ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2010

Asupra contestației de anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare exercitate Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de P.G.L.M., împotriva încheierilor nr. 36/R-CC din 22 mai 2009, precum și a deciziei nr. 570/R-Cont din 22 mai 2009, pronunțate în dosarul nr. 2098/90/2008 al Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, declarând recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație în anulare, de o instanță de recurs, contestatorul nu s-a conformat condițiilor specifice de admisibilitate prevăzute de art. 320 alin. (3), raportate la dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. S-a mai reținut că decizia nr. 570/R-Cont din 22 mai 2009, pronunțată în contestație în anulare fiind irevocabilă și deci nesusceptibilă de recurs, nici încheierea nr. 37/R-CC din 22 mai 2009 prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cauza în care s-a soluționat contestația în anulare, nu are deschisă calea recursului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. și de asemenea nici încheierea nr. 36/R-CC din 22 mai 2009, prin care s-a respins cererea privind lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 374/R-Cont din 9 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în recurs, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 281 3 alin. (1) C. proc.

civ. 2. Motivele contestației în anulare La data de 28 decembrie 2009, petiționarul P.G.L.M., prin procurator P.S., a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, o contestație îndreptată împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a acestei instanțe, denumită „recurs în casație”. Fără a indica temeiul legal al acestei contestații, petiționarul a indicat că înțelege să conteste toate măsurile procedurale luate de completul de judecată cu ocazia soluționării recursului, prin decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, incluzând refuzul de a da curs cererii de eliberare a unei copii a transcrierilor, înregistrărilor, stenogramelor și notelor grefierului din ședința de la data judecării cauzei.

Apreciind, în esență, prin motive ample și nesistematizate, că decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de respingere a recursului ca inadmisibil este nelegală și netemeinică, petentul a făcut referiri la căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, la regulamentele de ordine interioară ale instanțelor, la numeroase alte legi și acte normative, și generic la prevederile Constituției. Urmare corespondenței purtate cu grefa instanței, prin care i s-a comunicat petentului că se impune a-și preciza cererea, exercitarea căilor de atac, termenele procedurale și conținutul cererilor fiind strict reglementate de dispoziții procedurale, în condițiile în care Decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, fiind pronunțată în recurs nu mai poate face obiectul unui nou recurs [art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.], petentul a depus la dosar noi și noi cereri, prin care practic au fost reluate nemulțumirile de ordin general privind maniera în care a fost soluționat dosarul său. Prin petiția înregistrată la data de 19 ianuarie 2010 (filele 32-34) la care au fost atașate numeroase înscrisuri, s-a arătat, în esență, că prezenta contestație, îndreptată împotriva Deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 se întemeiază pe dispozițiile art. 109, art. 114 pct. 1 și 2, art. 172, art. 112 și art. 222 C. proc. civ. ca și pe prevederile art. 21 și art. 52 din Constituția României care garantează accesul părților la justiție și prevăd dreptul acestora la un proces echitabil. La termenul de judecată din 9 martie 2010 instanța a solicitat petentului – contestator să indice motivele contestației în anulare formulate ca și temeiul de drept, raportat la impreciziunea și multitudinea de texte de lege și argumente conținute în petițiile succesiv depuse la dosar.

Contestatorul nu s-a conformat însă dispozițiilor instanței și nu a depus la dosar precizările solicitate. 3. Soluția asupra contestației în anulare de față și considerentele reținute Raportat la cele învederate și față de prevederile art. 317 - 321 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare, exercitată împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, în considerarea celor în continuare arătate. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile, date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal. Contestația în anulare se poate exercita numai în cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 317 – 318 C. proc.

civ. Față de conținutul petițiilor depuse succesiv la dosar se reține însă că nici unul dintre aceste motive expres prevăzute nu este incident în cauză și de altfel nici nu a fost invocat ca atare, deși instanța, în exercitarea rolului său activ a chiar solicitat și acordat petentului – contestator un termen în acest sens. Cum contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres arătate în art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și întrucât în cauză nu s-a invocat și nici demonstrat temeiul legal ce îndrituiește la exercitarea căii de atac arătate, aceasta va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.G.L.M. împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.