ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.M., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 595 din 29 martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept prevăzut de lege care să-i fi fost vătămat prin refuzul nejustificat al unei autorități, de rezolvare a unei cereri. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea este lipsită de temei legal. Solicită a i se înainta memoriul care a stat la baza promovării recursului în anulare, o cerere perfect justificată, atâta timp, cât acesta o privește și nu este informație clasificată. Recursul este nefondat. Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului, să depună copie de pe adresa trimisă sub nr. 3304/J, la data de 27 mai 2002, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de justiție. La dosar s-a depus această adresă, din conținutul ei rezultă că împotriva deciziilor civile nr. 3219 din 26 noiembrie 2001, respectiv nr. 166 din 19 februarie 2002, ale Curții de Apel București, A.P.A.P.S.

a formulat memorii prin care solicită declararea recursului în anulare. Reclamanta-recurentă a fost încunoștiințată prin adresa nr. 1310/2003, a Ministerului Justiției, că pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, se află dosarul nr. 5193/2002, având ca obiect recursul în anulare împotriva deciziei nr. 3210/2001, a Curții de Apel București și sentinței civile nr. 993/2001, a Tribunalului București. Declararea recursului în anulare este atributul exclusiv al Procurorului General al României, conform art. 330 C. proc. civ. în redactarea anterioară, iar conținutul recursului i s-a comunicat reclamantei, o dată cu citarea în dosarul nr. 5193/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Pentru a se reține refuzul nejustificat al unei autorități, de rezolvare a unei cereri, conform Legii 29/1990, trebuie ca reclamanta să facă dovada vătămării unui drept legitim, cerință, care în cauză nu s-a realizat. Reclamanta nu are un drept prevăzut de lege privind comunicarea memoriului ce a stat ulterior la baza introducerii recursului în anulare și nici cu privire la o adresă ce reprezintă corespondența între două instituții. În consecință, soluția instanței, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este temeinică și legală, astfel că recursul va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinței civile nr. 595 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.