ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2837 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta SC O.T. SRL București în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., prin care

s-a solicitat anularea Deciziei nr. 383 din 20 iunie 2006 emisă de pârâtă și

implicit exonerarea acesteia de plata sumei de 5000 RON aplicată cu titlu de

amendă contravențională pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 504/2002 și a prevederilor art. 42 alin. (1) și alin. (2) din Decizia

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

S-a arătat, în

considerentele sentinței sus menționate, că măsura dispusă de pârât este legală

și temeinică, întrucât reclamanta a fost somată public aplicării amenzii, prin Decizia

nr. 34 din 27 ianuarie 2006, iar sancțiunea a fost corect aplicată

radiodifuzorului SC O.T. SRL București care este o persoană juridică aflată în

raporturi juridice cu C.N.A., în calitate de deținător a licenței audiovizuale.

Cât privește temeinicia

deciziei atacate, s-a arătat că rezultă în mod evident din raportul de

monitorizare atașat la dosar că reclamanta a încălcat obligația legală de a

asigura o informare obiectivă a publicului, în condițiile în care realizatorul

nu a pus în vedere invitaților emisiunii să probeze afirmațiile acuzatoare sau

să indice probele care susțineau acuzațiile de natură penală sau morală la

adresa persoanelor publice despre care au fost purtate discuții.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel a formulat recurs în termenul legal reclamanta SC O.T.

SRL București prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în

tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

S-a precizat, prin motivele

de recurs, că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

întrucât nu s-a făcut dovada unor încălcări a obligațiilor legale de către

realizatorul emisiunii, nu s-a încălcat dreptul la proprie imagine și nici nu

s-au prezentat în cadrul emisiunii informații neadevărate.

Pe de altă parte, s-a

învederat că Instanța de Fond a reținut în mod greșit împrejurarea că s-a emis

anterior sancționării o somație publică către reclamantă, în realitate somația

adresată prin Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2006 fiind emisă pentru fapte

diferite care nu au nici o legătură cu pretinsele acuzații din emisiunea

sancționată prin Decizia nr. 383 din 20 iunie 2006.

Emiterea sancțiunii pentru nerespectarea

„reglementărilor în domeniul audiovizualului privind asigurarea informării

corecte și a dreptului la propria imagine”, cum se exprimă în mod generic

pârâtul, nu poate suplini cerința de somare a radiodifuzorului, deoarece legea

prevede în mod expres că somația trebuie să conțină condiții și termene precise

de intrare în legalitate.

C.N.A. era obligat, s-a

precizat, în situația în care aprecia că au fost încălcate dispozițiile

cuprinse în legea audiovizualului și în Decizia normativă nr. 187/2006, să

emită în primă fază o somație cuprinzând condiții și termene precise de intrare

în legalitate și doar în situația în care radiodifuzorul nu intră în legalitate

în condițiile stabilite prin somație sau încălca din nou aceste prevederi ar fi

putut aplica o amendă contravențională de la 2.500 la 25.000 RON.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 91

alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, constituie contravenție

nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a

dispozițiilor legii în discuție, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin.

(1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

În cazurile prevăzute la alin.

(1), legea stabilește, prin art. 91 alin. (2) că, Consiliul sau, după caz, M.C.T.I.

va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în

legalitate.

În cazul în care

radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în

condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică,

potrivit prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, o amendă

contravențională de la 2500 RON la 25.000RON.

În raport de aceste

dispoziții legale, în special de prevederile art. 91 alin. (3) teza 2 din legea

audiovizualului, se reține că decizia atacată de reclamantă este legal emisă de

C.N.A., nefiind obligatorie somarea prealabilă, reclamanta încălcând anterior,

în mai multe rânduri, deși a fost somată public prin Deciziile nr. 34 din 17 ianuarie

2006 și nr. 320 din 30 mai 2006, prevederi din lege sau din deciziile cu

caracter normativ ale Consiliului, fiind de altfel sancționată pentru

încălcarea acelorași dispoziții privitoare la protecția demnității umane și la

informarea corectă prin Deciziile C.N.A. nr. 344 din 08 iunie 2006 și nr. 364

din 13 iunie 2006.

Este neîntemeiat și motivul

de recurs ce se referă la aplicarea greșită a legii de Instanța de Fond,

motivat de faptul că nu s-a făcut dovada unor încălcări a obligațiilor legale

de către realizatorul emisiunii, pentru considerentele ce urmează.

Prin Decizia contestată, cu nr.

383 din 20 iunie 2006 a C.N.A., care a fost emisă în urma analizării raportului

de monitorizare întocmit de direcția de specialitate, s-a reținut că postul de

televiziune O.T.V. a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002

a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care

toți radiodifuzorii au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului

prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera

formare a opiniilor, precum și prevederile art. 42 alin. (1) și alin. (2) din

Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual,

cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care orice persoană are

dreptul la propria imagine (alin. (1)) și care dispun că în cazul în care în

emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau compartimente

ilegale sau imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele

acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere, dacă

acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acestea trebuie să respecte principiul

audiatur et altera pars (alin. (2)).

Contrar susținerilor

recurentei - reclamante, s-a stabilit în mod cert faptul că în emisiunea D.D.D.

difuzată în ziua de 13 iunie 2006, au fost preluate din presă, comentate și

prezentate de realizatorul emisiunii ca fiind adevărate, informații și acuzații

de natură morală și penală la adresa unui politician care nu a fost prezent în

emisiune și căruia nu i s-a solicitat un punct de vedere în legătură cu

subiectul dezbătut, fiind încălcat astfel dreptul la propria imagine protejat

de dispozițiile art. 42 alin. (1) și alin (2) din Codul audiovizualului.

De asemenea, corect s-a reținut

că în cadrul emisiunii D.D.D. din data de 13 iunie 2006 s-au încălcat și

prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, în

condițiile în care realizatorul emisiunii a încheiat emisiunea concluzionând fără

echivoc că ceea ce s-a scris în presă în legătură cu subiectul dezbătut se

confirmă și este real, dezinformând prin aceasta publicul telespectator.

Realizatorul emisiunii, prin

conduita adoptată, a permis formularea unor acuzații nesusținute cu probe la

adresa unor persoane, de către invitații emisiunii sau de către persoanele care

au intervenit telefonic pe parcursul emisiunii, și nu și-a îndeplinit obligația

legală de a pune în vedere invitațiilor să probeze afirmațiile acuzatoare, fapt

de natură să prejudicieze demnitatea și dreptul la imagine al persoanelor la

care s-a făcut referire în emisiune.

În raport de cele mai sus

arătate, reținând că motivele de recurs sunt neîndeplinite și că sentința

atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2837

din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2837 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2007.