ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 2

octombrie 2006 reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând

Instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei

nr. 661 din 15 septembrie 2006 și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de

10.000 RON.

În motivarea acțiunii, se

arată de către reclamantă că prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006 i-a fost

aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea

prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002 și a

dispozițiilor art. 99 din Decizia C.N.A nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare.

Se susține de către

reclamantă că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din

Legea 504/2002, sancțiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somații

prealabile societății; în plus, argumentele reținute de pârât în cuprinsul

deciziei contestate sunt eronate.

În drept, reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe art. 112 și urm. C. proc. civ., Legea 504/2002, cu

modificările și completările ulterioare, Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., Legea nr.

554/2004.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3695

din 19 decembrie 2006, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima Instanță a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 661 din 15

septembrie 2006 emisă de C.N.A. a fost sancționată reclamanta SC O.T. SRL cu

suma de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr.

504/2002 și ale art. 99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual

S-a reținut în decizia

atacată în cauză faptul că, în perioada 31 iulie – 3 august 2006, emisiunea T.

a postului de televiziune O.T.V. a fost monitorizată, întocmindu-se un raport

de monitorizare care a fost înaintat C.N.A. Ca urmare a analizării acestui raport

de monitorizare și a vizionării înregistrărilor efectuate, pârâtul a constatat

că au fost încălcate prevederile legale sus menționate, în sensul că au fost

difuzate mai multe ediții ale emisiunii T. cu încălcarea reglementărilor

privind difuzarea de jocuri și concursuri.

În fapt, în datele de 1 și 3

august 2006, în cadrul emisiunii T., postul de televiziune nu a precizat

modalitatea prin care s-a ajuns la soluția corectă în privința probelor

constând în adunarea de numere dintr-o imagine dată.

În data de 31 iulie 2006,

prezentatoarea emisiunii a informat publicul că poate intra oricând în legătură

cu ea dacă formează numărul de telefon x, informație care nu era reală, aceasta

aflându-se în contradicție cu textul care se derula în partea superioară a

ecranului, care arăta că selectarea participanților se face în mod aleatoriu

printr-un program informatic, iar conectarea este făcută de un operator

telefonic.

Ca atare, s-a constatat de

către Consiliu faptul că, în cele trei ediții ale emisiunii, postul de televiziune

a încălcat normele care prevăd obligația radiodifuzorilor de a prezenta în mod

corect informațiile transmise publicului, care, în aceste condiții, a fost

indus în eroare, urmărindu-se de fapt înșelarea acestuia.

Prima Instanță a apreciat că

nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că au fost încălcate

prevederile art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002, întrucât la dosar

se află copia Deciziei nr. 454 din 18 iulie 2006 prin care societății O.T. SRL,

respectiv postului de televiziune O.T.V., i-a fost adresată o somație publică,

dispunându-se intrarea de îndată în legalitate, pentru încălcarea art. 3 alin.

(2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și art. 101 alin. (1) lit. c) din Codul

audiovizualului, deoarece în perioada 26 - 29 iunie 2006 postul de televiziune

O.T.V. a difuzat mai multe ediții ale emisiunii T., fără a aduce la cunoștința

publicului în scris și oral faptul că, în momentul formării numerelor de apel,

tariful se aplică automat.

În plus, Curtea a constatat

că emisiunea T. a mai făcut obiectul unei decizii a C.N.A. prin care s-a dispus

emiterea unei somații publice pentru încălcarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002,

ca urmare a nerespectării obligațiilor legale și inducerii în eroare a

publicului telespectator, prin oferirea de informații inexacte referitoare la contactarea

telefonică a postului de televiziune în cadrul aceleiași emisiuni concurs.

Pe de altă parte, Instanța

de Fond a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că s-a aplicat o singură

sancțiune pentru două activități desfășurate în zile diferite, atâta timp cât

s-a reținut că a fost încălcată aceeași dispoziție legală.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.T. SRL, care

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs

se susține de către recurentă că prima Instanță a pronunțat o hotărâre cu

aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta arată faptul că,

în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002,

întrucât intimatul nu a emis anterior aplicării sancțiunii contravenționale o

somație care să conțină condiții și termene precise de intrare în legalitate,

motiv pentru care Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A., este

nelegală.

În plus, recurenta susține

că prima Instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (2) din

Legea audiovizualului și din Decizia nr. 187/2006, considerând că, în cadrul

emisiunii T., postul O.T.V. nu a precizat modalitatea prin care s-a ajuns la

soluția corectă, iar în cadrul ediției din 31 iulie 2006 a fost oferită verbal o informație care nu corespundea realității, în sensul că nu se putea

intra oricând în direct, așa cum s-a afirmat de către prezentatoare, informație

care era în contradicție cu cele afișate pe ecran.

Recurenta arată că din

cuprinsul deciziei atacate nu reiese motivul prin care radiodifuzorul nu și-a

respectat obligația de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea

corectă a faptelor.

În opinia recurentei, atunci

când a emis decizia de sancționare, intimatul s-a aflat într-o gravă eroare cu

privire la aplicarea dispozițiilor legale anterior indicate, întrucât acestea

nu prevăd că radiodifuzorii trebuie să precizeze modalitatea prin care s-a

ajuns la soluția corectă, ci să indice care sunt regulile de participare, premiile,

prețul.

Pe de altă parte, recurenta

susține faptul că formularea utilizată de prezentatoare în cadrul emisiunii

analizate, respectiv: „Dumneavoastră trebuie să știți că intrați oricând în

legătură directă cu mine dacă formați nr. de telefon x” nu încalcă prevederile

legale în discuție.

Recurenta arată că, mai mult

decât atât, această informație nu s-a aflat nici o clipă în contradicție cu

textul derulat pe ecran, întrucât prezentatoarea emisiunii se referea foarte

clar la faptul că participanții pot intra oricând în direct dacă sună la

numărul de telefon indicat și sunt selectați de calculator.

Prin urmare, în concepția

recurentei, publicul telespectator nu a fost înșelat, fiindu-i aduse la cunoștință

pe croll (sub formă scrisă), condițiile de participare cu privire la

desfășurarea concursului.

În altă ordine de idei,

recurenta arată că primul raport de monitorizare depus la dosar se referă la

perioada 24 - 26 iulie și nu la perioada 31 iulie - 3 august 2006. Prin urmare,

acesta nu poate sta la baza emiterii deciziei de sancționare.

De asemenea, cu privire la

punctul doi din cel de al doilea raport de monitorizare, întocmit pentru

perioada 31 iulie – 03 august 2006, recurenta susține că emisiunile G. din

perioada 02 - 03 august 2006 și, respectiv, Q. din 03 august, nu sunt difuzate

de postul O.T.V., ci de posturile P. TV. și, respectiv, N. TV.

În plus, recurenta arată

faptul că amenda care i-a fost aplicată reprezintă o sancțiune mult prea severă,

în raport de gravitatea faptei săvârșite și de efectele pe care aceasta le

poate avea.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ, în vederea casării sau modificării

hotărârii.

Instanța de Fond a analizat

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, așa cum s-a reținut

de prima Instanță, prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A.

recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 RON

pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art.

99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual.

Conform acestor prevederi

legale, radiodifuzorii au obligația să asigure informarea obiectivă a

publicului, prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să

favorizeze libera formare a opiniilor; jocurile și concursurile trebuie să se

desfășoare în mod corect, iar regulile acestora trebuie să fie clare și să fie

aduse la cunoștința telespectatorilor în mod corespunzător.

Referitor la motivul de

recurs privind pretinsa nerespectare a condiției procedurii somării prealabile

a societății, prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului, Înalta Curte

constată că, în raport de această dispoziție legală și de probele administrate

în speță, prima Instanță a reținut în mod corect că au fost respectate

condițiile stabilite de legiuitor.

În plus, Înalta Curte reține

că recurenta nu s-a conformat celor dispuse prin somațiile anterioare și a

încălcat din nou aceleași prevederi legale, astfel că intimatul i-a aplicat în

mod corect sancțiunea amenzii prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului.

Celălalt motiv de recurs,

invocat de recurentă, nu este fondat.

Astfel, recurenta susține

că, din cuprinsul deciziei atacate, nu reiese motivul prin care radiodifuzorul

nu și-a respectat obligația de a asigura informarea obiectivă a publicului prin

prezentarea corectă a faptelor și că emitentul acestei decizii a făcut o

greșită aplicare a textelor legale enunțate în aceasta.

În acest sens, recurenta arată

că prezentatoarea emisiunii T., de la postul O.T.V. preciza că publicul poate

intra oricând în legătură telefonică directă, prin formarea unui număr de

telefon, în timp ce pe ecran era derulat un text potrivit căruia conectarea

participanților se efectua în mod electronic de către un calculator, iar la

sfârșit se extrăgea aleatoriu o persoană care urma să fie sunată de către

operatorul telefonic.

Într-adevăr, așa cum a

reținut atât intimatul, cât și Instanța de Fond, prin utilizarea acestui

procedeu, recurentul a dezinformat publicul telespectator, care spera să intre

în legătură directă cu prezentatorul emisiunii.

De asemenea, Instanța de

control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica referitoare la

faptul că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei nu reflectă

situația de fapt, deoarece, susține recurenta, pe de-o parte, acestea au în

vedere o perioadă mai mare de timp decât cea reținută prin decizia atacată, iar

pe de altă parte, nu este identificat postul care a difuzat aceste emisiuni.

În acest sens, se poate

observa că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul de fond sunt cele care

au stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale contestate în prezenta

speță și arată perioada în care a fost monitorizată emisiunea T. de la postul O.T.V.,

care s-a desfășurat permanent în aceleași condiții.

Pe de altă parte, contrar

celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că amenda contravențională aplicată

societății a fost corect individualizată de către intimat, având în vedere că

aceasta a mai fost sancționată anterior de nenumărate ori pentru încălcarea

dispozițiilor legale în discuție, ceea ce demonstrează o rea credință din

partea acesteia, urmare a comportamentului ei constant de încălcare a legii.

În consecință, pentru

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3695 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2007.