ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Conținutul deciziei atacate pe
calea contestației în anulare de față
Prin decizia nr. 4402 din 16
octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire
formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin această din urmă decizie
civilă, nr. 1831 din 31 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul
Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2791 din
22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul că, a respins acțiunea
reclamantului M.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța decizia nr. 4402
din 16 octombrie 2009, atacată pe calea contestației de față, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în
esență următoarele.
La data de 29 iunie 2009, M.G. a
formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
întemeiată pe prevederile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată,
prin care a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a deciziei.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului s-a constatat, că la data de 16 aprilie 2009, revizuentul a formulat
cerere de comunicare a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
decizie care i-a fost comunicată prin adresă, la data de 09 iunie 2009, așa cum
rezultă din fișa dosarului nr. 4592/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție
înregistrat prin sistemul E.
Cum cererea de revizuire a fost
expediată către Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 29 iunie 2009,
data poștei, conform ștampilei aplicate pe plicul conținând cererea, și cum
termenul de declarare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 21 pct. 2
din Legea nr. 554/2004 este de 15 zile de la comunicare, s-a constatat că
revizuirea a fost declarată cu depășirea acestui termen și în consecință a fost
respinsă ca tardiv formulată.
Motivele și temeiul contestației
în anulare promovate
Împotriva deciziei pronunțate de
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire a
deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009, a aceleași instanțe a formulat
contestație în anulare M.G.
Contestația în anulare a fost întemeiată
pe prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., motiv în dezvoltarea căruia
contestatorul a arătat că pentru termenul din 16 octombrie 2009, dată la care a
fost soluționată cererea sa de revizuire și a fost pronunțată Decizia civilă nr.
4402, procedura sa de citare a fost viciată.
În acest sens s-a susținut că
cerința prevăzută la art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu a fost
îndeplinită deoarece nu a fost trecută pe dovada de îndeplinire a procedurii de
citare nici un nume și nici calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.
În plus, contestatorul a arătat că
în ipoteza în care există totuși pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii
de citare un număr de carte de identitate și o semnătură, acestea nu-i aparțin
și nici nu corespund datelor sale reale, atestate de copia cărții de identitate
anexată, semnătura sa putând fi vizualizată spre comparare, pe cererile depuse
în dosar.
În consecință, s-a solicitat a se
constata ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct.
7 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității procedurii de citare în
condițiile neprezentării contestatorului în instanță la termenul respectiv, prezenta
contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 7 C.
proc. civ., se impune a fi admisă, cu consecința anulării deciziei nr. 4402 din
16 octombrie 2009.
Considerentele și soluția
instanței investite cu soluționarea contestației în anulare
Raportat la motivele de fapt și de
drept invocate și față de conținutul înscrisurilor relevante aflate în dosarul
în care s-a pronunțat decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, Înalta Curte
apreciază că nu este întemeiată contestația de față, pe care, în considerarea celor
în continuare arătate o va respinge ca atare.
Contestația în anulare, cale
extraordinară de atac, de retractare este deschisă pentru motivele expres
arătate în art. 317 și 318 C. proc. civ., incluzând motivul invocat de către
contestator, respectiv neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru ziua
când s-a judecat cauza, potrivit cu cerințele legii [(art. 317 alin. (1) pct. 1
C. proc. civ.)].
Nu sunt însă fondate argumentele
prezentate de contestator în condițiile în care, din verificarea nemijlocită a
înscrisurilor aflate în dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată pe calea prezentei
contestații, rezultă că la dosar se află procesul verbal de îndeplinire a
procedurii de citare cu contestatorul din data de 13 iulie 2009, rezultând că
citația a fost emisă pentru termenul din 16 octombrie 2009, când a și fost
reținută în pronunțare cererea de revizuire ce a format obiectul acelui dosar.
Contrar celor susținute de contestator,
în chiar cuprinsul acestui proces verbal este menționat, la rubrica „primitorul
actului” pe lângă semnătură și numărul actului de identitate TM 250076, ce corespunde
cu cel înscris în copia actului de identitate a contestatorului atașată
prezentelor motive (CI seria TM nr. 250076).
În ceea ce privește semnătura
aplicată pe același proces-verbal de citare, Înalta Curte, examinând-o în
cadrul acestei proceduri extraordinare și raportat la simplele afirmații ale contestatorului,
în lipsa altor înscrisuri și/sau care să ateste contrariul, o apreciază ca fiind
similară până la identitate cu cea utilizată de către contestator și în
cuprinsul cererilor depuse pentru susținerea prezentei contestații.
Așa fiind, apreciind că nu sunt îndeplinite
cerințele legale indicate ca temei al promovării contestației de față,
procedura de citare a contestatorului pentru data de 16 octombrie 2009 fiind
realizată în condițiile legii, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (1)
și (3) C. proc. civ., nefiind incident nici un motiv care să atragă nulitatea citării,
Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 317 alin. (1) cu referire la art. 320 C.
proc. civ., să respingă, ca neîntemeiată, prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei nr. 4402 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 martie 2010.