ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

aprilie 2003, la Curtea de Apel București, sub nr. 1232, reclamantul Ț.I.,

cetățean moldovean, a chemat în judecată Oficiul Național pentru Refugiați,

solicitând recunoașterea dreptului său la suma de 100.000 lei ajutor financiar

nerambursabil, aferent perioadei 1 – 6 februarie 2003. În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a intrat în România în anul 2001 și a solicitat

acordarea statutului de refugiat, întrucât se consideră persecutat în Republica

Moldova, precizând că procedura în care s-a încadrat, a luat sfârșit la 6

februarie 2003.

Ministerul de Interne - Oficiul Național

pentru Refugiați, a comunicat petiționarului-reclamant, la 6 martie 2003,

respingerea definitivă a cererii de acordare a statutului de refugiat, depunând

dovada achitării către reclamant a sumei de 100.000 lei.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1297 din 10 septembrie 2003,

a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Ț.I., în contradictoriu

cu pârâtul Oficiul Național pentru Refugiați.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, reclamantul Ț.I., criticând-o pentru netemeinicie, instanța de fond

nepronunțându-se asupra cererii sale, cu privire la obligarea pârâtului la

plata despăgubirilor în valoare de 3.000.000. lei.

Recursul este întemeiat pentru motiv

de ordine publică.

Este necontestat că obiectul

acțiunii formulate de recurentul-reclamant, cetățean din Republica Moldova,

care a solicitat autorității competente, acordarea statului de refugiat, îl

formează cererea acestuia de a i se recunoaște și acorda drepturile prevăzute

de art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 102/2000, privind Statutul și regimul

refugiaților din România.

În raport cu cererea de acordare a

statutului de refugiat, cererea de față are caracterul unei cereri accesorii

care, potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ., este în căderea instanței

competente să judece cererea principală.

Or, potrivit art. 15 alin. (3) din

O.G. nr. 102/2000, instanța competentă să judece cererile privind hotărârile

autorității competente, prin care au fost soluționate solicitările de acordare

a statutului de refugiat, este judecătoria în a cărei rază teritorială își are

sediul structura competentă a Oficiului Național pentru Refugiați, care a luat

hotărârea.

Așadar, pentru motivul arătat,

recursul fiind fondat, urmează să fie admis. Se va casa sentința atacată și se

va trimite cauza spre competentă soluționare, în temeiul art. 1 pct. 1 și art. 5 C. proc. civ., la Judecătoria sectorului 4 București.

În ceea ce privește criticile de

fond formulate de recurentul-reclamant, acestea vor fi cercetate de instanța

competentă, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ț.I.

împotriva sentinței civile nr. 1297 din 10 septembrie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, pentru competentă soluționare, la Judecătoria sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.