ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2338 din 17 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anulând Decizia nr. 292 din 11 mai 2006 emisă de pârât, prin care reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 80 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 a aceleiași autorități pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre, prima Instanță a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă în mod greșit a procedat la sancționarea reclamantei tară a emite mai întâi o somație, conform art. 91 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 504/2002.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul C.N.A., invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că procedura somării prealabile, prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, a fost îndeplinită în cauză, prin mai multe decizii de sancționare, luate anterior față de societatea intimată, pentru încălcarea dispozițiilor legale privind informarea corectă, dispoziții cuprinse atât în Legea audiovizualului cât și în Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Decizia C.N.A. nr. 292 din 11 mai 2006, contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 80 alin. (3) din Decizia aceleiași autorități nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, potrivit cărora „Nu pot fi difuzate emisiuni interactive în care publicul apelează la vrăjitori și ghicitori sau la alte activități interzise prin lege". Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii respective, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu; în aceste situații, Consiliul sau, după caz, M.C.T.I.

va emite, conform alin. (2) al același articol, o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. Conform alin. (3) al art. 91 din legea sus menționată, „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei". Rezultă, așadar, din dispozițiile art. 91 alin. (3), că legea prevede două ipoteze în care poate fi aplicată amendă contravențională: a) radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație și b) radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou prevederile legale sau deciziile având caracter normativ emise de Consiliu, situație care nu mai presupune emiterea unei somații.

În raport cu această din urmă ipoteză legală, a cărei finalitate o reprezintă prevenirea încălcării repetate, de către radiodifuzorii și distribuitorii de servicii, a dispozițiilor Legii audiovizualului precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu, Curtea reține că decizia contestată de reclamantă este legal emisă de C.N. A., în speță nefiind obligatorie emiterea unei somații, întrucât reclamanta a încălcat, anterior, în mai multe rânduri, prevederi legale și normative referitoare la informarea corectă a publicului, deși a fost somată public prin Deciziile Consiliului nr. 385/2005, nr. 408/2005 și nr. 503/2005 și chiar a fost sancționată prin Deciziile nr. 264/2006, nr. 5/2006, nr. 49/2006 și nr. 193/2006.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea Instanței de Fond este netemeinică și nelegală, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul C.N.A. împotriva sentinței civile nr. 2338 din 17 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.