținut că a fost încălcată aceeași dispoziție legală. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.T.

SRL, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs se susține de către recurentă că prima Instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta arată faptul că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, întrucât intimatul nu a emis anterior aplicării sancțiunii contravenționale o somație care să conțină condiții și termene precise de intrare în legalitate, motiv pentru care Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A., este nelegală. În plus, recurenta susține că prima Instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului și din Decizia nr. 187/2006, considerând că, în cadrul emisiunii T., postul O.T.V.

nu a precizat modalitatea prin care s-a ajuns la soluția corectă, iar în cadrul ediției din 31 iulie 2006 a fost oferită verbal o informație care nu corespundea realității, în sensul că nu se putea intra oricând în direct, așa cum s-a afirmat de către prezentatoare, informație care era în contradicție cu cele afișate pe ecran. Recurenta arată că din cuprinsul deciziei atacate nu reiese motivul prin care radiodifuzorul nu și-a respectat obligația de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor. În opinia recurentei, atunci când a emis decizia de sancționare, intimatul s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la aplicarea dispozițiilor legale anterior indicate, întrucât acestea nu prevăd că radiodifuzorii trebuie să precizeze modalitatea prin care s-a ajuns la soluția corectă, ci să indice care sunt regulile de participare, premiile, prețul.

Pe de altă parte, recurenta susține faptul că formularea utilizată de prezentatoare în cadrul emisiunii analizate, respectiv: „Dumneavoastră trebuie să știți că intrați oricând în legătură directă cu mine dacă formați nr. de telefon x” nu încalcă prevederile legale în discuție. Recurenta arată că, mai mult decât atât, această informație nu s-a aflat nici o clipă în contradicție cu textul derulat pe ecran, întrucât prezentatoarea emisiunii se referea foarte clar la faptul că participanții pot intra oricând în direct dacă sună la numărul de telefon indicat și sunt selectați de calculator. Prin urmare, în concepția recurentei, publicul telespectator nu a fost înșelat, fiindu-i aduse la cunoștință pe croll (sub formă scrisă), condițiile de participare cu privire la desfășurarea concursului.

În altă ordine de idei, recurenta arată că primul raport de monitorizare depus la dosar se referă la perioada 24 - 26 iulie și nu la perioada 31 iulie - 3 august 2006. Prin urmare, acesta nu poate sta la baza emiterii deciziei de sancționare. De asemenea, cu privire la punctul doi din cel de al doilea raport de monitorizare, întocmit pentru perioada 31 iulie – 03 august 2006, recurenta susține că emisiunile G. din perioada 02 - 03 august 2006 și, respectiv, Q. din 03 august, nu sunt difuzate de postul O.T.V., ci de posturile P. TV. și, respectiv, N. TV. În plus, recurenta arată faptul că amenda care i-a fost aplicată reprezintă o sancțiune mult prea severă, în raport de gravitatea faptei săvârșite și de efectele pe care aceasta le poate avea.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat. Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii. Instanța de Fond a analizat corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, așa cum s-a reținut de prima Instanță, prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A.

recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Conform acestor prevederi legale, radiodifuzorii au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului, prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor; jocurile și concursurile trebuie să se desfășoare în mod corect, iar regulile acestora trebuie să fie clare și să fie aduse la cunoștința telespectatorilor în mod corespunzător.

Referitor la motivul de recurs privind pretinsa nerespectare a condiției procedurii somării prealabile a societății, prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului, Înalta Curte constată că, în raport de această dispoziție legală și de probele administrate în speță, prima Instanță a reținut în mod corect că au fost respectate condițiile stabilite de legiuitor. În plus, Înalta Curte reține că recurenta nu s-a conformat celor dispuse prin somațiile anterioare și a încălcat din nou aceleași prevederi legale, astfel că intimatul i-a aplicat în mod corect sancțiunea amenzii prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului. Celălalt motiv de recurs, invocat de recurentă, nu este fondat.

Astfel, recurenta susține că, din cuprinsul deciziei atacate, nu reiese motivul prin care radiodifuzorul nu și-a respectat obligația de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și că emitentul acestei decizii a făcut o greșită aplicare a textelor legale enunțate în aceasta. În acest sens, recurenta arată că prezentatoarea emisiunii T., de la postul O.T.V. preciza că publicul poate intra oricând în legătură telefonică directă, prin formarea unui număr de telefon, în timp ce pe ecran era derulat un text potrivit căruia conectarea participanților se efectua în mod electronic de către un calculator, iar la sfârșit se extrăgea aleatoriu o persoană care urma să fie sunată de către operatorul telefonic.

Într-adevăr, așa cum a reținut atât intimatul, cât și Instanța de Fond, prin utilizarea acestui procedeu, recurentul a dezinformat publicul telespectator, care spera să intre în legătură directă cu prezentatorul emisiunii. De asemenea, Instanța de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica referitoare la faptul că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei nu reflectă situația de fapt, deoarece, susține recurenta, pe de-o parte, acestea au în vedere o perioadă mai mare de timp decât cea reținută prin decizia atacată, iar pe de altă parte, nu este identificat postul care a difuzat aceste emisiuni. În acest sens, se poate observa că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul de fond sunt cele care au stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale contestate în prezenta speță și arată perioada în care a fost monitorizată emisiunea T. de la postul O.T.V., care s-a desfășurat permanent în aceleași condiții.

Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că amenda contravențională aplicată societății a fost corect individualizată de către intimat, având în vedere că aceasta a mai fost sancționată anterior de nenumărate ori pentru încălcarea dispozițiilor legale în discuție, ceea ce demonstrează o rea credință din partea acesteia, urmare a comportamentului ei constant de încălcare a legii. În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3695 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.