ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2187/2010

Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 179 din 2 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și C.N.P. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea celor două autorități la efectuarea tuturor formalităților necesare și la acordarea gradului de ofițer de poliție conform funcției pe care o exercită și pregătirii sale profesionale, precum și obligarea pârâtului M.A.I. la plata sumei de 20.000 RON daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1994 a absolvit Școala de Subofițeri de Poliție "V.L." din Câmpina și ulterior a desfășurat activitate în calitate de subofițer de poliție la I.P.J. Galați. Deși în perioada 2002 - 2006 a urmat și a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "D." din Galați, cu nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, reclamantul susține că în mod greșit i-a fost refuzată de către pârât avansarea în grad și acordarea gradului de ofițer. În drept, reclamantul a invocat atât prevederi din dreptul intern, cât și dispoziții ale convențiilor internaționale la ca România este parte, precum și jurisprudența instanțelor internaționale. Curtea de apel a reținut că, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară interpretarea dispozițiilor legale referitoare la posibilitatea numirii în funcția de ofițer de poliție a absolvenților facultăților fără examen de promovare, așa cum este și cazul reclamantului, precum și a modalității de recrutare a ofițerilor de poliție, în raport cu prevederile Legii nr. 360/2002. A reținut Curtea de apel că art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 instituie regula potrivit căreia recrutarea ofițerilor de poliție se face din rândul din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I., și excepția potrivit căreia recrutarea în corpul ofițerilor se poate face și din rândul agenților de poliție, absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. Instituțiile de învățământ superior ale M.A.I. despre care face vorbire art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres în art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C.", și anume: Facultatea de poliție (înființată prin reorganizarea Facultății de drept), Facultatea de Arhivistică și Facultatea de Pompieri. Agenții de poliție absolvenți ai acestor instituții de învățământ superior pot deveni ofițeri de poliție, având dreptul de a participa la concursul organizat în acest scop în condițiile legii. În concluzie, Curtea de apel a reținut că reclamantul a absolvit o facultate de drept care nu face parte din sistemul instituțiilor de învățământ superior din cadrul Academiei de Poliție la care face trimitere art. 9 din Statutul polițistului, astfel încât nu este fundamentată solicitarea acestuia de a fi promovat în grad fără susținerea examenului.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 179 din 2 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul I.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 8 și art. 304 1 C. proc. civ. 2.1 Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a transformat cererea introductivă de instanță dintr-o acțiune având ca obiect recunoașterea dreptului pretins într-o acțiune având ca obiect o obligație de a face. 2.2. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura și interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât obiectul acțiunii privește recunoașterea dreptului pretins, respectiv dreptul de a i se acorda gradul de ofițer de poliție, iar nu o obligație de a face. Totodată, recurentul-reclamant susține că interpretarea dată de instanță prevederilor art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 nu poate fi primită în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din aceeași lege care, pentru trecerea din categoria B în categoria A, nu prevede o altă condiție în afară de aceea cu privire la studiile superioare. Mai susține recurentul-reclamant că trebuie să se facă distincția între înscrierea polițistului - agent de poliție - într-una din categoriile A sau B prevăzute de art. 14 din Legea nr. 360/2002 și promovarea sau avansarea polițiștilor în grade profesionale, deoarece înscrierea în categoria profesională A sau B este condiționată doar de nivelul studiilor, iar promovarea în grad profesional este condiționată de participarea la un concurs și câștigarea acestuia. Recurentul-reclamant susține că interpretarea dată de instanța de fond contravine prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța nu a indicat cu suficientă claritate temeiurile de drept pe care și-a fundamentat hotărârea, pentru a face posibilă exercitarea în mod eficient a dreptului la o cale de atac. Totodată, recurentul-reclamant susține că hotărârea primei instanțe nu a făcut nicio referire concretă la elementele de fapt care au fundamentat soluția pronunțată, limitându-se să facă referire la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 360/2002. 2.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța nu a deliberat, în condițiile art. 168 C. proc. civ., asupra probei cu înscrisuri constând în depunerea de către pârâtul M.A.I. a Statutului Corpului Național al Polițiștilor, probă solicitată de reclamant înainte de încheierea cercetării judecătorești și în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc. civ., acest fapt rezultând din încheierea de dezbateri. 2.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în mod greșit instanța a avut în vedere cererea reclamantului de promovare în grad fără susținerea examenului, deși, prin acțiune, în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, a fost arătată și a fost dovedită imposibilitatea scoaterii la concurs a postului pe care îl ocupă petentul în cadrul Corpului Național al Polițiștilor, fiind vorba de o funcție eligibilă în cadrul Congresului Național al organizației profesionale C.N.P. 2.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 360/2002. Recurentul-reclamant reia argumentele expuse în fața instanței de fond referitoare la faptul că, ulterior absolvirii Facultății de Drept din cadrul Universității "D." din Galați, prin promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2006, a fost validat în funcția de membru al B.E.C. al organizației profesionale C.N.P. în condițiile art. 50 din H.G. nr. 1305 din 20 noiembrie 2002, funcție care, conform statului de organizare al D.G.R.U. din cadrul M.A.I., poate fi "încadrată"/corespunzătoare funcției de ofițer specialist principal, astfel că nu se află în situația de a solicita promovarea în grad fără susținerea examenului. În considerarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată, iar în considerarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., precum și reglementările incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în cele ce urmează. Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect: - obligarea pârâtului C.N.P. să efectueze toate actele și activitățile administrative ce dau substanță solicitării impuse de art. 50 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, pe lângă structurile de specialitate din cadrul aparatului central al M.A.I. în scopul realizării efective a dreptului de a i se acorda gradul de ofițer de poliție și pentru a fi trecut în corpul ofițerilor de poliție conform funcției pe care o exercită în concret, precum și obligarea președintelui C.N.P. să emită o dispoziție de numire pe funcția corespunzătoare pregătirii profesionale - ofițer de specialist principal - funcție pe care o ocupă în cadrul C.N.P; - obligarea pârâtului M.A.I. să fie obligat să efectueze toate actele și activitățile administrative în scopul realizării efective a dreptului de a fi înscris în categoria A - Corpul ofițerilor de poliție, precum și obligarea la acordarea gradului profesional de ofițer de poliție corespunzător vechimii în profesie de la momentul absolvirii studiilor superioare (iulie 2006) și să emită o dispoziție de numire pe funcția corespunzătoare pregătirii profesionale - ofițer specialist principal - funcție pe care o ocupă în cadrul C.N.P.; - obligarea pârâtului M.A.I. la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru faptul că prin vădită rea-credință refuză să îi acorde gradul profesional conform studiilor absolvite. 3.1 Sub aspectul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Curtea reține că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la petitele din cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită privind obligarea pârâților să efectueze actele și activitățile administrative în scopul acordării în beneficiul reclamantului a gradului profesional de ofițer de poliție corespunzător vechimii în profesie de la momentul absolvirii studiilor superioare. Este neîntemeiată critica adusă sentinței pronunțate de instanța fondului în sensul că instanța ar fi transformat acțiunea într-o cerere având ca obiect o obligație de a face, întrucât din întreaga expunere și argumentație a Curții de apel rezultă fără dubiu faptul că instanța a analizat și s-a pronunțat cu privire la dreptul reclamantului de a fi încadrat în categoria ofițerilor de poliție, ca urmare a absolvirii studiilor superioare. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că nu este specifică dreptului administrativ noțiunea de "obligație de a face" - ca îndatorire a debitorului de a realiza anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii - care este specifică dreptului civil și se regăsește cu precădere în domeniul contractelor de drept civil și cu prisosință în materia obligațiilor de drept comun. Astfel fiind, se reține că instanța de fond nici expres și nici implicit nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra obligației de a face și nu a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. De altfel, motivele invocate de recurent în susținerea acestui motiv de recurs se circumscriu ipotezei reglementate de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar nu situației prevăzute de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum se susține în cererea de recurs. 3.2. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea reține că acesta este neîntemeiat pentru motivele expuse la pct. 2.1 în ceea ce privește critica referitoare la schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată. Sub acest aspect, se reține că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în raport cu obiectul acțiunii, analizând solicitarea reclamantului de obligare a pârâților să îi recunoască dreptul de a fi trecut în corpul ofițerilor de poliție ca urmare a absolvirii studiilor superioare. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: "Art. 14. - (1) Polițiștii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează: a) categoria A - Corpul ofițerilor de poliție - cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare; b) categoria B - Corpul agenților de poliție - cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă." Curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 9 din aceeași lege, conform cărora: "Art. 9. - (1) Polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor. (2) Ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor." Curtea constată că, întemeiat, instanța de fond a concluzionat că instituțiile de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sunt reprezentate de entitățile componente ale Academiei de Poliție "A.I.C.", prevăzute de art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007. Totodată, Înalta Curte reține că potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 - dispoziții cu caracter tranzitoriu care reglementează și situația polițiștilor care la data intrării în vigoare a legii nu îndeplineau condiția de studii superioare pentru echivalarea gradelor militare cu gradele profesionale: "(7) Agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi”. În prezența acestor dispoziții, rezultă fără echivoc faptul că recurentul-reclamant, ulterior absolvirii studiilor superioare, are deschisă calea participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile reglementate de Legea nr. 360/2002, astfel că este neîntemeiată solicitarea sa de recunoaștere a dreptului de trecere automată și necondiționată din categoria B - Corpul agenților de poliție - care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. b) din lege) în categoria A - Corpul ofițerilor de poliție - care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. a) din lege). De altfel, instanța de recurs constată că în cuprinsul Legii nr. 360/2002 nu există nicio dispoziție care să fundamenteze soluția de obligare a pârâtului să dea curs solicitării reclamantului. Astfel fiind, soluția pronunțată Curtea de apel se vădește a fi legală și temeinică, instanța de recurs având în vedere și jurisprudența sa anterioară în această materie (spre exemplu: Decizia nr. 1387 din 1 aprilie 2008, publicată în "Înalta Curte de Casație și Justiție. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008 - Semestrul 1I", Ed. Hamangiu, București, 2008; Decizia nr. 4270 din 21 noiembrie 2008, publicată în "Înalta Curte de Casație și Justiție. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008 - Semestrul II", Ed. Hamangiu, București, 2010, p.233 - 238). 3.3. Criticile recurentului-reclamant invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât din cuprinsul Încheierii de dezbateri din 25 august 2009, instanța a pus în vedere părților să precizeze dacă mai au cereri de formulat și a acordat cuvântul în fond, întrucât reprezentanții părților prezente, printre care și apărătorul ales al reclamantului I.S., nu au formulat alte cereri. Astfel fiind, este neîntemeiată susținerea din recurs referitoare la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat prin încheierea respectivă asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamant, atâta timp cât acesta nu a formulat o asemenea cerere la termenul de judecată respectiv. 3.4. De asemenea, Înalta Curte reține că este neîntemeiată critica formulată în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât se constată că instanța de fond a realizat prezentarea necesară și suficientă a argumentelor în fapt și în drept care au fundamentat soluția de respingere a acțiunii, în raport cu dispozițiile invocate de reclamant și cele incidente cauzei. 3.5. Înalta Curte constată că este neîntemeiat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (2), ale art. 14 alin. (1) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în acord cu practica în materie a Jurisdicției Supreme, în sensul că promovarea de către agentul de poliție a studiilor superioare la alte instituții de învățământ superior decât cele aparținând M.A.I. nu le conferă dreptul de a promova automat și necondiționat, fără parcurgerea procedurii legale a concursului, din Corpul agenților de poliție (categoria B) în Corpul ofițerilor de poliție (categoria A). Înalta Curte reține că nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant referitoare la echivalența dintre funcția de membru al B.E.C. al organizației profesionale C.N.P., prevăzută de Regulamentul Corpului, aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, și funcția de ofițer de poliție reglementată de Legea nr. 360/2002, iar prevederile art. 50 din Regulamentul respectiv nu susțin pretențiile ce formează obiectul acțiunii 1) . _____________ 1 ) Potrivit art. 50 din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, aprobat prin H.G. nr.1305/2002, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr.1600/2003 și H.G. nr.560/2006: "Art. 50. - (1) Numărul posturilor, denumirea funcțiilor și modul de salarizare a personalului care desfășoară activități permanente în cadrul Corpului se stabilesc de Congresul național al Corpului, la propunerea Consiliului național al Corpului, cu acordul prealabil al ministrului administrației și internelor. (2) La depunerea de către membrii Corpului a candidaturilor pentru a fi aleși și ulterior încadrați în structurile cu activitate permanentă prevăzute la alin. (1) se va urmări întrunirea condițiilor privind studiile, stagiul în funcții și celelalte criterii necesare încadrării în funcțiile respective, stabilite pentru polițiști în prezentul regulament. (3) Candidaturile pentru organele de conducere ale structurilor Corpului se depun cu cel puțin 15 zile înainte de data alegerilor și se aduc la cunoștința membrilor din structurile respective ale Corpului. (4) Membrii Corpului aflați în activitate, încadrați în funcții conform alin. (1) și (2), își păstrează calitatea de polițist și beneficiază de drepturile, îndatoririle și obligațiile specifice prevăzute în Statutul polițistului, cu următoarele particularități: a) drepturile salariale stabilite prin legislația privind salarizarea polițiștilor se vor suporta de către Corp, potrivit bugetului de venituri și cheltuieli al acestuia; b) celelalte drepturi cuvenite polițiștilor, potrivit actelor normative în vigoare, se acordă prin structurile de specialitate din cadrul aparatului central, respectiv al unităților de unde au fost detașați, la solicitarea președintelui Corpului; c) modul de exercitare a autorității publice de către polițiștii încadrați în funcții conform alin. (1) și (2), pe durata mandatului în care au fost aleși, se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor, la propunerea președintelui Corpului; d) polițiștii care candidează pentru funcțiile prevăzute la alin. (1) și (2) completează și prezintă, conform prevederilor legale, declarația de avere și declarația privind conflictul de interese, la depunerea candidaturii și la încheierea mandatului." În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.