ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2003, la Curtea de Apel București, sub nr. 1232, reclamantul Ț.I., cetățean moldovean, a chemat în judecată Oficiul Național pentru Refugiați, solicitând recunoașterea dreptului său la suma de 100.000 lei ajutor financiar nerambursabil, aferent perioadei 1 – 6 februarie 2003. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a intrat în România în anul 2001 și a solicitat acordarea statutului de refugiat, întrucât se consideră persecutat în Republica Moldova, precizând că procedura în care s-a încadrat, a luat sfârșit la 6 februarie 2003. Ministerul de Interne - Oficiul Național pentru Refugiați, a comunicat petiționarului-reclamant, la 6 martie 2003, respingerea definitivă a cererii de acordare a statutului de refugiat, depunând dovada achitării către reclamant a sumei de 100.000 lei.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1297 din 10 septembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Ț.I., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Refugiați. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul Ț.I., criticând-o pentru netemeinicie, instanța de fond nepronunțându-se asupra cererii sale, cu privire la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 3.000.000. lei. Recursul este întemeiat pentru motiv de ordine publică. Este necontestat că obiectul acțiunii formulate de recurentul-reclamant, cetățean din Republica Moldova, care a solicitat autorității competente, acordarea statului de refugiat, îl formează cererea acestuia de a i se recunoaște și acorda drepturile prevăzute de art. 13 alin. (2) din O.G.

nr. 102/2000, privind Statutul și regimul refugiaților din România. În raport cu cererea de acordare a statutului de refugiat, cererea de față are caracterul unei cereri accesorii care, potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ., este în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, potrivit art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 102/2000, instanța competentă să judece cererile privind hotărârile autorității competente, prin care au fost soluționate solicitările de acordare a statutului de refugiat, este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul structura competentă a Oficiului Național pentru Refugiați, care a luat hotărârea. Așadar, pentru motivul arătat, recursul fiind fondat, urmează să fie admis.

Se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare, în temeiul art. 1 pct. 1 și art. 5 C. proc. civ., la Judecătoria sectorului 4 București. În ceea ce privește criticile de fond formulate de recurentul-reclamant, acestea vor fi cercetate de instanța competentă, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.I. împotriva sentinței civile nr. 1297 din 10 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, pentru competentă soluționare, la Judecătoria sectorului 4 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.