ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.T. reprezentat de S.N.P.V.P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și I.P.J. Brașov, să fie obligați pârâții să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază și să-i plătească drepturile salariale aferente gradului profesional de ofițer de la data la care avea acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor. În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în anul 2003 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității G.B.

din Brașov cu diplomă de licență, iar conform prevederilor art. 72 alin. (1) și art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, precum și ale art. 14 alin. (1) trebuia să fie încadrat fără nici o altă formalitate în corpul ofițerilor de poliție. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul I.P.J. Brașov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece gradul de poliție se acordă de către M.I.R.A. La termenul din 9 iulie 2007, reclamantul a declarat că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Brașov și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a I.G.P. Române, care la rândul său a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Instanța de fond, prin încheiere, a luat act de renunțarea de judecata cu I.P.J.

Brașov, iar prin încheierea din data de 12 noiembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P. Române. Prin sentința nr. 158/F din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.T. prin S.N.P.V.P.L., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., obligându-l pe acesta din urmă să-l încadreze pe reclamant în categoria A - corpul ofițerilor de poliție, începând cu data de 8 mai 2003 și să-i echivaleze gradul corespunzător pregătirii și studiilor absolvite. Totodată a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente gradului profesional începând cu iunie 2004 și până la data încadrării efective în corpul ofițerilor de poliție și a respins restul pretențiilor reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 2003 în sesiunea februarie reclamantul - agent de poliție din anul 1994 - a promovat examenul de licență în cadrul Academiei de Poliție A.I.C. după ce absolvise cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității G.B. Brașov, iar în anul 2004 a absolvit și cursuri postuniversitare. A mai reținut prima instanță că reclamantul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, era absolvent de studii superioare de lungă durată și, în luna februarie 2003 a obținut diploma de licență, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 9, ale art. 14 alin. (1) și ale art. 73 alin. (1) din legea menționată, se impunea încadrarea acestuia în categoria A - corpul ofițerilor de poliție cu studii superioare, cu grad profesional corespunzător studiilor de la data obținerii licenței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs dezvoltate în scris, recurentul - pârât susține următoarele: 1. Instanța de fond trebuia să constate că reclamantul G.T. este decăzut din dreptul de a promova prezenta acțiune, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, față de situația că diploma de licență a fost obținută în februarie 2003, iar acțiunea a fost introdusă la data de 25 iunie 2007, cu depășirea termenului legal. 2. În mod greșit instanța de fond a dispus încadrarea retroactivă a agentului șef adjunct de poliție G.T.

în categoria profesională A - corpul ofițerilor de poliție, începând cu data de 08 mai 2003, întrucât în perioada de la absolvirea studiilor superioare și până în prezent acesta nu a îndeplinit atribuții specifice ofițerilor de poliție și pe cele prevăzute în fișa postului ca agent de poliție. 3. În mod nelegal, instanța de fond și-a întemeiat motivarea hotărârii pe un text legal, care în prezent este modificat. Astfel, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003, stabilesc faptul că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante, instituind astfel regula că trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face numai prin concurs, nu din oficiu.

Arată că pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 360/2002 a fost emis Ordinul ministrului nr. 300/2004, care nu a fost analizat de instanța de fond, care prevede în art. 49 alin. (1) și alin. (2) că trecerea în categoria ofițerilor se face numai prin concurs, în limita posturilor vacante și cu îndeplinirea mai multor condiții cumulative printre care și aceea de a avea studii superioare absolvite, corespunzătoare cerințelor postului. Recursul este întemeiat. Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., a prevederilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se a se reține motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru considerentele în continuare arătate. La data de 25 aprilie 2007, prin cererea înregistrată sub nr. 5947, S.N.P.V.P.L. București, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat G.T., a solicitat M.I.R.A. încadrarea acestuia în gradul de ofițer de la data absolvirii studiilor superioare, cu plata drepturilor bănești de la data la care acesta este îndreptățit să le primească, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (1) și art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002. În considerarea dispozițiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/ 2002, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004 coroborate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 și art. 49 alin. (1) din Ordinul M.A.I.

nr. 300/2004, I.G.P., căruia i-a fost remisă, a concluzionat că solicitările reclamantului nu pot fi soluționate favorabil, punct de vedere comunicat acestuia prin adresa din 6 din 11 iunie 2007, cu precizarea că în eventualitatea scoaterii la concurs a unor posturi de ofițer, compatibilitate cu pregătirea de specialitate de care dispun cei interesați, aceștia urmează să fie invitați pentru întocmirea dosarelor de candidați, cu respectarea strictă a condițiilor și criteriilor legale. Apreciind nejustificat acest punct de vedere, la data de 22 iunie 2007 (data poștei) reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtului să procedeze la încadrarea sa în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare, precum și la plata drepturilor salariale aferente de la data la care avea acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității G.B. din Brașov, cu diplomă de licență, în anul 2003, iar în drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. (1), art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) și alin. (7) din Legea nr. 360/2002 în forma inițială.

Prin urmare, obiectul acțiunii reclamantului nu l-a constituit anularea unui act administrativ, prezentul demers judiciar fiind generat de pretinsul refuz nejustificat practicat de pârâtul-recurent, cum se precizează de altfel și prin concluziile scrise depuse de intimat în dosar în acest stadiu procesual (fila 12), astfel încât susținerile recurentului referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a introduce acțiunea, în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la data obținerii diplomei de licență – februarie 2003 – nu pot fi reținute, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. În speță, este incident însă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în ceea ce privește soluția adoptată asupra fondului cauzei, ca urmare a unei greșite interpretări a dispozițiilor legale aplicabile situației în care se află reclamantul, raportat și la momentul formulării de către reprezentantul său a cererii de recunoaștere a pretinsului drept prevăzut de lege. Sub acest din urmă aspect, se impune precizarea că pentru stabilirea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului practicat de pârât nu puteau fi avute în vedere decât prevederile legale în vigoare la data formulării cererii, respectiv la 25 aprilie 2007 și nicidecum forma inițială a Legii nr. 360/2002, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, care exercită atribuțiile stabilite de lege pentru Poliția Română, ca instituție specializată a statului.

Dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public, astfel cum se prevede expres prin art. 78. În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002, polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I., iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, astfel cum se prevede prin art. 21 alin. (4). Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional acordat. Potrivit art. 21 alin. (3) din același act normativ, la absolvirea Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție. Aceste prevederi legale se aplică însă doar în cazul polițiștilor care debutează în această funcție, care au obligația de a susține examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni, aflați așadar într-o situație diferită de cea a reclamantului.

Legea nr. 360/2002 prevede, totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile acestei legi. Această normă reprezintă o reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999, potrivit căruia promovarea într-o funcție publică superioară se face numai prin concurs sau examen, după caz. Interpretând sistematic aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată, în consens cu jurisprudența sa unitară în materie, că solicitarea reclamantului de a fi încadrat „de drept” în grupa profesională A, respectiv fără examen sau concurs, nu este justificată, un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege.

Prin urmare, pârâtul - recurent a concluzionat în mod corect că solicitările reclamantului, formulate prin reprezentantul său, nu pot fi soluționate favorabil, în considerarea dispozițiilor legale anterior indicate acesta având doar dreptul de a participa la concursul organizat, în condițiile legii, pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante. Pe de altă parte, caracterul pretins nejustificat al refuzului practicat de pârât nu poate fi reținut nici prin raportare la prevederile art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) și alin. (7) coroborate cu art. 14 alin. (1) și alin. (2) din forma inițială a Legii nr. 360/2002, indicate de reclamant în cererea adresată pârâtului și în acțiunea introductivă.

Astfel, prin art. 14 alin. (1) sunt stabilite doar categoriile în care se încadrează polițiștii, definite în raport de studiile necesare, iar art. 9 alin. (2) nu a fost modificat, prevăzând doar că ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior indicate. Această normă legală a instituit, așadar, doar un drept al agenților de poliție din respectiva categorie de a accede la un alt grad profesional și nicidecum obligația de a fi încadrați de drept, fără îndeplinirea vreunei alte condiții sau formalități în categoria ofițerilor de poliție, cum pretinde reclamantul. Potrivit art. 73 alin. (1) din forma inițială a legii, la data intrării în vigoare, gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate cu grade profesionale, conform pregătirii fiecăruia, cu mențiunea drepturilor câștigate.

Respectarea aceluiași principiu al menținerii drepturilor câștigate constituie și rațiunea prevederilor art. 72 alin. (1) invocate de reclamant, potrivit cărora polițiștilor în funcție „pe data intrării în vigoare a legii” nu le sunt aplicabile dispozițiile acesteia privind condițiile de studii și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia fac obiectul unei avansări sau promovări, acordându-li-se prin art. 73 alin. (8) o perioadă de 5 ani pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în grade corespunzătoare funcției deținute, urmând ca, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiții, ofițerii de poliție să fie încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenților de poliție să le înceteze raporturile de serviciu.

Același text de lege prevede, prin alin. (2), că „la aceeași dată, polițiștilor absolvenți cu diplomă ai Academiei de Poliție A.I.C. a M.I. sau ai altor instituții de învățământ superior acreditate, le vor fi acordate grade profesionale în condițiile stabilite prin acesta. Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 reclamantul nu era absolvent al studiilor superioare cu diplomă de licență, cerință impusă atât de art. 9 alin. (2) cât și de art. 72 alin. (2) și alin. (7), fiind corect încadrat conform pregătirii sale de la acea dată. Reclamantul nu a invocat, de altfel, o atare împrejurare, precizând în acțiunea introductivă că a absolvit Facultatea de drept din cadrul Universității G.B.

din Brașov, cu diplomă de licență, în anul 2003, iar susținerile acestuia în sensul că este obligatorie încadrarea de drept, fără altă formalitate, a tuturor agenților de poliție care vor absolvi studiile superioare și vor obține diploma de licență, ulterior intrării în vigoare a legii respective, în corpul ofițerilor de poliție nu pot fi reținute, având în vedere argumentele anterior expuse. În consecință, nici din această perspectivă concluzia primei instanțe în sensul că se impunea încadrarea reclamantului în categoria A – corpul ofițerilor de poliție și acordarea drepturilor bănești aferente gradului profesional corespunzător studiilor de la data obținerii licenței nu are justificare legală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul modificând în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I.R.A., împotriva sentinței civile nr. 158/F din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.T. prin S.N.P.V.P.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.