ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare
de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de R.M. împotriva
sentinței civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut în esență
următoarele:
În ceea ce privește
capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea primului-ministru, de
a răspunde petiției reclamantului, în raport de împrejurarea că
s-a făcut dovada faptului că reclamantul a primit răspuns la
petiție, s-a dispus în mod corect respingerea acestui capăt de cerere
ca rămas fără obiect.
Referitor la capătul de cerere prin
care s-a cerut obligarea pârâtului la plata de daune morale, Înalta Curte a
constat că instanța de fond l-a respins în mod justificat, nefiind
îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale
prevăzute de art. 998 și art. 999 C. proc. civ.
Având în vedere că
sentința recurată a fost pronunțată de instanța de
fond cu aplicarea corectă a legii și fără a se face vreo
incursiune în sfera activității legislative sau executive, nefiind incidente
motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.,
Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri
recurentul R.M. a formulat contestație în anulare.
Pe contestația în anulare
formulată Curtea constată următoarele.
Contestația în anulare
formulată împotriva deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal se întemeiază pe
dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Se critică decizia
prevăzută de instanța de recurs prin care i s-a respins ca
nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 597 din 23
februarie 2009 pe motiv că s-a omis să i se acutizeze toate motivele
de recurs și prin faptul că i s-a respins recursul a fost
vătămat prin neadmiterea capătului de acțiune privind
daunele morale solicitate.
În contestația în anulare
contestatorul arată că s-a omis să se cerceteze motivele de
recurs ca obiect îngrădirea accesului liber la justiție și cu
privire la nelegala respingere ca rămas fără obiect a capătului
de acțiune având ca obiect obligarea autorități pârâte la
comunicarea răspunsului la petiția din 1 octombrie2008.
Contestatorul arată că
instanța de recurs nu a verificat, în concret adresa emisă de pârât,
care nu reprezintă un răspuns la petiția formulată,
contestatorul fiind îndreptățit la analizarea acestui motiv de
recurs, care ar fi determinat o altă soluție din partea
instanței de recurs.
Analizând contestația în
anularea formulată, în raport de motivele invocate, Curtea o apreciază
ca nefondată pentru următoarele considerente.
În cauză motivele invocate în
contestația în anulare formulată nu se încadrează în
dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. neputându-se reține
omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs
invocate de contestator.
Prin decizia nr. 4663 din 28
octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator
împotriva sentinței civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curții de
Apel București menținându-se această soluție ca legală
și temeinică.
A fost analizat recursul declarat
sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate pe motivele
de recurs care au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9
C. proc. civ.
Aspectele invocate în cuprinsul
contestației în anulare nu reprezintă motive de recurs, care pot fi
încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar faptul că
instanța de fond a respins ca rămas fără obiect
capătul principal al acțiunii, soluție menținută prin
decizia contestată nu reprezintă îngrădirea accesului liber la
justiție.
Prin decizia nr. 4663 din 28
octombrie 209 au fost analizate toate motivele de recurs invocate de
contestator atât în ceea ce privește respingerea ca rămas fără
obiect a capătului principal al acțiunii cât și al cererii
subsidiare privind daunele morale solicitate.
Instanța de recurs a verificat
legalitatea sentinței atacate sub toate aspectele de nelegalitate invocate,
iar faptul că în cauză contestatorul nu a fost mulțumit de
răspunsul primit de la intimat și se consideră
îndreptățit a primi despăgubiri morale nu determină
îndeplinirea în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 318
alin. (1) C. proc. civ. rejudecarea recursului prin admiterea contestației
în anulare formulată.
Față de cele expuse mai
sus Curtea în baza art. 319 C. proc. civ. va respinge contestația în
anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de R.M. împotriva Deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 mai 2010.