ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2604/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4587 din 23 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de R.M. împotriva deciziei civile nr. 652 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care fusese respins, ca nefondat, recursul declarat de același recurent împotriva sentinței nr. 3339 din 2 decembrie 2008 , pronunțată de Tribunalul București. Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat inadmisibilitatea recursului promovat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, irevocabilă potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. S-a mai reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. sistemul român de jurisdicție statuează principiul unicității recursului, iar sentința atacată nu privește o hotărâre dintre cele care, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs . Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție a formulat contestație în anulare M.R . În motivarea contestației în anuare, s-a arătat că instanța a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate. Astfel, se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe excepțiile de nulitate invocate care ar fi putut duce la anularea deciziei atacate. Instanța de recurs i-a adus un prejudiciu material prin faptul că nu a acordat daunele morale.

În fine, se arată că în acest fel contestatorul a fost vătămat într-un drept fundamental, dreptul de acces liber la informații de interes public. În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Analizând contestația în anulare de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată pentru următoarele considerente. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. “ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Înalta Curte constată că instanța de recurs a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale când a apreciat că decizia nr. 652 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București - nu mai putea fi atacată cu recurs, fiind o decizie irevocabilă în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Inadmisibilitatea este o excepție peremptorie și dirimantă care trebuie soluționată cu prioritate, făcând astfel inutilă analizarea motivelor de fond invocate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Inadmisibilitatea se referă la o situație care nu este prevăzută de lege sau pe care legea o interzice. Prin urmare, nefiind prevăzută calea de atac a recursului împotriva unei decizii irevocabile întrucât este pronunțată de o instanță de recurs, în mod corect s-a respins recursul ca inadmisibil, iar ca o consecință nu se mai puteau analiza motivele invocate chiar dacă constituiau excepții de nulitate.

Față de cele arătate mai sus, nefiind vorba de omiterea analizării unor motive de recurs, pricina fiind soluționată pe cale de excepție, se va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4587 din 23 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.