ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4034/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 459 din 13

februarie 2008 pronunțată în dosar nr. 6735/2/2007, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul R.M. împotriva pârâtei Cancelaria Primului Ministru.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel București a reținut că prin petiția nr. 10413 din 20 august 2007,

reclamantul a solicitat să-i comunicat prețul/mp la care au fost despăgubiți de

către Guvernul României foștii proprietari de terenuri din București.

Apreciind chestiunea ce face obiectul

petiției ca neintrând în sfera atribuțiilor sale, pârâta a înaintat Primăriei

Municipiului București, spre competentă soluționare, petiția ce face obiectul

acțiunii, reclamantul fiind înștiințat de două ori cu privire la această

împrejurare.

Instanța de fond a considerat că modul

cum a procedat pârâta este în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, astfel încât nu i

se poate imputa nerespectarea prevederilor legale.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul arată că nu a chemat în

judecată în calitate de pârâtă Cancelaria Primului – Ministru, ci pe

Primul-Ministru, de unde rezultă că instanța de fond a dat mai mult decât s-a

cerut.

Se mai susține că în motivele de recurs,

încălcarea de către instanța de fond a unor prevederi constituționale (art.16,

art. 21, art. 22) precum și a art. 1, art. 5 din Legea nr. 303/2004, prin

faptul că, deși s-a solicitat judecarea în lipsă, pârâta a fost prezentă prin

consilier juridic, iar în acest mod recurentul a fost exclus din proces, i-a

fost împiedicat accesul liber la justiție, nu a fost asigurat caracterul

contradictoriu al procesului, au fost luate în considerare numai concluziile

pârâtei.

Prin nota din 17 ianuarie 2008,

recurentul a demonstrat că intimatul este de rea-credință, iar scrisoarea prin

care a fost redirecționată petiția este lovită de nulitate.

Asupra acestei apărări, instanța de fond

nu s-a pronunțat.

Instanța de fond a aplicat greșit legea,

deoarece O.G. nr. 27/2002 modificată, prevede indicarea temeiului legal în

răspunsul dat petentului.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește motivul de recurs

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se va constata că

potrivit Legii nr. 90/2007 și Deciziei Primului-Ministru nr. 190/2007,

Cancelaria Primului-Ministru asigură reprezentarea intereselor

Primului-Ministru în fața instanțelor de judecată, astfel încât în mod corect a

fost citat în proces Primul-Ministru, iar la termenul de judecată s-a prezentat

pentru pârât Cancelaria Primului-Ministru.

Prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 și

alin. (2) C. proc. civ., se interpretează în sensul că judecata se suspendă

dacă la strigarea pricinii părțile nu se înfățișează, dar se procedează la

soluționarea cauzei, dacă una din părți solicită judecarea cauzei în lipsă.

Aceasta nu înseamnă că cealaltă parte

care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu se poate prezenta în instanță

pentru a-și susține interesele.

De asemenea, se poate prezenta în

instanță chiar și partea care a solicitat judecarea în lipsă.

Invocarea art. 242 C. proc. civ., în acțiunile

din instanță este de cele mai multe ori ca o măsură de prevedere a părții, ca

în situația în care nu se poate prezenta, cauza să fie soluționată și în lipsa

sa, de unde rezultă netemeinicia motivului de recurs invocat.

Prevederile art. 13 din O.G. nr. 27/2002

aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002 se referă la „temeiul legal al

soluției adoptate” în cazul răspunsului la petiția adresată.

Pentru petițiile greșit îndreptate se

aplică prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002 care obligă

autoritatea doar să înainteze petiția autorității competente, astfel încât în

mod corect instanța de fond nu a ținut seama de apărarea

reclamantului-recurent.

Față de acestea, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată,

urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M. împotriva

sentinței civile nr. 459 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2008.