ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, M.A. a contestat hotărârea nr. 313412/h/MR a Oficiului Național pentru Refugiați, solicitând desființarea hotărârii atacate și acordarea accesului la o nouă procedură de determinare a statutului de refugiat. În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a fost avută în vedere de către funcționarul Oficiului Național pentru Refugiați, schimbarea situației din țara de origine, în defavoarea solicitantului, privind instabilitatea din Irak, că forțele coaliției nu pot asigura siguranța cetățenilor irakieni și că Înaltul Comisariat O.N.U.

pentru Refugiați recomandă ca aceștia să nu fie returnați și să beneficieze de o formă complementară de protecție. Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința nr. 6037 din 10 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că petentul a formulat anterior plângere, la Judecătoria sectorului 6 București, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 12508/2002, rămasă definitivă și irevocabilă. Reclamantul nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, pentru a avea acces la o nouă procedură de determinare a statutului de refugiat, întrucât pe parcursul procedurii de soluționare anterioare nu au apărut elemente noi, care nu au putut fi prezentate din motive neimputabile solicitantului și nu au survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în țara de origine, de natură a avea consecințe grave pentru solicitant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată competent a soluționa prezentul recurs, Tribunalul București, având în vedere obiectul pricinii, precum și dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 102/2000, așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 76/2003, potrivit cărora competența în soluționarea recursurilor, introduse de solicitanții statutului de refugiat în România, revine tribunalului în a cărui circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 6037 din 10 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.