ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei nr. 650 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin decizia atacată a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinței civile nr. 3279 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Municipiului București.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel , cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acesta s-a soluționat fondul pricinii, precum și cele care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În raport de considerentele mai sus menționate, Înalta Curte a constatat că decizia atacată este o hotărâre irevocabilă și prin urmare nu mai poate fi atacată cu recurs. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul invocând dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. raportate la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Contestatorul a susținut că instanța a omis să cerceteze toate motivele de recurs care ar fi putut duce la admiterea acțiunii sale, precizând că dorește să „folosească această ocazie”, pentru a „solicita câteva excepții de nulitate”. În acest sens contestatorul a mai susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare o serie de susțineri ale sale ce ar fi putut duce la casarea deciziei recurate, ceea ce a avut ca efect încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, cu consecința pronunțării unei hotărâri nule și a invocat în acest sens nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu consecința anulării deciziei atacate și rejudecării recursului.

Contestația în anulare este nefondată. Astfel, prin „eroare materială” în conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., invocat de contestator ca temei al cererii sale înțelege orie greșeală materială evidentă în legătură cu aspecte formale al judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului său o reapreciere a probelor . În speță însă, contestatorul se rezumă numai la enunțare generică a împrejurării că o serie de susțineri ale sale, ce ar fi putut duce la casarea hotărârii instanței de fond, nu au fost reținute de către instanța de recurs, încălcându-se în acest fel o serie de principii ale dreptului fără a menționarea concret „erorile materiale” pe care instanța le-a săvârșit.

În ceea ce privește susținerea contestatorului potrivit căreia „hotărârea pronunțată în aceste condiții este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.” instanța constanță că nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, iar pe de altă parte contestatorul nu menționează expres niciun act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale. Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus enunțate, instanța va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.