ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4572/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a fost respinsă acțiunea formulată de I.D. în contradictoriu cu S.R.I.-U.M.0198 București pentru

lipsa procedurii prealabile.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul I.D. a solicitat, prin

acțiunea introductivă, obligarea pârâtului să-i comunice înscrisurile

individualizate în cererea de chemare în judecată și Hotărârile Consiliului de

Judecată adoptate în perioada noiembrie 2002 – ianuarie 2003; precum și anularea

actelor administrative a căror comunicare a solicitat-o.

Instanța de fond a examinat

cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât și a constatat că

reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel

încât acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, instanța de fond

nu a primit apărarea reclamantului în sensul că a îndeplinit procedura

prealabilă prin petiția adresată pârâtului în anul 2003, întrucât prin petiția

arătată nu s-a cerut autorității emitente să revină asupra actelor

administrative considerate nelegale.

Instanța de fond a constatat

că reclamantul s-a adresat instanței de judecată, fără ca, în prealabil, să se

fi adresat autorității emitente cu o cerere, așa cum prevăd dispozițiile art. 7

din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul I.D., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând

în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., casarea sentinței, pentru

că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și a respins acțiunea pe

cele două excepții invocate de pârât.

Arată recurentul că a

invocat excepția de nelegalitate a O.D.P. nr. 02106 din 24 decembrie 2002 și

respectiv O.D.P. nr. 0120 din 5 februarie 2003 pe care le-a considerat nule de

drept pentru nerespectarea normelor procedurale formale cu privire la

atribuțiile și modul de desfășurare a activității

c

onsiliilor de judecată, excepție asupra căreia instanța de

fond nu s-a pronunțat.

Prin întâmpinare, intimatul

Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 21 din 20 ianuarie 2001

pronunțată de Curtea de Apel

c

raiova

ca fiind temeinice și legale, apreciind că motivele de recurs sunt nefondate

întrucât în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată

în raport de motivele invocate de recurent, de apărările formulate prin întâmpinare,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Legea contenciosului

administrativ nr. 554/200, prin art. 7 reglementează procedura prealabilă

administrativă ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios

administrativ, a cărei neîndeplinire în condițiile și termenele prevăzute de

lege atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel că „înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte, a

acestuia".

În mod corect prima instanță

a apreciat că nu sunt întrunite condițiile imperativ stabilite de lege pentru a

putea fi promovată o acțiune în contencios administrativ, întrucât, deși

recurentul a luat la cunoștință de existența celor două ordine atacate încă din

data de la data când și-au produs efectele, acesta nu a înțeles să conteste

luarea acestor măsuri administrative.

De asemenea, acesta nu a

contestat conținutul celor două hotărâri ale Consiliului de Judecată de care a

avut cunoștință, încă de la data adoptării lor.

Conform dispozițiilor art. 109

C. proc. civ., "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în

condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se

va anexa la cererea de chemare în judecată".

Nu se consideră îndeplinită

procedura prealabilă în cazul în care, anterior sesizării instanței cu acțiunea

în anulare, petentul a adresat petiții autorității emitente a actelor

contestate, întrucât prin acestea nu a solicitat revenirea asupra actelor

administrative considerate nelegale.

Excepția de nelegalitate este

un mijloc de apărare supus procedurii specifice reglementate de art. 4 din

Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a respins

acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile fără a mai

analiza motivele și apărările din procesul civil ce țin de fondul cauzei.

Totodată, a avut în vedere

ordinea de soluționare a excepțiilor, reținând că excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile primează față de celelalte excepții cu care a fost

sesizată de părți, care nu au mai fost analizate.

În consecință, în raport de

prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele

ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.D. împotriva sentinței nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.