ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2009

Obiectul acțiunii. Prin cererea adresată Curții de Apel București reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primul Ministru al României, obligarea pârâtului să răspundă cererii înregistrate din 15 septembrie 2008, cu plata daunelor morale, prin care a solicitat crearea posibilității de a consulta toate hotărârile judecătorești în care primul-ministru și Guvernul României au fost părți în contencios administrativ în perioada 1998-2008.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Reclamantul a arătat că hotărârile judecătorești arătate în cererea de chemare în judecată, îi sunt necesare în procesele pe care le are cu primul ministru pentru obținerea unei despăgubiri în temeiul sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1998, întrucât pârâtul refuză nejustificat să-i soluționeze cererea sa de despăgubire și dorește să arate că pârâtul a făcut atât împroprietăriri, cât și faptul că a acordat despăgubiri. De asemenea, a precizat că hotărârile judecătorești arătate îi sunt necesare pentru a obține informații legate de acordarea despăgubirilor. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Constituției României și Legii nr. 233/2002 privind modificarea O.G. nr. 27/2002.

Apărările invocate prin întâmpinare de pârâta Cancelaria Primului Ministru. Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect, iar pe cel de-al doilea, ca neîntemeiat. Astfel, cu privire la cererea reclamantului de a răspunde la petiția din 15 septembrie 2008 adresată primului-ministru, petiție prin care a solicitat consultarea tuturor hotărârilor judecătorești în care acesta a avut calitatea de pârât în contencios administrativ în perioada 1998 – 2008, pârâtul a arătat că a răspuns la petiția reclamantului. Astfel, s-a arătat că prin adresa din 10 octombrie 2008 s-a răspuns la petiția reclamantului, fiind atașate înscrisuri doveditoare. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, s-a arătat că în lipsa culpei pârâtului nu poate fi obligat la plata unor daune morale.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a fost respinsă acțiunea reclamantului R.M. ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că s-a răspuns la cererea reclamantului, însă acesta a arătat și faptul că i se refuză mijloacele valorificării superioare a dreptului său, astfel încât cererea reclamantului nu a rămas fără obiect. Astfel, instanța a constatat că pârâtul a răspuns în sensul că accesul la arhivele autorității publice se poate face în condițiile Legii nr. 16/1996, prin invocarea unui interes personal cu privire la a numite hotărâri judecătorești și nu prin invocarea unui interes generic, situație care corespunde realității. Instanța a reținut că reclamantul nu a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2001 privind accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public, situație care ar fi presupus o altă procedură. Întrucât a fost respins primul capăt de cerere, instanța a respins ca nejustificată și cererea accesorie privind daunele morale.

Recursul formulat de reclamantul R.M.. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond, prin faptul că nu a comunicat întâmpinarea depusă de pârât, a înlăturat caracterul contradictoriu al procesului, garanție a imparțialității judecătorului și a realizării unui proces echitabil. Recurentul reclamă crearea unui important dezavantaj: lipsirea de dreptul de a replica și de a desfășura proceduri în fața Curții. 6.2. Instanța de fond nu a pus în vedere recurentului obligația ca la primul termen de judecată să dovedească că este în proces cu pârâtul. 6.3. Judecătorul fondului a dat dovadă de ușurință în examinarea probelor. În ipoteza în care i s-ar fi comunicat întâmpinarea, recurentul urma să demonstreze că scrisoarea din 10 octombrie 2008 a fost expediată la 22 ocotmbrie 2008 și a ajuns la destinatar în data de 24 octombrie 2008. În această situație, recurentului i se cuveneau despăgubiri (daune morale), conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât Primul Ministru al României prin Secretariatul General al Guvernului. Se arată că acțiunea reclamantului a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată, răspunsul fiind oferit în termen de 30 de zile, iar accesul la arhivele autorității publice se face în condițiile Legii nr. 16/1996. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nu este întrunit. Motivul de recurs vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și imixtiunea în cele ale autorității legislative sau executive. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi extins la încălcarea unor reguli procedurale sau aprecierea eronată a dovezilor, astfel cum a procedat recurentul. 3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este de asemenea nefondat. Prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță. Recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și nu există nicio dispoziție legală care să oblige instanța să comunice întâmpinarea depusă de pârât. Recurentul-reclamant poate consulta hotărâri judecătorești numai în baza Legii nr. 16/1996 a arhivelor naționale, cu obligația de a justifica un drept conținut în cuprinsul acestora. Instanța de fond nu era obligată să solicite reclamantului dovada existenței unor procese în contradictoriu cu pârâtul, având în vedere că partea interesată este obligată să facă această dovadă în ceea ce privește hotărârile judecătorești la care dorește să aibă acces. Împrejurarea întârzierii în comunicarea răspunsului pe o perioadă de 14 zile nu este de natură a se concluziona în sensul acordării unor despăgubiri sub formă de daune morale către reclamant. În mod corect, respingerea capătului principal al acțiunii conduce și la respingerea capătului accesoriu privind daunele morale. Chiar mai mult, simpla întârziere în îndeplinirea unei obligații nu este sancționată automat în materia contenciosului administrativ, cu dreptul de a fi dezdăunat moral „dacă nu se face și dovada prejudiciului cauzat”. 4. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.