ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4004/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 august 2007, S.N.P.V.P.L. a

chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, solicitând obligarea acestor

autorități publice să-l încadreze pe N.F., agent în cadrul Poliției

municipiului Sfântu Gheorghe, în categoria profesională A, respectiv în corpul

ofițerilor de poliție, urmând ulterior să-i fie echivalat gradul profesional

corespunzător pregătirii și studiilor superioare absolvite.

De asemenea, a cerut obligarea pârâților

să plătească membrului de sindicat mai sus menționat, drepturile salariale

aferente gradului profesional de ofițer, de la data la care avea acest drept și

până la data încadrării efective în corpul ofițerilor.

În motivarea acțiunii, S.N.P.V.P.L. a

arătat că în anul 2000, N.F. a absolvit cursurile Facultății de Drept din

cadrul Universității „George Barițiu” din Brașov, cu diploma de licență.

Deși N.F. îndeplinea toate condițiile

stabilite de art. 72 și art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul

polițistului, atunci în vigoare, cererile sale pentru încadrarea în corpul

ofițerilor de poliție nu au primit până în prezent nici o rezolvare.

În opinia reclamantului, din coroborarea

acelor norme juridice cu cele conținute în art. 14 alin. (1) al legii, rezultă în

mod neîndoielnic, dreptul agenților de poliție, absolvenți de studii superioare

în momentul intrării în vigoare a legii, de a fi încadrați, fără altă

formalitate, în corpul ofițerilor de poliție.

A arătat totodată, că promovarea, în

condițiile legii, a persoanelor care au absolvit aceste studii în specialitatea

în care își desfășoară activitatea se face prin transformarea posturilor în

care sunt încadrate, cu avizul A.N.F.P.

La termenul din 5 noiembrie 2007, N.F. a

formulat o precizare a celui de al doilea capăt de cerere, arătând că solicită

acordarea drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer cu

începere din luna august 2004.

Prin sentința civilă nr. 24/F din 4

februarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată.

De asemenea, a obligat pe pârâți să

plătească reclamantului suma de 143,6 lei cheltuieli de judecată.

În esență, instanța a reținut că o

atare soluție se impune deoarece din coroborarea prevederilor art. 14 alin. (1)

și art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002 nemodificată, rezultă fără echivoc că

reclamantul N.F. putea fi încadrat în categoria ofițerilor, începând cu data

absolvirii studiilor superioare (iulie 2000).

Cum el a solicitat trecerea în

corpul ofițerilor de mai multe ori prin rapoartele înaintate și aplicarea

prevederilor legale favorabile, s-a concluzionat că pârâții nu-i puteau limita

dreptul la promovarea profesională și la cariera de polițist.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambii pârâți.

În cadrul unor motive de casare ce

se regăsesc în cele două recursuri, s-a susținut că acțiunea introdusă de S.N.P.V.P.L.

trebuia respinsă ca tardivă în raport de faptul că agentul de poliție N.F. a

promovat examenul de licență în anul 2000 și s-a adresat instanței abia la 9

august 2007, adică după expirarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pe de altă parte, prima instanță a ignorat

împrejurarea că în anul absolvirii facultății, reclamantul avea vârsta de 38

ani și că în perioada care a urmat el nu a îndeplinit atribuții specifice

ofițerilor de poliție, ci pe acelea prevăzute în fișa postului agentului de

poliție.

S-a mai susținut, că în realitate,

absolvirea studiilor superioare nu constituie singura condiție necesară pentru

trecerea unui polițist de la categoria B, corpul agenților de poliție, la

categoria A, corpul ofițerilor de poliție, iar sintagma „pot proveni” introdusă

în art. 9 alin. (2) din legea organică, cu modificările și completările

ulterioare, presupune doar posibilitatea și nu obligația imperativă a

recurenților de a dispune trecerea agenților de poliție din corpul B în corpul

A al ofițerilor.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a obiectului acțiunii, reclamantul N.F. îndeplinește funcția de

agent de siguranță publică în cadrul Biroului de ordine publică din Poliția

municipiului Sfântu Gheorghe.

În sesiunea iulie 2000 el a absolvit

cursurile Facultății de drept a Universității „George Barițiu” din Brașov și la

data de 9 decembrie 2002 i-a fost eliberată diploma de licență, în profilul Științe

juridice.

Potrivit art. 73 alin. (7) din Legea

nr. 360/2002 în forma sa inițială, agenții de poliție care au absolvit studii

superioare de lungă durată cu diplomă sau echivalentă vor fi încadrați în

categorii și grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condițiile prezentei

legi.

Este adevărat că după absolvirea

facultății, reclamantul a solicitat ca în aplicarea textului legal mai sus

enunțat, șeful I.P.J. Covasna să dispună trecerea lui în corpul ofițerilor,

înaintând mai multe rapoarte.

Cererile respective nu au primit

însă, nici o rezolvare până în prezent și abia la 9 august 2007 a fost sesizată

instanța de judecată cu acțiunea având ca obiect recunoașterea dreptului

subiectiv pretins de reclamant și obligarea pârâților de a-l încadra în

categoria profesională superioară.

Este așadar, evidentă pasivitatea

reclamantului care, invocând legea mai favorabilă nu și-a valorificat dreptul

subiectiv pretins încălcat, prin contestarea în justiție a refuzului

autorităților publice pârâte de a da curs cererii de promovare, în condițiile

și termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data

depunerii cererii.

Cererea de chemare în judecată

formulată în numele reclamantului N.F. nu vizează anularea unui act

administrativ unilateral, în forma sa tipică, ci refuzul nejustificat al

pârâților de a-i soluționa favorabil rapoartele înaintate în anii 2000-2002

pentru trecerea în corpul A al ofițerilor de poliție.

De fapt, prin această acțiune se

tinde la valorificarea unui drept subiectiv prevăzut de Legea nr. 360/2002 în forma

sa inițială, dar după modificarea actului normativ, cu ignorarea condițiilor și

termenelor prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum și a noilor

cerințe impuse prin O.U.G. nr. 89/2003.

În conformitate cu dispozițiile art.

73 alin. (7) din legea modificată prin ordonanța respectivă, agenții de poliție

care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițer vacante, în condițiile prezentei legi.

Se constată deci, că noua

reglementare legală privind statutul polițistului, nu a mai consacrat un drept

subiectiv al agenților de poliție care au absolvit cursurile unor instituții de

învățământ superior de a fi încadrați în corpul ofițerilor de poliție, fără

concurs, pe baza unei simple cereri, așa încât, acțiunea formulată de reclamant

în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu putea fi admisă nici în

fond.

Este semnificativ și faptul că la

concursul organizat în anul 2003 pentru trecerea în corpul ofițerilor de

poliție a unor agenți de poliție cu studii superioare, din cadrul I.P.J.

Covasna, N.F. a obținut nota finală de 5,77, fiind declarat respins.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/204

și cele cuprinse în art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se admite

ambele recursuri și a fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii

formulată de reclamantul N.F. reprezentat de S.N.P.V.P.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de

Poliție Covasna împotriva sentinței civile nr. 24/F din 4 februarie 2008 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea formulată de reclamantul N.F. reprezentat de S.N.P.V.P.L.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2008.