ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.T.

reprezentat de S.N.P.V.P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și

I.P.J. Brașov, să fie obligați pârâții să-l încadreze în categoria profesională

A, respectiv corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să-i fie echivalat

gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care

beneficiază și să-i plătească drepturile salariale aferente gradului

profesional de ofițer de la data la care avea acest drept și până la data

încadrării în corpul ofițerilor.

În motivarea

cererii sale reclamantul a arătat că în anul 2003 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității G.B. din Brașov cu diplomă de licență,

iar conform prevederilor art. 72 alin. (1) și art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002,

precum și ale art. 14 alin. (1) trebuia să fie încadrat fără nici o altă

formalitate în corpul ofițerilor de poliție.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul I.P.J. Brașov a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, deoarece gradul de poliție se acordă de către M.I.R.A.

La termenul din

9 iulie 2007, reclamantul a declarat că renunță la judecata în contradictoriu

cu pârâtul I.P.J. Brașov și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de

pârât a I.G.P. Române, care la rândul său a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Instanța de

fond, prin încheiere, a luat act de renunțarea de judecata cu I.P.J. Brașov,

iar prin încheierea din data de 12 noiembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P. Române.

Prin sentința nr.

158/F din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.T.

prin S.N.P.V.P.L., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., obligându-l pe acesta

din urmă să-l încadreze pe reclamant în categoria A - corpul ofițerilor de

poliție, începând cu data de 8 mai 2003 și să-i echivaleze gradul corespunzător

pregătirii și studiilor absolvite. Totodată a obligat pârâtul să-i plătească

reclamantului drepturile salariale aferente gradului profesional începând cu

iunie 2004 și până la data încadrării efective în corpul ofițerilor de poliție

și a respins restul pretențiilor reclamantului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în anul 2003 în sesiunea februarie

reclamantul - agent de poliție din anul 1994 - a promovat examenul de licență în

cadrul Academiei de Poliție A.I.C. după ce absolvise cursurile Facultății de Drept

din cadrul Universității G.B. Brașov, iar în anul 2004 a absolvit și cursuri postuniversitare.

A mai reținut

prima instanță că reclamantul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, era absolvent de studii superioare de lungă

durată și, în luna februarie 2003 a obținut diploma de licență, astfel încât,

în conformitate cu dispozițiile art. 9, ale art. 14 alin. (1) și ale art. 73 alin.

(1) din legea menționată, se impunea încadrarea acestuia în categoria A -

corpul ofițerilor de poliție cu studii superioare, cu grad profesional

corespunzător studiilor de la data obținerii licenței.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele

de recurs dezvoltate în scris, recurentul - pârât susține următoarele:

1.

Instanța

de fond trebuia să constate că reclamantul G.T. este decăzut din dreptul de a

promova prezenta acțiune, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, față de situația că diploma de licență a fost obținută în

februarie 2003, iar acțiunea a fost introdusă la data de 25 iunie 2007, cu

depășirea termenului legal.

2.

În

mod greșit instanța de fond a dispus încadrarea retroactivă a agentului șef

adjunct de poliție G.T. în categoria profesională A - corpul ofițerilor de

poliție, începând cu data de 08 mai 2003, întrucât în perioada de la absolvirea

studiilor superioare și până în prezent acesta nu a îndeplinit atribuții

specifice ofițerilor de poliție și pe cele prevăzute în fișa postului ca agent

de poliție.

de fond și-a întemeiat motivarea hotărârii pe un text legal, care în prezent

este modificat. Astfel, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003,

stabilesc faptul că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au

dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante,

instituind astfel regula că trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face

numai prin concurs, nu din oficiu.

Arată că pentru

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 360/2002 a fost emis Ordinul ministrului nr. 300/2004,

care nu a fost analizat de instanța de fond, care prevede în art. 49 alin. (1)

și alin. (2) că trecerea în categoria ofițerilor se face numai prin concurs, în

limita posturilor vacante și cu îndeplinirea mai multor condiții cumulative

printre care și aceea de a avea studii superioare absolvite, corespunzătoare

cerințelor postului.

Recursul este

întemeiat.

Analizând

actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., a prevederilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se a se reține

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

La data de 25

aprilie  2007, prin cererea înregistrată sub nr. 5947, S.N.P.V.P.L. București,

în calitate de reprezentant al membrului de sindicat G.T., a solicitat M.I.R.A.

încadrarea acestuia în gradul de ofițer de la data absolvirii studiilor

superioare, cu plata drepturilor bănești de la data la care acesta este

îndreptățit să le primească, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin.

(2), art. 14 alin. (1) și art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.

În considerarea

dispozițiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/ 2002, astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 89/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004

coroborate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 și art. 49 alin. (1) din

Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, I.G.P., căruia i-a fost remisă, a concluzionat că

solicitările reclamantului nu pot fi soluționate favorabil, punct de vedere

comunicat acestuia prin adresa din 6 din 11 iunie 2007, cu precizarea că în

eventualitatea scoaterii la concurs a unor posturi de ofițer, compatibilitate

cu pregătirea de specialitate de care dispun cei interesați, aceștia urmează să

fie invitați pentru întocmirea dosarelor de candidați, cu respectarea strictă a

condițiilor și criteriilor legale.

Apreciind

nejustificat acest punct de vedere, la data de 22 iunie 2007 (data poștei)

reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând

obligarea pârâtului să procedeze la încadrarea sa în corpul ofițerilor de

poliție, ulterior urmând să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător

pregătirii și studiilor superioare, precum și la plata drepturilor salariale

aferente de la data la care avea acest drept și până la data încadrării în

corpul ofițerilor.

În motivarea

cererii, s-a arătat că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul

Universității G.B. din Brașov, cu diplomă de licență, în anul 2003, iar în

drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. (1), art. 72 alin. (1), art. 73

alin. (1) și alin. (7) din Legea nr. 360/2002 în forma inițială.

Prin urmare,

obiectul acțiunii reclamantului nu l-a constituit anularea unui act

administrativ, prezentul demers judiciar fiind generat de pretinsul refuz

nejustificat practicat de pârâtul-recurent, cum se precizează de altfel și prin

concluziile scrise depuse de intimat în dosar în acest stadiu procesual (fila

12), astfel încât susținerile recurentului referitoare la decăderea

reclamantului din dreptul de a introduce acțiunea, în considerarea

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la data

obținerii diplomei de licență – februarie 2003 – nu pot fi reținute, sub acest

aspect fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

În speță, este

incident însă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește soluția adoptată asupra fondului cauzei, ca urmare a unei

greșite interpretări a dispozițiilor legale aplicabile situației în care se

află reclamantul, raportat și la momentul formulării de către reprezentantul

său a cererii de recunoaștere a pretinsului drept prevăzut de lege.

Sub acest din

urmă aspect, se impune precizarea că pentru stabilirea caracterului justificat

sau nejustificat al refuzului practicat de pârât nu puteau fi avute în vedere

decât prevederile legale în vigoare la data formulării cererii, respectiv la 25

aprilie 2007 și nicidecum forma inițială a Legii nr. 360/2002, cum în mod

greșit a reținut instanța de fond.

Or, potrivit art.

1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu

statut special, care exercită atribuțiile stabilite de lege pentru Poliția

Română, ca instituție specializată a statului.

Dispozițiile

acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile

funcționarului public, astfel cum se prevede expres prin art. 78.

În conformitate

cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002, polițiștii provin, de

regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I., iar

potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, ofițerii de poliție

pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau

licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale

M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător

specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului

administrației și internelor.

Polițiștilor

prevăzuți la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcție de

pregătirea lor și vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor

absolvite, astfel cum se prevede prin art. 21 alin. (4).

Încadrarea acestora se face

pe o perioadă de probă de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din

care fac parte și cu gradul profesional acordat.

Potrivit art. 21 alin. (3)

din același act normativ, la absolvirea Facultății de drept din cadrul

Academiei de Poliție A.I.C., polițistului i se acordă gradul profesional de

subinspector de poliție. Aceste prevederi legale se aplică însă doar în cazul

polițiștilor care debutează în această funcție, care au obligația de a susține

examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni,

aflați așadar într-o situație diferită de cea a reclamantului.

Legea nr. 360/2002 prevede,

totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenții de poliție care au absolvit studii

superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de

ofițeri vacante, în condițiile acestei legi.

Această normă reprezintă o

reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999,

potrivit căruia promovarea într-o funcție publică superioară se face numai prin

concurs sau examen, după caz.

Interpretând sistematic

aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată, în consens cu jurisprudența sa

unitară în materie, că solicitarea reclamantului de a fi încadrat „de drept” în

grupa profesională A, respectiv fără examen sau concurs, nu este justificată,

un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege.

Prin urmare, pârâtul - recurent

a concluzionat în mod corect că solicitările reclamantului, formulate prin

reprezentantul său, nu pot fi soluționate favorabil, în considerarea

dispozițiilor legale anterior indicate acesta având doar dreptul de a participa

la concursul organizat, în condițiile legii, pentru ocuparea posturilor de

ofițer vacante.

Pe de altă parte, caracterul

pretins nejustificat al refuzului practicat de pârât nu poate fi reținut nici

prin raportare la prevederile art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) și alin. (7)

coroborate cu art. 14 alin. (1) și alin. (2) din forma inițială a Legii nr. 360/2002,

indicate de reclamant în cererea adresată pârâtului și în acțiunea

introductivă.

Astfel, prin art. 14 alin. (1)

sunt stabilite doar categoriile în care se încadrează polițiștii, definite în

raport de studiile necesare, iar art. 9 alin. (2) nu a fost modificat,

prevăzând doar că ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de

poliție absolvenți cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior

indicate.

Această normă legală a

instituit, așadar, doar un drept al agenților de poliție din respectiva

categorie de a accede la un alt grad profesional și nicidecum obligația de a fi

încadrați de drept, fără îndeplinirea vreunei alte condiții sau formalități în

categoria ofițerilor de poliție, cum pretinde reclamantul.

Potrivit art. 73 alin. (1)

din forma inițială a legii, la data intrării în vigoare, gradele militare ale

polițiștilor vor fi echivalate cu grade profesionale, conform pregătirii fiecăruia,

cu mențiunea drepturilor câștigate.

Respectarea aceluiași

principiu al menținerii drepturilor câștigate constituie și rațiunea

prevederilor art. 72 alin. (1) invocate de reclamant, potrivit cărora

polițiștilor în funcție „pe data intrării în vigoare a legii” nu le sunt

aplicabile dispozițiile acesteia privind condițiile de studii și stagiu în

grad, cu excepția cazurilor în care aceștia fac obiectul unei avansări sau

promovări, acordându-li-se prin art. 73 alin. (8) o perioadă de 5 ani pentru

definitivarea studiilor necesare echivalării în grade corespunzătoare funcției

deținute, urmând ca, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiții, ofițerii de

poliție să fie încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare

pregătirii, iar agenților de poliție să le înceteze raporturile de serviciu.

Același text de lege

prevede, prin alin. (2), că „la aceeași dată, polițiștilor absolvenți cu diplomă

ai Academiei de Poliție A.I.C. a M.I. sau ai altor instituții de învățământ

superior acreditate, le vor fi acordate grade profesionale în condițiile

stabilite prin acesta.

Or, la data intrării în

vigoare a Legii nr. 360/2002 reclamantul nu era absolvent al studiilor

superioare cu diplomă de licență, cerință impusă atât de art. 9 alin. (2) cât

și de art. 72 alin. (2) și alin. (7), fiind corect încadrat conform pregătirii

sale de la acea dată.

Reclamantul nu a invocat, de

altfel, o atare împrejurare, precizând în acțiunea introductivă că a absolvit

Facultatea de drept din cadrul Universității G.B. din Brașov, cu diplomă de

licență, în anul 2003, iar susținerile acestuia în sensul că este obligatorie

încadrarea de drept, fără altă formalitate, a tuturor agenților de poliție care

vor absolvi studiile superioare și vor obține diploma de licență, ulterior

intrării în vigoare a legii respective, în corpul ofițerilor de poliție nu pot

fi reținute, având în vedere argumentele anterior expuse.

În consecință, nici din

această perspectivă concluzia primei instanțe în sensul că se impunea

încadrarea reclamantului în categoria A – corpul ofițerilor de poliție și

acordarea drepturilor bănești aferente gradului profesional corespunzător

studiilor de la data obținerii licenței nu are justificare legală.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3)

coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul modificând în

tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.I.R.A.,

împotriva sentinței civile nr. 158/F din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și,

în fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.T. prin S.N.P.V.P.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2008.