ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2004

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6188/2003,

pronunțată de Judecătoria sectorului VI București, a fost respinsă plângerea

formulată de petentul K.N. împotriva hotărârii nr. 316204/h/MR din 2 iulie 2003,

emisă de Oficiul Național pentru Refugiați. Prin aceeași sentință, petentul a

fost obligat să părăsească teritoriul României, în termen de 15 zile de la

rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

La pronunțarea acestei soluții,

instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 5 din O.G. nr. 102/2000, pentru acordarea protecției umanitare

condiționate.

Împotriva sentinței civile nr. 6188/2003

a formulat recurs, petentul K.N.

Recursul a fost înregistrat la 10

octombrie 2003, la Judecătoria sectorului VI București, care prin rezoluția din

aceeași dată, a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării recursului,

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de astăzi, Curtea a pus

în discuție, excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, constatând

următoarele:

Instanța de fond a fost învestită

prin acțiunea introductivă, în condițiile art. 20 pct. 3 și 4 din O.G. nr. 102/2000,

privind statutul și regimul refugiaților din România, cu o plângere împotriva

hotărârii de respingere a cererii de acordare a protecției umanitare

condiționată.

Or, potrivit dispozițiilor art. 15 pct.

8 din aceeași ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2003,

recursul formulat împotriva hotărârii instanței „se judecă în termen de 30 zile

de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripție se află

judecătoria, a cărei hotărâre se atacă”.

Prin această reglementare legală a

fost stabilită astfel, printr-o lege specială, derogându-se de la dreptul

comun, instanța competentă material să soluționeze recursul.

Așa fiind, în mod greșit judecătoria

a înaintat recursul petentului, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

În acest sens, în art. 299 alin. (2)

C. proc. civ., se prevede în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea

Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

În consecință, Curtea va admite

excepția necompetenței materiale și va trimite recursul, spre soluționare,

Tribunalului București, ca instanță competentă, în condițiile art. 15 alin. (8)

din O.G. nr. 102/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale.

Trimite recursul declarat de K.N.

împotriva sentinței civile nr. 6188 din 17 septembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului

București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.