ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.M., în contradictoriu cu

Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe

adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 595 din 29 martie 2004, a respins

ca nefondată, acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept

prevăzut de lege care să-i fi fost vătămat prin refuzul nejustificat al unei

autorități, de rezolvare a unei cereri.

Considerând hotărârea nelegală,

reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a

schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea este lipsită

de temei legal.

Solicită a i se înainta memoriul

care a stat la baza promovării recursului în anulare, o cerere perfect

justificată, atâta timp, cât acesta o privește și nu este informație

clasificată.

Recursul este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtului, să depună copie de pe adresa trimisă sub nr. 3304/J, la

data de 27 mai 2002, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de justiție.

La dosar s-a depus această adresă,

din conținutul ei rezultă că împotriva deciziilor civile nr. 3219 din 26

noiembrie 2001, respectiv nr. 166 din 19 februarie 2002, ale Curții de Apel

București, A.P.A.P.S. a formulat memorii prin care solicită declararea

recursului în anulare.

Reclamanta-recurentă a fost

încunoștiințată prin adresa nr. 1310/2003, a Ministerului Justiției, că pe

rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, se află dosarul nr. 5193/2002,

având ca obiect recursul în anulare împotriva deciziei nr. 3210/2001, a Curții

de Apel București și sentinței civile nr. 993/2001, a Tribunalului București.

Declararea recursului în anulare

este atributul exclusiv al Procurorului General al României, conform art. 330 C.

proc. civ. în redactarea anterioară, iar conținutul recursului i s-a comunicat

reclamantei, o dată cu citarea în dosarul nr. 5193/2002 al Curții Supreme de

Justiție, secția civilă.

Pentru a se reține refuzul

nejustificat al unei autorități, de rezolvare a unei cereri, conform Legii

29/1990, trebuie ca reclamanta să facă dovada vătămării unui drept legitim,

cerință, care în cauză nu s-a realizat.

Reclamanta nu are un drept prevăzut

de lege privind comunicarea memoriului ce a stat ulterior la baza introducerii

recursului în anulare și nici cu privire la o adresă ce reprezintă corespondența

între două instituții.

În consecință, soluția instanței, de

respingere a acțiunii, ca nefondată, este temeinică și legală, astfel că

recursul va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.M.

împotriva sentinței civile nr. 595 din 29 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2005.