ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2187/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2187/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 179 din 2 septembrie

2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu

cu pârâții M.A.I. și C.N.P.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiune,

reclamantul a solicitat obligarea celor două autorități la efectuarea tuturor

formalităților necesare și la acordarea gradului de ofițer de poliție conform

funcției pe care o exercită și pregătirii sale profesionale, precum și

obligarea pârâtului M.A.I. la plata sumei de 20.000 RON daune morale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1994 a absolvit Școala de Subofițeri

de Poliție "V.L." din Câmpina și ulterior a desfășurat activitate în

calitate de subofițer de poliție la I.P.J. Galați.

Deși în perioada 2002

- 2006 a urmat și a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul

Universității "D." din Galați, cu nerespectarea prevederilor art. 9

alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, reclamantul

susține că în mod greșit i-a fost refuzată de către pârât avansarea în grad și

acordarea gradului de ofițer.

În drept, reclamantul

a invocat atât prevederi din dreptul intern, cât și dispoziții ale convențiilor

internaționale la ca România este parte, precum și jurisprudența instanțelor

internaționale.

Curtea de apel a

reținut că, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

este necesară interpretarea dispozițiilor legale referitoare la posibilitatea

numirii în funcția de ofițer de poliție a absolvenților facultăților fără

examen de promovare, așa cum este și cazul reclamantului, precum și a

modalității de recrutare a ofițerilor de poliție, în raport cu prevederile

Legii nr. 360/2002.

A reținut Curtea de

apel că art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 instituie regula

potrivit căreia recrutarea ofițerilor de poliție se face din rândul din rândul

absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I., și excepția potrivit

căreia recrutarea în corpul ofițerilor se poate face și din rândul agenților de

poliție, absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ

superior de lungă sau de scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de

învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției

stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Instituțiile de

învățământ superior ale M.A.I. despre care face vorbire art. 9 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres în art. 10 alin. (2) din H.G. nr.

294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție

"A.I.C.", și anume: Facultatea de poliție (înființată prin

reorganizarea Facultății de drept), Facultatea de Arhivistică și Facultatea de

Pompieri.

Agenții de poliție

absolvenți ai acestor instituții de învățământ superior pot deveni ofițeri de

poliție, având dreptul de a participa la concursul organizat în acest scop în

condițiile legii.

În concluzie, Curtea

de apel a reținut că reclamantul a absolvit o facultate de drept care nu face

parte din sistemul instituțiilor de învățământ superior din cadrul Academiei de

Poliție la care face trimitere art. 9 din Statutul polițistului, astfel încât

nu este fundamentată solicitarea acestuia de a fi promovat în grad fără

susținerea examenului.

Împotriva Sentinței

civile nr. 179 din 2 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul I.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 8 și

art. 304

1

C. proc. civ.

2.1 Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor

puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a transformat cererea

introductivă de instanță dintr-o acțiune având ca obiect recunoașterea

dreptului pretins într-o acțiune având ca obiect o obligație de a face.

2.2. Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății

schimbând natura și interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

întrucât obiectul acțiunii privește recunoașterea dreptului pretins, respectiv

dreptul de a i se acorda gradul de ofițer de poliție, iar nu o obligație de a

face. Totodată, recurentul-reclamant susține că interpretarea dată de instanță

prevederilor art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 nu poate fi primită

în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din aceeași lege care, pentru

trecerea din categoria B în categoria A, nu prevede o altă condiție în afară de

aceea cu privire la studiile superioare.

Mai susține

recurentul-reclamant că trebuie să se facă distincția între înscrierea

polițistului - agent de poliție - într-una din categoriile A sau B prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 360/2002 și promovarea sau avansarea polițiștilor în

grade profesionale, deoarece înscrierea în categoria profesională A sau B este

condiționată doar de nivelul studiilor, iar promovarea în grad profesional este

condiționată de participarea la un concurs și câștigarea acestuia.

Recurentul-reclamant

susține că interpretarea dată de instanța de fond contravine prevederilor art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța nu a indicat

cu suficientă claritate temeiurile de drept pe care și-a fundamentat hotărârea,

pentru a face posibilă exercitarea în mod eficient a dreptului la o cale de

atac.

Totodată,

recurentul-reclamant susține că hotărârea primei instanțe nu a făcut nicio

referire concretă la elementele de fapt care au fundamentat soluția pronunțată,

limitându-se să facă referire la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 360/2002.

2.3. Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât instanța nu a deliberat, în condițiile art. 168 C. proc. civ.,

asupra probei cu înscrisuri constând în depunerea de către pârâtul M.A.I. a

Statutului Corpului Național al Polițiștilor, probă solicitată de reclamant

înainte de încheierea cercetării judecătorești și în temeiul art. 172 alin. (1)

C. proc. civ., acest fapt rezultând din încheierea de dezbateri.

2.4. Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține că

hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în mod

greșit instanța a avut în vedere cererea reclamantului de promovare în grad

fără susținerea examenului, deși, prin acțiune, în raport cu dispozițiile art.

8 din Legea nr. 554/2004 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, a fost

arătată și a fost dovedită imposibilitatea scoaterii la concurs a postului pe

care îl ocupă petentul în cadrul Corpului Național al Polițiștilor, fiind vorba

de o funcție eligibilă în cadrul Congresului Național al organizației

profesionale C.N.P.

2.5. Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 360/2002.

Recurentul-reclamant reia argumentele expuse în fața instanței de fond

referitoare la faptul că, ulterior absolvirii Facultății de Drept din cadrul

Universității "D." din Galați, prin promovarea examenului de licență

în sesiunea iulie 2006, a fost validat în funcția de membru al B.E.C. al

organizației profesionale C.N.P. în condițiile art. 50 din H.G. nr. 1305 din 20

noiembrie 2002, funcție care, conform statului de organizare al D.G.R.U. din

cadrul M.A.I., poate fi "încadrată"/corespunzătoare funcției de

ofițer specialist principal, astfel că nu se află în situația de a solicita

promovarea în grad fără susținerea examenului.

În considerarea

motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea

sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost

formulată, iar în considerarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

instanței de recurs

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 7, 8

și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și reglementările incidente

cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate

în cele ce urmează.

Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

având ca obiect:

- obligarea pârâtului

C.N.P. să efectueze toate actele și activitățile administrative ce dau

substanță solicitării impuse de art. 50 alin. (4) lit. b) din H.G. nr.

1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

Corpului Național al Polițiștilor, pe lângă structurile de specialitate din

cadrul aparatului central al M.A.I. în scopul realizării efective a dreptului

de a i se acorda gradul de ofițer de poliție și pentru a fi trecut în corpul

ofițerilor de poliție conform funcției pe care o exercită în concret, precum și

obligarea președintelui C.N.P. să emită o dispoziție de numire pe funcția

corespunzătoare pregătirii profesionale - ofițer de specialist principal -

funcție pe care o ocupă în cadrul C.N.P;

- obligarea pârâtului

M.A.I. să fie obligat să efectueze toate actele și activitățile administrative

în scopul realizării efective a dreptului de a fi înscris în categoria A -

Corpul ofițerilor de poliție, precum și obligarea la acordarea gradului

profesional de ofițer de poliție corespunzător vechimii în profesie de la

momentul absolvirii studiilor superioare (iulie 2006) și să emită o dispoziție

de numire pe funcția corespunzătoare pregătirii profesionale - ofițer

specialist principal - funcție pe care o ocupă în cadrul C.N.P.;

- obligarea pârâtului

M.A.I. la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru faptul că prin

vădită rea-credință refuză să îi acorde gradul profesional conform studiilor

absolvite.

3.1 Sub aspectul

motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

Curtea reține că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât instanța de

fond s-a pronunțat cu privire la petitele din cererea de chemare în judecată cu

care a fost învestită privind obligarea pârâților să efectueze actele și

activitățile administrative în scopul acordării în beneficiul reclamantului a

gradului profesional de ofițer de poliție corespunzător vechimii în profesie de

la momentul absolvirii studiilor superioare.

Este neîntemeiată

critica adusă sentinței pronunțate de instanța fondului în sensul că instanța

ar fi transformat acțiunea într-o cerere având ca obiect o obligație de a face,

întrucât din întreaga expunere și argumentație a Curții de apel rezultă fără

dubiu faptul că instanța a analizat și s-a pronunțat cu privire la dreptul

reclamantului de a fi încadrat în categoria ofițerilor de poliție, ca urmare a

absolvirii studiilor superioare.

Sub acest aspect,

Înalta Curte reține că nu este specifică dreptului administrativ noțiunea de

"obligație de a face" - ca îndatorire a debitorului de a realiza

anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii - care este specifică dreptului

civil și se regăsește cu precădere în domeniul contractelor de drept civil și

cu prisosință în materia obligațiilor de drept comun. Astfel fiind, se reține

că instanța de fond nici expres și nici implicit nu a analizat și nu s-a

pronunțat asupra obligației de a face și nu a pronunțat hotărârea cu depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești.

De altfel, motivele

invocate de recurent în susținerea acestui motiv de recurs se circumscriu

ipotezei reglementate de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar nu situației

prevăzute de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum se susține în cererea de

recurs.

3.2. Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea reține că acesta

este neîntemeiat pentru motivele expuse la pct. 2.1 în ceea ce privește critica

referitoare la schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic

al cererii de chemare în judecată.

Sub acest aspect, se

reține că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în raport cu obiectul

acțiunii, analizând solicitarea reclamantului de obligare a pârâților să îi

recunoască dreptul de a fi trecut în corpul ofițerilor de poliție ca urmare a

absolvirii studiilor superioare.

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului:

"Art. 14. - (1)

Polițiștii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul

studiilor necesare, după cum urmează:

a) categoria A -

Corpul ofițerilor de poliție - cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare;

b) categoria B -

Corpul agenților de poliție - cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau

postliceale cu diplomă."

Curtea de apel a avut

în vedere prevederile art. 9 din aceeași lege, conform cărora:

"Art. 9. - (1)

Polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de

învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor.

(2) Ofițerii de

poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă

sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată

ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil

corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al

ministrului administrației și internelor."

Curtea constată că,

întemeiat, instanța de fond a concluzionat că instituțiile de învățământ

superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sunt reprezentate de entitățile

componente ale Academiei de Poliție "A.I.C.", prevăzute de art. 10

alin. (2) din H.G. nr. 294/2007.

Totodată, Înalta

Curte reține că potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 - dispoziții

cu caracter tranzitoriu care reglementează și situația polițiștilor care la

data intrării în vigoare a legii nu îndeplineau condiția de studii superioare

pentru echivalarea gradelor militare cu gradele profesionale:

"(7) Agenții de

poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la

concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile

prezentei legi”.

În prezența acestor

dispoziții, rezultă fără echivoc faptul că recurentul-reclamant, ulterior

absolvirii studiilor superioare, are deschisă calea participării la concursul

pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile reglementate de

Legea nr. 360/2002, astfel că este neîntemeiată solicitarea sa de recunoaștere

a dreptului de trecere automată și necondiționată din categoria B - Corpul

agenților de poliție - care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau

postliceale cu diplomă (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. b) din lege) în

categoria A - Corpul ofițerilor de poliție - care cuprinde ofițeri de poliție

cu studii superioare (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. a) din lege).

De altfel, instanța

de recurs constată că în cuprinsul Legii nr. 360/2002 nu există nicio

dispoziție care să fundamenteze soluția de obligare a pârâtului să dea curs

solicitării reclamantului.

Astfel fiind, soluția

pronunțată Curtea de apel se vădește a fi legală și temeinică, instanța de

recurs având în vedere și jurisprudența sa anterioară în această materie (spre

exemplu: Decizia nr. 1387 din 1 aprilie 2008, publicată în "Înalta Curte

de Casație și Justiție. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și

fiscal pe anul 2008 - Semestrul 1I", Ed. Hamangiu, București, 2008;

Decizia nr. 4270 din 21 noiembrie 2008, publicată în "Înalta Curte de

Casație și Justiție. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și

fiscal pe anul 2008 - Semestrul II", Ed. Hamangiu, București, 2010, p.233

- 238).

3.3. Criticile

recurentului-reclamant invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât din cuprinsul Încheierii de

dezbateri din 25 august 2009, instanța a pus în vedere părților să precizeze

dacă mai au cereri de formulat și a acordat cuvântul în fond, întrucât

reprezentanții părților prezente, printre care și apărătorul ales al

reclamantului I.S., nu au formulat alte cereri. Astfel fiind, este neîntemeiată

susținerea din recurs referitoare la faptul că instanța de fond nu s-ar fi

pronunțat prin încheierea respectivă asupra probei cu înscrisuri solicitată de

reclamant, atâta timp cât acesta nu a formulat o asemenea cerere la termenul de

judecată respectiv.

3.4. De asemenea,

Înalta Curte reține că este neîntemeiată critica formulată în temeiul art. 304

pct. 7 C. proc. civ., întrucât se constată că instanța de fond a realizat

prezentarea necesară și suficientă a argumentelor în fapt și în drept care au

fundamentat soluția de respingere a acțiunii, în raport cu dispozițiile

invocate de reclamant și cele incidente cauzei.

3.5. Înalta Curte

constată că este neîntemeiat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu

interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (2), ale

art. 14 alin. (1) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în acord cu

practica în materie a Jurisdicției Supreme, în sensul că promovarea de către

agentul de poliție a studiilor superioare la alte instituții de învățământ

superior decât cele aparținând M.A.I. nu le conferă dreptul de a promova

automat și necondiționat, fără parcurgerea procedurii legale a concursului, din

Corpul agenților de poliție (categoria B) în Corpul ofițerilor de poliție

(categoria A).

Înalta Curte reține

că nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant referitoare la

echivalența dintre funcția de membru al B.E.C. al organizației profesionale

C.N.P., prevăzută de Regulamentul Corpului, aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, și

funcția de ofițer de poliție reglementată de Legea nr. 360/2002, iar

prevederile art. 50 din Regulamentul respectiv nu susțin pretențiile ce

formează obiectul acțiunii

1)

.

_____________

1

) Potrivit art. 50

din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al

Polițiștilor, aprobat prin H.G. nr.1305/2002, astfel cum a fost modificat prin

H.G. nr.1600/2003 și H.G. nr.560/2006:

"Art. 50. - (1)

Numărul posturilor, denumirea funcțiilor și modul de salarizare a personalului

care desfășoară activități permanente în cadrul Corpului se stabilesc de

Congresul național al Corpului, la propunerea Consiliului național al Corpului,

cu acordul prealabil al ministrului administrației și internelor.

(2) La depunerea de

către membrii Corpului a candidaturilor pentru a fi aleși și ulterior încadrați

în structurile cu activitate permanentă prevăzute la alin. (1) se va urmări

întrunirea condițiilor privind studiile, stagiul în funcții și celelalte

criterii necesare încadrării în funcțiile respective, stabilite pentru

polițiști în prezentul regulament.

(3) Candidaturile

pentru organele de conducere ale structurilor Corpului se depun cu cel puțin 15

zile înainte de data alegerilor și se aduc la cunoștința membrilor din

structurile respective ale Corpului.

(4) Membrii Corpului

aflați în activitate, încadrați în funcții conform alin. (1) și (2), își

păstrează calitatea de polițist și beneficiază de drepturile, îndatoririle și

obligațiile specifice prevăzute în Statutul polițistului, cu următoarele

particularități:

a) drepturile

salariale stabilite prin legislația privind salarizarea polițiștilor se vor

suporta de către Corp, potrivit bugetului de venituri și cheltuieli al

acestuia;

b) celelalte drepturi

cuvenite polițiștilor, potrivit actelor normative în vigoare, se acordă prin

structurile de specialitate din cadrul aparatului central, respectiv al

unităților de unde au fost detașați, la solicitarea președintelui Corpului;

c) modul de

exercitare a autorității publice de către polițiștii încadrați în funcții

conform alin. (1) și (2), pe durata mandatului în care au fost aleși, se stabilește

prin ordin al ministrului administrației și internelor, la propunerea

președintelui Corpului;

d) polițiștii care

candidează pentru funcțiile prevăzute la alin. (1) și (2) completează și

prezintă, conform prevederilor legale, declarația de avere și declarația

privind conflictul de interese, la depunerea candidaturii și la încheierea

mandatului."

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.S. împotriva Sentinței civile nr. 179 din 2 septembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2010.