Decizia nr. 1294/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6188/2003, pronunțată de Judecătoria sectorului VI București, a fost respinsă plângerea formulată de petentul K.N. împotriva hotărârii nr. 316204/h/MR din 2 iulie 2003, emisă de Oficiul Național pentru Refugiați. Prin aceeași sentință, petentul a fost obligat să părăsească teritoriul României, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 102/2000, pentru acordarea protecției umanitare condiționate. Împotriva sentinței civile nr. 6188/2003 a formulat recurs, petentul K.N.

Recursul a fost înregistrat la 10 octombrie 2003, la Judecătoria sectorului VI București, care prin rezoluția din aceeași dată, a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării recursului, Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție, excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, constatând următoarele: Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea introductivă, în condițiile art. 20 pct. 3 și 4 din O.G. nr. 102/2000, privind statutul și regimul refugiaților din România, cu o plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a protecției umanitare condiționată. Or, potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 8 din aceeași ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 76/2003, recursul formulat împotriva hotărârii instanței „se judecă în termen de 30 zile de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripție se află judecătoria, a cărei hotărâre se atacă”. Prin această reglementare legală a fost stabilită astfel, printr-o lege specială, derogându-se de la dreptul comun, instanța competentă material să soluționeze recursul. Așa fiind, în mod greșit judecătoria a înaintat recursul petentului, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 299 C. proc. civ. În acest sens, în art. 299 alin. (2) C. proc. civ., se prevede în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

În consecință, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va trimite recursul, spre soluționare, Tribunalului București, ca instanță competentă, în condițiile art. 15 alin. (8) din O.G. nr. 102/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția necompetenței materiale. Trimite recursul declarat de K.N. împotriva sentinței civile nr. 6188 din 17 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.