ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 27 februarie 2003  reclamanta H.X., de cetățenie

chineză, a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor și cu Autoritatea pentru Străini, să

se anuleze rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București nr. 750/II – 5 din data de 26 februarie 2003, prin care s-a

dispus luarea în custodie publică, precum și decizia nr. 695201 din 25

februarie 2003 prin care s-a dispus returnarea sa în țara de origine.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta se află în România din anul 2000

intrând fără documente de trecere a frontierei de stat și fără viză de intrare,

întrucât a  fost obligată    să-și părăsească țara ca urmare a faptului că a

suferit persecuții grave de natură să-i pună în pericol viața, dată fiind

apartenența sa la o mișcare declarată ilegală în China. De aceea, reclamanta a

depus o cerere pentru acordarea unei forme de protecție juridică, potrivit O.G.

nr. 102/2000, în vederea recunoașterii statutului de refugiat. În aceste

condiții, reclamanta a considerat că nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

G.  nr. 194/2002.

Prin

sentința civilă nr. 274/2003 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ, acțiunea a fost admisă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei.

În

motivarea recursului s-a arătat că  instanța de fond a apreciat greșit că

măsura luată de autorități este nelegală pentru că la momentul judecării cauzei

erau aplicabile dispozițiile art. 134 alin. (1) din O.U.G. G. nr.194/2002,

întrucât instanța trebuia să aprecieze măsurile luate în ordine cronologică.

Recurenta a susținut că măsura din data de 26 februarie 2003 a fost luată în

mod legal și a încetat la data de 3 martie 2003 când reclamantei i s-a permis

accesul liber la procedura de azil.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Reclamanta,

la data de 26 februarie 2003 a depus cerere de recunoaștere a statutului de

refugiat, astfel încât, potrivit art.134 alin.1 lit.a) din O.U.G. G. nr. 194/2002,

dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, în temeiul cărora au fost luate

măsurile contestate, nu sunt aplicabile acesteia.

Măsurile

de returnare a reclamantei și de luare în custodie publică, dispuse în baza

art. 86 alin. (2) lit. a), art. 87 alin. (3) și art. 93 alin. (2) din O.U.G. G.

nr.194/2002, au fost anulate în mod corect de instanță, întrucât reclamantei îi

erau aplicabile dispozițiile art.13 alin. (1) lit.a) din O.G. nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Acest text legal prevede

în mod expres că, până la soluționarea cererii de acordare a statutului de

refugiat, străinul are dreptul de ședere în România.

Ca

atare, în mod legal curtea de apel a anulat măsura de luare în custodie și pe

cale de consecință și măsura de returnare a petentei.

Solicitarea

recurentei de a se aprecia  măsurile luate în ordine cronologică și ca urmare,

constatarea că acestea au fost legale, nu este întemeiată, pentru următoarele

motive.

Din

probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, fiind depistată la data de

25 februarie 2003, fără viză de ședere și fiind intrată ilegal în țară, a fost

introdusă în Centrul de Cazare Otopeni. Măsura returnării a fost luată prin

decizia nr.695201 din 25 februarie 2003, avându-se în vedere art. 86 alin. (2)

lit.a) din O.U.G. G. nr. 194/2002. Măsura returnării nu a putut fi adusă la

îndeplinire în termenul de 24 de ore prevăzut de  art. 87 alin. (2) din O.U.G.  nr.

194/2000, întrucât reclamanta nu poseda permis de călătorie și, în baza art. 87

alin. (3) și art. 93 alin. (2) din O.U.G.  nr. 194/2002, prin Rezoluția nr. 750/II

– 5 din 26 februarie 2003 a procurorului desemnat din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, s-a dispus luarea în custodie a intimatei

reclamante.

Această

măsură nu putea a fi luată  întrucât, așa cum s-a precizat, reclamanta

formulase cerere de acordare a statutului de refugiat și nu îi erau aplicabile dispozițiile

O.U.G.  nr.194/2002.

Datorită

acestei cereri autoritățile au scos-o pe reclamantă din Centrul de Cazare

Otopeni la data de 4 martie 2003 dându-i-se accesul liber la procedura de azil.

Scoaterea din centrul de cazare trebuia operată imediat, în data de 26

februarie 2003, în temeiul art. 13 alin. (1) lit.a) din O.G. nr. 102/2000, cu

referire la art. 134 alin. (1) lit.a) din O.U.G.  nr. 194/2002 și nu în

momentul în care autoritățile au acordat accesul la procedura de azil, deoarece

legea nu cuprinde dispoziții în acest sens.

Ca

urmare, măsura luării în custodie publică fiind nelegală, trebuia anulată. Cum

luarea în custodie publică s-a dispus în urma măsurii de returnare în China, în

baza dispozițiilor O.U.G.  nt. 194/2002, în mod corect trebuia anulată și

măsura returnării, care a stat la baza măsurii de luare în custodie publică.

Prin

menținerea reclamantei în centrul de cazare, în baza măsurii de luare în

custodie publică, măsura care nu mai putea fi  dispusă, astfel cum s-a analizat

mai sus, reclamantei i s-a îngrădit dreptul la  libertate individuală și la

siguranță.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

motive de recurs, care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile

nr. 274 din 4 martie 2003 a Curții de Apel București, secția  de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.