ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 6 București, M.A. a contestat hotărârea nr. 313412/h/MR

a Oficiului Național pentru Refugiați, solicitând desființarea hotărârii

atacate și acordarea accesului la o nouă procedură de determinare a statutului

de refugiat.

În motivarea plângerii, petentul a

arătat că nu a fost avută în vedere de către funcționarul Oficiului Național

pentru Refugiați, schimbarea situației din țara de origine, în defavoarea

solicitantului, privind instabilitatea din Irak, că forțele coaliției nu pot

asigura siguranța cetățenilor irakieni și că Înaltul Comisariat O.N.U. pentru Refugiați

recomandă ca aceștia să nu fie returnați și să beneficieze de o formă

complementară de protecție.

Judecătoria sectorului 6 București,

prin sentința nr. 6037 din 10 septembrie 2003, a respins acțiunea

reclamantului.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond a reținut că petentul a formulat anterior plângere, la Judecătoria sectorului 6 București, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 12508/2002,

rămasă definitivă și irevocabilă.

Reclamantul nu a îndeplinit

condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, pentru a avea

acces la o nouă procedură de determinare a statutului de refugiat, întrucât pe

parcursul procedurii de soluționare anterioare nu au apărut elemente noi, care

nu au putut fi prezentate din motive neimputabile solicitantului și nu au

survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în țara

de origine, de natură a avea consecințe grave pentru solicitant.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea, verificând actele și

lucrările dosarului, constată competent a soluționa prezentul recurs,

Tribunalul București, având în vedere obiectul pricinii, precum și dispozițiile

art. 15 din O.G. nr. 102/2000, așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 76/2003,

potrivit cărora competența în soluționarea recursurilor, introduse de

solicitanții statutului de refugiat în România, revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale.

Trimite recursul declarat de M.A.

împotriva sentinței civile nr. 6037 din 10 septembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului

București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.