ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Conținutul deciziei atacate pe calea contestației în anulare de față Prin decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Prin această din urmă decizie civilă, nr. 1831 din 31 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul că, a respins acțiunea reclamantului M.G., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, atacată pe calea contestației de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență următoarele. La data de 29 iunie 2009, M.G. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe prevederile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a deciziei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat, că la data de 16 aprilie 2009, revizuentul a formulat cerere de comunicare a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, decizie care i-a fost comunicată prin adresă, la data de 09 iunie 2009, așa cum rezultă din fișa dosarului nr. 4592/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție înregistrat prin sistemul E. Cum cererea de revizuire a fost expediată către Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 29 iunie 2009, data poștei, conform ștampilei aplicate pe plicul conținând cererea, și cum termenul de declarare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 554/2004 este de 15 zile de la comunicare, s-a constatat că revizuirea a fost declarată cu depășirea acestui termen și în consecință a fost respinsă ca tardiv formulată.

2. Motivele și temeiul contestației în anulare promovate Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009, a aceleași instanțe a formulat contestație în anulare M.G. Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., motiv în dezvoltarea căruia contestatorul a arătat că pentru termenul din 16 octombrie 2009, dată la care a fost soluționată cererea sa de revizuire și a fost pronunțată Decizia civilă nr. 4402, procedura sa de citare a fost viciată. În acest sens s-a susținut că cerința prevăzută la art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu a fost îndeplinită deoarece nu a fost trecută pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nici un nume și nici calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.

În plus, contestatorul a arătat că în ipoteza în care există totuși pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare un număr de carte de identitate și o semnătură, acestea nu-i aparțin și nici nu corespund datelor sale reale, atestate de copia cărții de identitate anexată, semnătura sa putând fi vizualizată spre comparare, pe cererile depuse în dosar. În consecință, s-a solicitat a se constata ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității procedurii de citare în condițiile neprezentării contestatorului în instanță la termenul respectiv, prezenta contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., se impune a fi admisă, cu consecința anulării deciziei nr. 4402 din 16 octombrie 2009. 3. Considerentele și soluția instanței investite cu soluționarea contestației în anulare Raportat la motivele de fapt și de drept invocate și față de conținutul înscrisurilor relevante aflate în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată contestația de față, pe care, în considerarea celor în continuare arătate o va respinge ca atare. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare este deschisă pentru motivele expres arătate în art. 317 și 318 C. proc. civ., incluzând motivul invocat de către contestator, respectiv neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza, potrivit cu cerințele legii [(art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.)]. Nu sunt însă fondate argumentele prezentate de contestator în condițiile în care, din verificarea nemijlocită a înscrisurilor aflate în dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată pe calea prezentei contestații, rezultă că la dosar se află procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatorul din data de 13 iulie 2009, rezultând că citația a fost emisă pentru termenul din 16 octombrie 2009, când a și fost reținută în pronunțare cererea de revizuire ce a format obiectul acelui dosar.

Contrar celor susținute de contestator, în chiar cuprinsul acestui proces verbal este menționat, la rubrica „primitorul actului” pe lângă semnătură și numărul actului de identitate TM 250076, ce corespunde cu cel înscris în copia actului de identitate a contestatorului atașată prezentelor motive (CI seria TM nr. 250076). În ceea ce privește semnătura aplicată pe același proces-verbal de citare, Înalta Curte, examinând-o în cadrul acestei proceduri extraordinare și raportat la simplele afirmații ale contestatorului, în lipsa altor înscrisuri și/sau care să ateste contrariul, o apreciază ca fiind similară până la identitate cu cea utilizată de către contestator și în cuprinsul cererilor depuse pentru susținerea prezentei contestații.

Așa fiind, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele legale indicate ca temei al promovării contestației de față, procedura de citare a contestatorului pentru data de 16 octombrie 2009 fiind realizată în condițiile legii, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (1) și (3) C. proc. civ., nefiind incident nici un motiv care să atragă nulitatea citării, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 317 alin. (1) cu referire la art. 320 C. proc. civ., să respingă, ca neîntemeiată, prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei nr. 4402 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.