ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

octombrie 2000 la Curtea de Apel București, reclamanții E.Y., M.B., R.B., L.A.,

K.W., E.W., K.P., G.A. și A.L., prin procurist avocat D.P., au declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 906/2002 a Curții de Apel București, prin care

s-a declinat competența soluționării cauzei, la Tribunalul București, secția

civilă.

În motivarea recursului, s-a invocat

interpretarea greșită de către instanță, a dispozițiilor art. 3 C. proc. civ.

și art. 32 din Legea nr. 10/2001, ca și cele din Legea nr. 29/1990.

Astfel, a considerat recurentul că

deși a invocat art. 32 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrăgea competența

tribunalului, totuși A.P.A.P.S., ca autoritate centrală a administrației, ar

atrage aplicarea art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 1 din Legea nr. 29/2001.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 906 din 9

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

declinat competența materială a soluționării cererii reclamanților, în

contradictoriu cu A.P.A.P.S., în favoarea Tribunalului București, secția

civilă.

S-a reținut că prin acțiunea ce a

format obiectul dosarului nr. 1426/2002 al Curții de Apel București,

reclamanții au solicitat: să se constate refuzul nejustificat de rezolvare de

către pârâtă, în termenul de 60 de zile, a petiției notificată de reclamanți

conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, la 24 iulie 2001, atribuind acestei

situații înțelesul de respingere nelegală a petiției. S-a cerut să fie examinată

petiția, și nu examinarea drepturilor pretinse și dovedite, să fie admisă ca

legală și temeinică, recalcularea valorii acțiunilor la nivelul total de

338.622.002 lei, reprezentând valoarea la care dreptul reclamanților trebuia

corect calculat până la 14 februarie 2001. Au mai cerut reclamanții să fie

obligată pârâta să facă, pentru valoarea totală și pentru cele individuale, o

ofertă de predare în compensare de acțiuni ale statutul român, emise de alte

societăți cotate la bursă, care se află în portofoliul său de administrare sau

de alte active, conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.

De precizat că reclamanții au

susținut că sunt succesorii proprietarilor acțiunilor emise de fosta A. SA,

devenită V. SA al cărui capital și active au fost naționalizate de Statul

român, în conformitate cu Legea nr. 119/1998.

Sentința pronunțată în cauză este

legală și temeinică.

Față de petitul cererii care vizează

recalcularea valorii acțiunilor, recunoașterea drepturilor pretinse, precum și

obligarea pârâtei să facă o ofertă de predare în compensare acțiuni, este de

natură a determina cadrul legal al dreptului comun.

Ca atare, competent în soluționarea

acestei cereri, este tribunalul.

Evidenta deplasare a cauzei în

contenciosul administrativ, lege specială care prin art. 1 din Legea nr.

29/1990, nu are aplicare în speță, este făcută pentru a încerca o rezolvare mai

rapidă a cererii, dar fără competență materială.

Rezolvarea litigiului nu se poate

face, însă, decât în condițiile Codului de procedură civilă, datorită petitului

cererii, cât și raportarea la Legea nr. 10/2001, astfel competent a se pronunța

este Tribunalul București, cum corect a stabilit instanța de fond.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.Y.,

M.B., R.B., L.A., K.W., E.W., K.P., G.A. și A.L., împotriva sentinței civile

nr. 906 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2003.