ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiune în contencios
administrativ, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul
Național pentru Refugiați, solicitând:
în principal, obligarea pârâtului
să îi comunice în termen de 7 zile, elementele de identificare ale instituției
cu competențe în materie de siguranță națională și ordine publică, numărul și
data documentului, la expeditor, ale actului prin care respectiva instituție a
sesizat la data de 18 noiembrie 2004, Oficiul Național pentru Refugiați, sesizare
în urma căreia Oficiul Național pentru Refugiați a inițiat o procedură de
anulare a formei de protecție acordate de Judecătoria sectorului 2, procedură
finalizată în faza administrativă, prin hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie
2004, a Oficiul Național pentru Refugiați.
în subsidiar, în măsura în care
pârâtul ar fi clasificat anumite informații referitoare la reclamant, să fie
obligat să îi comunice acest fapt și să declasifice respectivele informații.
Reclamantul a motivat că refuzul
pârâtului îi aduce atingere dreptului la viață și la un proces echitabil.
Prin sentința civilă nr. 282 din 21
februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul
R.M. și a obligat pârâtul Oficiul Național pentru Refugiați, să comunice
reclamantului, denumirea instituției, numărul și data actului prin care această
instituție a sesizat-o cu aspecte legate de activitatea reclamantului, ce s-a
finalizat cu hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie 2004. A respins, ca rămas
fără obiect, capătul subsidiar al cererii.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că reclamantul poate ataca în contencios
administrativ, și acte privind siguranța națională când, prin asemenea acte, îi
sunt încălcate drepturi și libertăți ale omului.
Împotriva sentinței sus-menționate a
declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național
pentru Refugiați care a motivat că în situația concretă este vorba de o informație
clasificată care atrage automat incidența prevederilor Legii nr. 182/2002 și că
refuzul pârâtului de a comunica reclamantului, denumirea instituției, numărul
și data actului care face obiectul acțiunii, nu poate fi apreciat ca
nejustificat.
Recursul este neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.
15 din Legea nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, prin
informații clasificate se înțelege: „informațiile, datele, documentele de
interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță
și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau discriminării
neautorizate, trebuie să fie protejate”.
Interpretând prevederile citate
anterior, se reține că în acest text nu se face nici o distincție între datele ce
compun antetul unui document clasificat (în cauza de față interesând instituția
emitentă, data și numărul acestuia) și conținutul acestuia.
Ca atare, refuzul recurentului de a
comunica intimatului, denumirea instituției, numărul și data actului care face
obiectul acțiunii, nu poate fi apreciat ca nejustificat. Luând în considerație
raționamentul de mai sus, ar însemna ca prin prezentarea unor informații
clasificate de către instituția noastră, să fie încălcate prevederile Legii nr.
182/2002, privind protecția informațiilor clasificate.
Răsfrângerea accesului la anumite
categorii de date și informații, este incident, atât cetățenilor români, cât și
celor străini, în egală măsură și rezidă în cazul în speță, în protejarea unei
valori sociale primordiale a Statului român, și anume, securitatea națională.
Pe cale de consecință, în Constituția României care consacră principiile
generale pe care se bazează întreaga legislație românească, sunt prevăzute și
excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare.
Două dintre acestea vizează cazul de
față, respectiv art. 31 alin (3) și art. 49 alin. (1) din Constituția României.
Potrivit art. 31 alin. (1) este consacrat dreptul persoanei de a avea acces la
orice informație de interes public, dar alin. (3) al aceluiași articol
stipulează că: „dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de
protecție ale tinerilor sau securitatea națională”, iar art. 49 alin. (1)
(restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți): exercițiul
unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege (în cazul de față
Legea nr. 183/2002, privind informațiile clasificate) și numai dacă se impune,
după caz, pentru apărarea securității naționale”.
Față de considerentele mai sus
expuse, recursul declarat urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței
atacate și pe fond, a respingerii acțiunii formulate de R.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național pentru Refugiați
împotriva sentinței civile nr. 282 din 21 februarie 2005, a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și în fond,
respinge acțiunea formulată de R.M., ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 februarie 2006.