ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 5385 din 26
noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de R.M.
împotriva sentinței nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța de recurs a reținut, în esență,
următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de
dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia
instanța a depășit atribuțiile puterii
judecătorești, nu este întrunit, el neputând fi extins la
încălcarea unor reguli procedurale sau aprecierea eronată a
dovezilor, astfel cum a procedat recurentul.
Motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, prevederile art. 105
alin. (2) din același cod nefiind aplicabile în speță întrucât
recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în
condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
și nu există nicio dispoziție legală care să oblige
instanța să comunice întâmpinarea depusă de pârât.
De asemenea, se arată în
considerentele deciziei contestate cu privire la obiectul acțiunii,
recurentul-reclamant poate consulta hotărâri judecătorești numai
în baza Legii nr. 16/1996 a arhivelor naționale, cu obligația de a
justifica un drept conținut în cuprinsul acestora iar instanța de
fond nu era obligată să-i solicite dovada existenței unor
procese în contradictoriu cu pârâtul, având în vedere că partea interesată
este obligată să facă această dovadă în ceea ce
privește hotărârile judecătorești la care dorește
să aibă acces.
În ce privește cererea de
acordare a unor despăgubiri sub formă de daune morale, formulată
de către reclamant, instanța de recurs a reținut că aceasta
nu poate fi justificată de împrejurarea întârzierii în comunicarea
răspunsului pe o perioadă de 14 zile, iar respingerea capătului
principal al acțiunii conduce și la respingerea capătului accesoriu
privind daunele morale.
Mai mult, arată instanța
de recurs, simpla întârziere în îndeplinirea unei obligații nu este
sancționată automat în materia contenciosului administrativ, cu
dreptul de a fi dezdăunat moral „dacă nu se face și dovada
prejudiciului cauzat”.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare R.M., invocând prevederile art. 318 C. proc. civ.
dar reiterând motivele și argumentele prezentate în fața
instanței de recurs.
Curtea, analizând contestația în anulare, în raport cu motivele
invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge, ca
inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o
cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi
exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C.
proc. civ.
Potrivit
prevederilor art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al
cererii sale, „
Hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este
rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală
să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
”.
Or, prin invocarea acelorași
motive și argumente ca și în fața instanței de recurs,
contestatorul și-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe
dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în realitate urmărind reiterarea
căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil, potrivit
principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 5385 din 26
noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 13 mai 2010.