ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 8450/2003,

petenta K.R., a contestat hotărârea nr. 316596/h/MS a Oficiului Național pentru

Refugiați, solicitând desființarea hotărârii atacate și acordarea unei forme de

protecție, conform O.G. nr. 102/2000, aprobată cu modificări, prin Legea nr. 323/2001.

În sprijinul cererii, petenta a

depus actele de stare civilă ale sale și copiilor minori, dovada căsătoriei

religioase cu un cetățean român.

Prin sentința civilă nr. 6038 din 10

septembrie 2003, s-a respins plângerea petentei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Petenta de origine palestiniană, cu

ultima reședință în Kuweit, nu a făcut dovada riscului cu torturi, tratamente

inumane, degradante ori expunerea la pedeapsa cu moartea sau că datorită

apartenenței sale sociale, ar putea să fie expusă unor pericole care să-i aducă

atingere drepturilor sale fundamentale, în cazul reîntoarcerii în Kuweit.

Împotriva sentinței a formulat

recurs petenta K.R., apatridă de origine palestiniană, cu document de călătorie

egiptean, criticând-o astfel:

Instanța de fond nu a avut în vedere

că este în concubinaj cu un cetățean român de 11 ani și că are doi copii minori,

din această relație.

Neprezentarea la judecarea cauzei

s-a datorat unei erori.

Instanța nu a avut în vedere

situația palestinienilor din Kuweit, care sunt considerați colaboratori ai

Irakului și că aceștia nu au nici o țară, ai cărei cetățeni sunt.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Intimatul Oficiul Național pentru Refugiați

a ridicat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ.

Într-adevăr, prin O.U.G. nr. 76/2003

s-a modificat art. 15 alin. (8) din O.G. nr. 102/2000, privind Statutul și regimul

refugiaților din România, în sensul că: „recursul se judecă în termen de 30 de

zile de la înregistrarea sa, de către tribunalul, în a cărui circumscripție se

află judecătoria, a cărei hotărâre este atacată. Hotărârea pronunțată în recurs

este definitivă și irevocabilă”.

Așa fiind, competent a soluționa

recursul împotriva sentinței civile nr. 6038 din 10 septembrie 2003, pronunțată

de Judecătoria sectorului 6 București, este Tribunalul București, căruia i se

va trimite cauza, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale.

Trimite recursul declarat de K.R.

împotriva sentinței civile nr. 6038 din 10 septembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului

București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.