ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4067/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14 septembrie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Ministru al României, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la petiția nr. 17/7027 din 10 august 2007 și să se conformeze în acest fel prevederilor Ordonanței nr. 27/2002, coroborate cu art. 51 din Constituție. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este nemulțumit de faptul că nu a primit răspuns la petiția sus menționată, în acest fel fiindu-i creat un mare dezavantaj, aflându-se în imposibilitatea de a pune în executare sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 și de a obține despăgubirea aferentă suprafeței de 500 mp cu care nu a putut fi împroprietărit fiindu-i încălcat dreptul de proprietate.

De asemenea menționează că i s-a provocat și un prejudiciu moral, în raport de care a solicitat daune morale în cuantum de 1000 RON Prin sentința civilă nr. 3218 din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că petiția reclamantului a fost transmisă spre competentă soluționare Instituției Prefectului municipiului București, reclamantul fiind înștiințat despre acest fapt, astfel că acestuia i s-a răspuns la petiția nr. 17/7027 din 10 august 2007, pârâtul îndeplinindu-și obligația care îi revine în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 27/2002. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs R.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără a indica temeiul drept pe care acesta se întemeiază. În motivarea recursului s-a arătat că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de către pârât, astfel că i-a fost încălcat dreptul de a formula răspuns la aceasta, de a se apăra, fiind încălcate dispozițiile art. 116 C. proc. civ.. Se menționează și faptul că prin sentința pronunțată, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 27/2002, modificată prin Legea nr. 233/2002 întrucât din răspunsul formulat la memoriul său nu rezultă temeiul legal, lipsesc semnăturile impuse de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 233/2002 și nici nu se precizează cărei petiții i s-a răspuns,întrucât reclamantul a adresat mai multe petiții pârâtului, astfel că răspunsul este confuz și nu răspunde integral solicitărilor din petiția formulată.

De asemenea, se arată că nu i s-a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, precum și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește acordarea daunelor morale solicitate. Se invocă și faptul că Prefectul municipiului București nici până în prezent nu i-a transmis oferta de despăgubire pentru terenul său. Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, precum și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Recurentul-reclamant a solicitat instanței să-l oblige pe p rimul-ministru al României să-i răspundă la petiția sa cu nr. 17/7027 din 10 august 2007, precum și obligarea acestuia la 1000 RON daune morale, solicitând ca judecata să se facă în lipsă.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantul a primit răspuns la petiția formulată. Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată, urmărind să se apere față de pretențiile reclamantului. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârât se prezintă apărările acestuia în raport de cererea reclamantului, precizându-se că s-a răspuns petiției acestuia, atașându-se în acest sens și înscrisurile pe care se sprijină, conform dispozițiilor art. 116 și art. 114 alin. (2) C. proc. civ. Reclamantul, legal citat pentru termenul de judecată, trebuia să manifeste rol activ în sensul de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., iar dacă aprecia necesară amânarea cauzei pentru lipsă de apărare în raport de întâmpinarea formulată de către pârât, avea posibilitatea să adreseze instanței o astfel de cerere. După cum se constată, reclamantul nu a formulat nici o cerere în acest sens, ci doar a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că nu se poate reține încălcarea: dreptului la apărare, accesului la justiție, principiului contradictorialității, egalității în drepturi. Petiția reclamantului a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului României la nr. 17/7027 din 10 august 2007. Din răspunsul formulat către recurentul-reclamant cu nr. 15D/12.485 din 27 septembrie 2007, rezultă faptul că petiția sa cu nr. 17/7027 din 10 august 2007, a fost redirecționată către Direcția Relații Publice unde a fost înregistrată cu nr. 15D/11946 la 18 septembrie 2007 (fila 15 dosar fond).

Ulterior prin adresa nr.1 5D/11946 din 19 septembrie 2007, petiția reclamantului a fost transmisă pentru competentă soluționare Instituției Prefectului Municipiului București. Prin urmare, în răspunsul formulat către recurentul-reclamant se face referire expresă la petiția cu nr. 17/7027 din 10 august 2007, astfel că nu există nici o confuzie a acesteia cu alte memorii formulate de petent. Este nefondată și critica privind faptul că nu s-a răspuns petiției în integralitate întrucât Direcția Relații Publice unde a fost redirecționată petiția s-a desesizat, fapt de altfel comunicat recurentului, astfel că în mod corect s-a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect, cu atât mai mult cu cât scopul acestei petiții era continuarea demersurilor în vederea obținerii despăgubirilor pentru drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994.

Potrivit art. 6 din O.G. nr. 27/2002 compartimentul relații cu publicul are atribuții în ceea ce privește primirea, înregistrarea, rezolvarea și expedierea răspunsurilor către petiționari, fapt de altfel realizat, astfel că atât semnătura cât și ștampila de pe răspunsul formulat aparțin acestui compartiment însărcinat cu astfel de atribuții. Prin urmare, nici celelalte critici invocate de recurent nu pot fi reținute pentru faptul că, observându-se răspunsul înaintat recurentului-reclamant se constată faptul că acesta cuprinde atât semnătura cât și ștampila emitentului fiind astfel respectate dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 27/2002.

î n raport de dispozițiile art. 6 1 din acest act normativ cât și de cele solicitate de recurentul-reclamant, petiția acestuia a fost înaintată spre competentă soluționare Instituției Prefectului Municipiului București, fiind înștiințat petiționarul despre acest fapt, cu adresa nr. 15D/11946 din 18 septembrie 2007. Este adevărat că răspunsul nu cuprinde temeiul legal, însă, după cum se observă, petiția recurentului-reclamant nu a primit o rezolvare pe fond pentru a putea fi indicat, conform art. 13 din actul normativ menționat, temeiul legal al soluției adoptate, astfel că nici susținerile critice sub acest aspect nu sunt fondate. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 27/2002, termenul de 30 zile prevăzut de art. 8 alin. (1), poate fi prelungit cu 15 zile.

Cum răspunsul către reclamant poartă inițial numărul 15D/11946 din 18 septembrie 2007 și ulterior numărul 15D/12.485 din 27 septembrie 2007, nu se poate reține că nu i-a fost comuniat răspunsul la petiția sa în acest termen, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost și înaintată instituției considerate competente, fapt ce vine în sprijinul solicitării reclamantului care a cerut să i se comunice instituția căreia trebuie să i se adreseze pentru oferta de despăgubire. Faptul că nu a primit un răspuns din partea Prefectului Municipiului București, referitoare la oferta de despăgubire, nici până în prezent, nu este imputabil pârâtului, întrucât competențele acestora sunt diferite. Deși instanța de fond face referire la faptul că reclamantul nu s-a conformat obligației de a timbra acțiunea, nu dispune nici o sancțiune care să producă efecte în ceea ce-l privește pe acesta.

Soluția adoptată de prima instanță în sensul respingerii acțiunii, vizează cererea de chemare în judecată în integralitate, inclusiv sub aspectul daunelor morale, chiar dacă hotărârea recurată este lacunară sub aspectul motivării acestora. Respingerea acțiunii reclamantului este corectă, întrucât reclamantul nu a făcut vreo dovadă, conform art. 1169 C. civ., în ceea ce privește daunele materiale sau morale cauzate. Acordarea daunelor morale este condiționată de producerea acestora și implicit de existența culpei pârâtului în cauzarea acestora. Întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligația în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 27/2002, pe cale de consecință cererea de acordare a daunelor morale, întemeiată pe art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu putea fi admisă, deoarece a fost formulat un răspuns reclamantului, astfel că nu există o vătămare a acestuia, nefiind făcută nici o dovadă în ceea ce privește daunele morale solicitate, așa cum s-a reținut și în precedent. Reclamantul își întemeiază prejudiciul moral pe faptul că încearcă un sentiment de nedreptate întrucât nu-și poate valorifica dreptul său ce decurge din Legea nr. 44/1994, neputând pune în executare sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998. După cum se observă, nu este identitate între pârâtul din cauza în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească amintită și pârâtul din cauza de față, astfel că acestuia din urmă nu-i poate fi imputat prejudiciat moral despre care face vorbire reclamantul.

Având în vedere considerentele expuse anterior cât și dispozițiilor art. 312, art. 316 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 262/2007, recursul formulat de recurentul-reclamant este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recursul declarat de R.I.M. împotriva sentinței civile nr. 3218 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.