ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4572/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a fost respinsă acțiunea formulată de I.D. în contradictoriu cu S.R.I.-U.M.0198 București pentru lipsa procedurii prealabile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul I.D. a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea pârâtului să-i comunice înscrisurile individualizate în cererea de chemare în judecată și Hotărârile Consiliului de Judecată adoptate în perioada noiembrie 2002 – ianuarie 2003; precum și anularea actelor administrative a căror comunicare a solicitat-o. Instanța de fond a examinat cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât și a constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, instanța de fond nu a primit apărarea reclamantului în sensul că a îndeplinit procedura prealabilă prin petiția adresată pârâtului în anul 2003, întrucât prin petiția arătată nu s-a cerut autorității emitente să revină asupra actelor administrative considerate nelegale. Instanța de fond a constatat că reclamantul s-a adresat instanței de judecată, fără ca, în prealabil, să se fi adresat autorității emitente cu o cerere, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.D., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., casarea sentinței, pentru că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și a respins acțiunea pe cele două excepții invocate de pârât.

Arată recurentul că a invocat excepția de nelegalitate a O.D.P. nr. 02106 din 24 decembrie 2002 și respectiv O.D.P. nr. 0120 din 5 februarie 2003 pe care le-a considerat nule de drept pentru nerespectarea normelor procedurale formale cu privire la atribuțiile și modul de desfășurare a activității c onsiliilor de judecată, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat. Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 21 din 20 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel c raiova ca fiind temeinice și legale, apreciind că motivele de recurs sunt nefondate întrucât în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate de recurent, de apărările formulate prin întâmpinare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/200, prin art. 7 reglementează procedura prealabilă administrativă ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în condițiile și termenele prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel că „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte, a acestuia". În mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile imperativ stabilite de lege pentru a putea fi promovată o acțiune în contencios administrativ, întrucât, deși recurentul a luat la cunoștință de existența celor două ordine atacate încă din data de la data când și-au produs efectele, acesta nu a înțeles să conteste luarea acestor măsuri administrative.

De asemenea, acesta nu a contestat conținutul celor două hotărâri ale Consiliului de Judecată de care a avut cunoștință, încă de la data adoptării lor. Conform dispozițiilor art. 109 C. proc. civ., "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată". Nu se consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care, anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare, petentul a adresat petiții autorității emitente a actelor contestate, întrucât prin acestea nu a solicitat revenirea asupra actelor administrative considerate nelegale.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii specifice reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile fără a mai analiza motivele și apărările din procesul civil ce țin de fondul cauzei. Totodată, a avut în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor, reținând că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile primează față de celelalte excepții cu care a fost sesizată de părți, care nu au mai fost analizate. În consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.D. împotriva sentinței nr. 21 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.