ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 8450/2003, petenta K.R., a contestat hotărârea nr. 316596/h/MS a Oficiului Național pentru Refugiați, solicitând desființarea hotărârii atacate și acordarea unei forme de protecție, conform O.G. nr. 102/2000, aprobată cu modificări, prin Legea nr. 323/2001. În sprijinul cererii, petenta a depus actele de stare civilă ale sale și copiilor minori, dovada căsătoriei religioase cu un cetățean român. Prin sentința civilă nr. 6038 din 10 septembrie 2003, s-a respins plângerea petentei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Petenta de origine palestiniană, cu ultima reședință în Kuweit, nu a făcut dovada riscului cu torturi, tratamente inumane, degradante ori expunerea la pedeapsa cu moartea sau că datorită apartenenței sale sociale, ar putea să fie expusă unor pericole care să-i aducă atingere drepturilor sale fundamentale, în cazul reîntoarcerii în Kuweit. Împotriva sentinței a formulat recurs petenta K.R., apatridă de origine palestiniană, cu document de călătorie egiptean, criticând-o astfel: Instanța de fond nu a avut în vedere că este în concubinaj cu un cetățean român de 11 ani și că are doi copii minori, din această relație. Neprezentarea la judecarea cauzei s-a datorat unei erori.

Instanța nu a avut în vedere situația palestinienilor din Kuweit, care sunt considerați colaboratori ai Irakului și că aceștia nu au nici o țară, ai cărei cetățeni sunt. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Intimatul Oficiul Național pentru Refugiați a ridicat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Într-adevăr, prin O.U.G. nr. 76/2003 s-a modificat art. 15 alin. (8) din O.G. nr. 102/2000, privind Statutul și regimul refugiaților din România, în sensul că: „recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa, de către tribunalul, în a cărui circumscripție se află judecătoria, a cărei hotărâre este atacată.

Hotărârea pronunțată în recurs este definitivă și irevocabilă”. Așa fiind, competent a soluționa recursul împotriva sentinței civile nr. 6038 din 10 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, este Tribunalul București, căruia i se va trimite cauza, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite recursul declarat de K.R. împotriva sentinței civile nr. 6038 din 10 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.