ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei nr. 650 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal .
Pentru a hotărî astfel instanța
a reținut că, prin decizia atacată a fost respins, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinței civile nr. 3279
din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IX-a de
contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul
Municipiului București.
A mai reținut instanța că,
potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără
drept de apel , cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute
de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,
sunt supuse recursului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin.
(2) pct. 4 și 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile
date în recurs, chiar dacă prin acesta s-a soluționat fondul
pricinii, precum și cele care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu
recurs.
În raport de considerentele mai sus menționate,
Înalta Curte a constatat că decizia atacată este o hotărâre irevocabilă
și prin urmare nu mai poate fi atacată cu recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare recurentul invocând dispozițiile art. 318 C.
proc. civ. raportate la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatorul a susținut că
instanța a omis să cerceteze toate motivele de recurs care ar fi
putut duce la admiterea acțiunii sale, precizând că dorește
să „folosească această ocazie”, pentru a „solicita câteva excepții
de nulitate”.
În acest sens contestatorul a mai
susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare o serie
de susțineri ale sale ce ar fi putut duce la casarea deciziei recurate,
ceea ce a avut ca efect încălcarea principiilor
contradictorialității și dreptului la apărare, cu
consecința pronunțării unei hotărâri nule și a invocat
în acest sens nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
cu consecința anulării deciziei atacate și rejudecării
recursului.
Contestația în anulare este
nefondată.
Astfel, prin „eroare materială” în
conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocat de
contestator ca temei al cererii sale înțelege orie greșeală
materială evidentă în legătură cu aspecte formale al
judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau
anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană
fără calitate și alte situații asemănătoare,
deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost
depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o
persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea
acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului său o reapreciere
a probelor .
În speță însă, contestatorul
se rezumă numai la enunțare generică a împrejurării că
o serie de susțineri ale sale, ce ar fi putut duce la casarea
hotărârii instanței de fond, nu au fost reținute de către
instanța de recurs, încălcându-se în acest fel o serie de principii
ale dreptului fără a menționarea concret „erorile materiale” pe care
instanța le-a săvârșit.
În ceea ce privește susținerea
contestatorului potrivit căreia „hotărârea pronunțată în
aceste condiții este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”
instanța constanță că nulitatea unei hotărâri
judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul
căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva
acesteia, iar pe de altă parte contestatorul nu menționează
expres niciun act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale.
Pe cale de consecință, pentru
considerentele mai sus enunțate, instanța va respinge, ca
nefondată, contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 4 martie 2010.