ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea primului-ministru, de a răspunde petiției reclamantului, în raport de împrejurarea că s-a făcut dovada faptului că reclamantul a primit răspuns la petiție, s-a dispus în mod corect respingerea acestui capăt de cerere ca rămas fără obiect.

Referitor la capătul de cerere prin care s-a cerut obligarea pârâtului la plata de daune morale, Înalta Curte a constat că instanța de fond l-a respins în mod justificat, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. proc. civ. Având în vedere că sentința recurată a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea corectă a legii și fără a se face vreo incursiune în sfera activității legislative sau executive, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri recurentul R.M. a formulat contestație în anulare. Pe contestația în anulare formulată Curtea constată următoarele.

Contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal se întemeiază pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Se critică decizia prevăzută de instanța de recurs prin care i s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 597 din 23 februarie 2009 pe motiv că s-a omis să i se acutizeze toate motivele de recurs și prin faptul că i s-a respins recursul a fost vătămat prin neadmiterea capătului de acțiune privind daunele morale solicitate. În contestația în anulare contestatorul arată că s-a omis să se cerceteze motivele de recurs ca obiect îngrădirea accesului liber la justiție și cu privire la nelegala respingere ca rămas fără obiect a capătului de acțiune având ca obiect obligarea autorități pârâte la comunicarea răspunsului la petiția din 1 octombrie2008.

Contestatorul arată că instanța de recurs nu a verificat, în concret adresa emisă de pârât, care nu reprezintă un răspuns la petiția formulată, contestatorul fiind îndreptățit la analizarea acestui motiv de recurs, care ar fi determinat o altă soluție din partea instanței de recurs. Analizând contestația în anularea formulată, în raport de motivele invocate, Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente. În cauză motivele invocate în contestația în anulare formulată nu se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. neputându-se reține omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs invocate de contestator. Prin decizia nr. 4663 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București menținându-se această soluție ca legală și temeinică.

A fost analizat recursul declarat sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate pe motivele de recurs care au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. Aspectele invocate în cuprinsul contestației în anulare nu reprezintă motive de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar faptul că instanța de fond a respins ca rămas fără obiect capătul principal al acțiunii, soluție menținută prin decizia contestată nu reprezintă îngrădirea accesului liber la justiție. Prin decizia nr. 4663 din 28 octombrie 209 au fost analizate toate motivele de recurs invocate de contestator atât în ceea ce privește respingerea ca rămas fără obiect a capătului principal al acțiunii cât și al cererii subsidiare privind daunele morale solicitate.

Instanța de recurs a verificat legalitatea sentinței atacate sub toate aspectele de nelegalitate invocate, iar faptul că în cauză contestatorul nu a fost mulțumit de răspunsul primit de la intimat și se consideră îndreptățit a primi despăgubiri morale nu determină îndeplinirea în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. rejudecarea recursului prin admiterea contestației în anulare formulată. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 319 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.M. împotriva Deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.