ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată

Curții de Apel București reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primul

Ministru al României, obligarea pârâtului să răspundă cererii înregistrate din 15

septembrie 2008, cu plata daunelor morale, prin care a solicitat crearea posibilității

de a consulta toate hotărârile judecătorești în care primul-ministru și Guvernul

României au fost părți în contencios administrativ în perioada 1998-2008.

de drept care au stat la baza formulării cererii.

Reclamantul a arătat că

hotărârile judecătorești arătate în cererea de chemare în judecată, îi sunt necesare

în procesele pe care le are cu primul ministru pentru obținerea unei despăgubiri

în temeiul sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1998, întrucât pârâtul refuză nejustificat

să-i soluționeze cererea sa de despăgubire și dorește să arate că pârâtul a făcut

atât împroprietăriri, cât și faptul că a acordat despăgubiri.

De asemenea, a precizat

că hotărârile judecătorești arătate îi sunt necesare pentru a obține informații

legate de acordarea despăgubirilor.

În drept, și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile Constituției României și Legii nr. 233/2002 privind modificarea

O.G. nr. 27/2002.

prin întâmpinare de pârâta Cancelaria Primului Ministru.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, s-a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect,

iar pe cel de-al doilea, ca neîntemeiat.

Astfel, cu privire la

cererea reclamantului de a răspunde la petiția din 15 septembrie 2008 adresată primului-ministru,

petiție prin care a solicitat consultarea tuturor hotărârilor judecătorești în care

acesta a avut calitatea de pârât în contencios administrativ în perioada 1998 –

2008, pârâtul a arătat că a răspuns la petiția reclamantului.

Astfel, s-a arătat că

prin adresa din 10 octombrie 2008 s-a răspuns la petiția reclamantului, fiind atașate

înscrisuri doveditoare.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind daunele morale, s-a arătat că în lipsa culpei pârâtului nu poate

fi obligat la plata unor daune morale.

de fond.

Prin sentința civilă

nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția

rămânerii fără obiect a acțiunii și a fost respinsă acțiunea reclamantului R.M.

ca neîntemeiată.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că s-a răspuns la cererea reclamantului, însă

acesta a arătat și faptul că i se refuză mijloacele valorificării superioare a dreptului

său, astfel încât cererea reclamantului nu a rămas fără obiect.

Astfel, instanța a constatat

că pârâtul a răspuns în sensul că accesul la arhivele autorității publice se poate

face în condițiile Legii nr. 16/1996, prin invocarea unui interes personal cu privire

la a numite hotărâri judecătorești și nu prin invocarea unui interes generic, situație

care corespunde realității.

Instanța a reținut că

reclamantul nu a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2001 privind accesul liber al

cetățenilor la informațiile de interes public, situație care ar fi presupus o altă

procedură.

Întrucât a fost respins

primul capăt de cerere, instanța a respins ca nejustificată și cererea accesorie

privind daunele morale.

reclamantul R.M..

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

6.1. Instanța de fond,

prin faptul că nu a comunicat întâmpinarea depusă de pârât, a înlăturat caracterul

contradictoriu al procesului, garanție a imparțialității judecătorului și a realizării

unui proces echitabil.

Recurentul reclamă crearea

unui important dezavantaj: lipsirea de dreptul de a replica și de a desfășura proceduri

în fața Curții.

6.2. Instanța de fond

nu a pus în vedere recurentului obligația ca la primul termen de judecată să dovedească

că este în proces cu pârâtul.

6.3. Judecătorul fondului

a dat dovadă de ușurință în examinarea probelor.

În ipoteza în care i s-ar

fi comunicat întâmpinarea, recurentul urma să demonstreze că scrisoarea din 10

octombrie 2008 a fost expediată la 22 ocotmbrie 2008 și a ajuns la destinatar în

data de 24 octombrie 2008. În această situație, recurentului i se cuveneau despăgubiri

(daune morale), conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

de intimatul-pârât Primul Ministru al României prin Secretariatul General al Guvernului.

Se arată că acțiunea reclamantului

a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată, răspunsul fiind oferit în termen

de 30 de zile, iar accesul la arhivele autorității publice se face în condițiile

Legii nr. 16/1996.

II. Considerentele instanței

de recurs.

de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, nu este întrunit.

Motivul de recurs vizează

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și imixtiunea în cele ale autorității

legislative sau executive.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi extins la încălcarea unor reguli procedurale

sau aprecierea eronată a dovezilor, astfel cum a procedat recurentul.

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este de asemenea nefondat.

Prevederile art. 105

alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță.

Recurentul-reclamant a

solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile prevăzute de art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. și nu există nicio dispoziție legală care să oblige instanța

să comunice întâmpinarea depusă de pârât.

Recurentul-reclamant poate

consulta hotărâri judecătorești numai în baza Legii nr. 16/1996 a arhivelor naționale,

cu obligația de a justifica un drept conținut în cuprinsul acestora.

Instanța de fond nu era

obligată să solicite reclamantului dovada existenței unor procese în contradictoriu

cu pârâtul, având în vedere că partea interesată este obligată să facă această dovadă

în ceea ce privește hotărârile judecătorești la care dorește să aibă acces.

Împrejurarea întârzierii

în comunicarea răspunsului pe o perioadă de 14 zile nu este de natură a se concluziona

în sensul acordării unor despăgubiri sub formă de daune morale către reclamant.

În mod corect, respingerea

capătului principal al acțiunii conduce și la respingerea capătului accesoriu privind

daunele morale.

Chiar mai mult, simpla

întârziere în îndeplinirea unei obligații nu este sancționată automat în materia

contenciosului administrativ, cu dreptul de a fi dezdăunat moral „dacă nu se face

și dovada prejudiciului cauzat”.

ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.M. împotriva sentinței civile nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2009.