ÎCCJ, decizie (scj.ro #85217)

Excepția necompetenței materiale. Instanța competentă să judece în materia statutului refugiaților în România O.G. nr. 102/2000 , art. 15 alin. 8 Potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 8 din O.G. nr.102/2002, recursul formulat împotriva hotărârii instanței „se judecă în termen de 30 zile de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre se atacă”. I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1294 din 30 martie 2004 Prin sentința civilă nr. 6188/2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București a fost respinsă plângerea formulată de petentul K.N.H. împotriva hotărârii nr.316204/h/MR din 2 iulie 2003 emisă de Oficiul Național pentru Refugiați.

Prin aceeași sentință, petentul a fost obligat să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 din O.G. nr.102/2000 pentru acordarea protecției umanitare condiționate. Împotriva sentinței civile nr. 6188/2003 a formulat recurs petentul. Recursul a fost înregistrat la 10 octombrie 2003 la Judecătoria sectorului 6 București, care prin rezoluția din aceeași dată a dispus înaintarea dosarului în vederea soluționării recursului, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, constatând următoarele: Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea introductivă în condițiile art. 20 pct.3 și 4 din O.G.

nr.102/2000 privind Statutul și regimul refugiaților din România, cu o plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a protecției umanitare condiționată. Or, potrivit dispozițiilor art.15 pct.8 din aceeași ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.76/2003, recursul formulat împotriva hotărârii instanței „se judecă în termen de 30 zile de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre se atacă”. Prin această reglementare legală a fost stabilită astfel printr-o lege specială, derogându-se de la dreptul comun, instanța competentă material să soluționeze recursul. Așa fiind, în mod greșit, judecătoria a înaintat recursul petentului spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 299 C. proc.

civ. În acest sens, în art.299 (2) C. proc. civ. se prevede în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”. În consecință, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a trimis recursul spre soluționare Tribunalului București, ca instanță competentă în condițiile art.15 (8) din O.G. nr.102/2000.