ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Național pentru Refugiați, solicitând: 1. în principal, obligarea pârâtului să îi comunice în termen de 7 zile, elementele de identificare ale instituției cu competențe în materie de siguranță națională și ordine publică, numărul și data documentului, la expeditor, ale actului prin care respectiva instituție a sesizat la data de 18 noiembrie 2004, Oficiul Național pentru Refugiați, sesizare în urma căreia Oficiul Național pentru Refugiați a inițiat o procedură de anulare a formei de protecție acordate de Judecătoria sectorului 2, procedură finalizată în faza administrativă, prin hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie 2004, a Oficiul Național pentru Refugiați.

2. în subsidiar, în măsura în care pârâtul ar fi clasificat anumite informații referitoare la reclamant, să fie obligat să îi comunice acest fapt și să declasifice respectivele informații. Reclamantul a motivat că refuzul pârâtului îi aduce atingere dreptului la viață și la un proces echitabil. Prin sentința civilă nr. 282 din 21 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.M. și a obligat pârâtul Oficiul Național pentru Refugiați, să comunice reclamantului, denumirea instituției, numărul și data actului prin care această instituție a sesizat-o cu aspecte legate de activitatea reclamantului, ce s-a finalizat cu hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie 2004. A respins, ca rămas fără obiect, capătul subsidiar al cererii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul poate ataca în contencios administrativ, și acte privind siguranța națională când, prin asemenea acte, îi sunt încălcate drepturi și libertăți ale omului. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național pentru Refugiați care a motivat că în situația concretă este vorba de o informație clasificată care atrage automat incidența prevederilor Legii nr. 182/2002 și că refuzul pârâtului de a comunica reclamantului, denumirea instituției, numărul și data actului care face obiectul acțiunii, nu poate fi apreciat ca nejustificat. Recursul este neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, prin informații clasificate se înțelege: „informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau discriminării neautorizate, trebuie să fie protejate”. Interpretând prevederile citate anterior, se reține că în acest text nu se face nici o distincție între datele ce compun antetul unui document clasificat (în cauza de față interesând instituția emitentă, data și numărul acestuia) și conținutul acestuia. Ca atare, refuzul recurentului de a comunica intimatului, denumirea instituției, numărul și data actului care face obiectul acțiunii, nu poate fi apreciat ca nejustificat.

Luând în considerație raționamentul de mai sus, ar însemna ca prin prezentarea unor informații clasificate de către instituția noastră, să fie încălcate prevederile Legii nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate. Răsfrângerea accesului la anumite categorii de date și informații, este incident, atât cetățenilor români, cât și celor străini, în egală măsură și rezidă în cazul în speță, în protejarea unei valori sociale primordiale a Statului român, și anume, securitatea națională. Pe cale de consecință, în Constituția României care consacră principiile generale pe care se bazează întreaga legislație românească, sunt prevăzute și excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Două dintre acestea vizează cazul de față, respectiv art. 31 alin (3) și art. 49 alin. (1) din Constituția României. Potrivit art. 31 alin. (1) este consacrat dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, dar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că: „dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție ale tinerilor sau securitatea națională”, iar art. 49 alin. (1) (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți): exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege (în cazul de față Legea nr. 183/2002, privind informațiile clasificate) și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale”.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și pe fond, a respingerii acțiunii formulate de R.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național pentru Refugiați împotriva sentinței civile nr. 282 din 21 februarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de R.M., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2006.