ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 62/ F/ CA pronunțată la data de 28 mai 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.J. Brașov, iar pe fondul cauzei a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.N. prin reprezentant legal, S.C.N.P.V.P.L., București, în contradictoriu cu M.I.R.A. și I.P.J. Brașov, obligându-i pe cei doi pârâți a-l încadra pe reclamantul M.N., agent șef adjunct de poliție al I.P.J.

Brașov în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție Brașov, începând cu data de 2 februarie 2007. Totodată s-a respins cererea reclamantului prin reprezentantul legal, la petitul 2 din acțiune și anume obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data la care avea dreptul și până la data încadrării în corpul ofițerilor. Pârâții au fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 20,15 lei (parțial) taxă timbru și timbru judiciar. Pentru a pronunța această sentință, Instanța de Fond a reținut că reclamantul, agent de poliție la S.I.C. din cadrul I.P.J.

Brașov, absolvent al Facultății de Drept, promoția 2003, poate fi încadrat în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (2) și art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, texte de lege care nu condiționează trecerea de la o categorie la alta de alte criterii cum ar fi cel al participării la concurs, în afară de criteriul și nivelul studiilor necesare. Reține Instanța de Fond că trebuie făcută distincție între înscrierea polițistului, agent de poliție într-una din categoriile A sau B, vizate de art. 14 din Legea nr. 360/200, și promovarea sau avansarea acestora în grade profesionale, înscrierea în categoria profesională A sau B fiind condiționată doar de nivelul studiilor, iar promovarea în grade profesionale fiind condiționată de participarea la concurs și câștigarea acestuia.

Cât privește petitul din acțiune referitor la drepturi salariale începând cu anul 2003, data absolvirii studiilor superioare raportat la gradul profesional dobândit, Instanța de Fond l-a considerat neîntemeiat, deoarece la momentul soluționării cauzei nu era stabilit postul de ofițer din categoria A pe care va fi numit reclamantul și nici nu se cunoștea cuantumul drepturilor bănești, mai mult decât atât, reclamantul a depus plângere prealabilă abia la 29 ianuarie 2007, astfel că nu poate susține că i se datorează drepturi bănești de la data absolvirii facultății de drept, 2003 (funcția și salariul urmând a fi stabilit prin Ordin al M.A.I.). Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții M.I.R.A.

și I.P.J. Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. M.I.R.A. își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Astfel, recurentul susține în esență că potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului cât și a celor cuprinse în Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 (dat în aplicarea sus menționatei legi) trecerea reclamantului - intimat în corpul ofițerilor nu poate avea loc în condițiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens, așa cum în mod neîntemeiat a dispus Instanța de Fond. Totodată susține recurenta, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului face distincție între ofițerii de poliție care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul A.P.A.I.C.

cursuri de zi și cei care au absolvit aceeași instituție de învățământ la cursuri cu frecvență redusă sau alte instituții de învățământ superior, iar art. 73 alin. (7) din legea susmenționată prevede ca agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante, astfel că trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, numărul de posturi prevăzute cu gradele respective fiind limitat conform art. 19 din Legea nr. 360/2002. Ca o concluzie, recurentul, precizează că existența studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concurs și nicidecum pentru promovarea directă în corpul ofițerilor de poliție.

Dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu-i sunt aplicabile intimatului - reclamant, deoarece el nu a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție a M.I.R.A., caz în care i s-ar fi acordat gradul profesional de subinspector de poliție și ar fi fost încadrat ca debutant pe o perioadă de 12 luni, ci este absolvent al Facultății de Drept din cadrul U.E.D.B. Recurentul I.P.J.B. critică sentința Instanței de Fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că din coroborarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, rezultă clar că pentru a fi încadrat în corpul ofițerilor, condiția studiilor superioare este necesară, dar nu suficientă, art. 73 alin. (7) din susmenționata lege prevăzând „dreptul ofițerilor de poliție care au absolvit studii superioare de a participa la concurs pentru ocuparea unor posturi de ofițeri vacante, în condițiile legii”.

Totodată, susține recurentul, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, „acordarea gradelor profesionale în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de M.A.I. De altfel, susține recurentul, dat fiind numărul mare de agenți de poliție absolvenți ai unor studii superioare, pentru care nu se pot asigura posturi corespunzătoare, ministerul a avut în vedere anumite măsuri reparatorii care constau în acordarea unui spor salarial de 25%, de acest drept beneficiind și intimatul - reclamant. Mai arată recurentul că Instanța a dat o interpretare greșită articolului 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 care prevede că „acordarea gradelor profesionale polițiștilor se face în tot cursul anului”, prevedere legală ce nu poate fi aplicată în speță, întrucât textul de lege se referă la promovarea într-un grad superior de la o categorie la alta.

Reprezentantul intimatului - reclamant S.N.P.V.P.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile, netemeinice și nefondate și menținerea sentinței Instanței de Fond ca fiind legală și temeinică. În apărare au înțeles să ridice excepția lipsei calității de reprezentat a semnatarilor recursurilor și în subsidiar excepția nulității recursului, cu motivarea că recursul I.J.P.B. nu este semnat de șeful I.J.P.B., iar recursul M.I.R.A. nu este semnat de șeful D.G.J., astfel că sunt înfrânte dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea ambelor recursuri. Aceleași susțineri a formulat intimatul - reclamant M.N. prin notele de ședință depuse la dosar.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și probatoriile administrate, Înalta Curte le va admite și va modifica în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În primul rând, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor celor două recursuri, având drept consecință nulitatea recursurilor invocată de intimatul - reclamant S.N.P.V.P.L., este neîntemeiată. Cât privește recursul declarat de M.I.R.A., reprezentat prin D.G.J., se constată că acesta a fost semnat de unul dintre directorii generali adjuncți ai D.G.J. a M.I.R.A., persoană împuternicită în acest sens prin Instrucțiunile emise de M.A.I.

în aplicarea O.U.G. nr. 30/2007, ce se referă la activitatea de asistență juridică și care la art. 16 alin. (1) stabilesc clar că „D.G.R.J.C. este împuternicită să reprezinte și să angajeze M.A.I. în raporturile cu Instanțele de judecată și alte organe de jurisdicție”, iar în art. 18 din același act normativ cu caracter intern se menționează că „directorul general precum și directorii generali adjuncți ai D.G.R.J.C. semnează, în numele M.A.I. și pentru acesta, acțiuni în justiție, căi de atac și orice mijloace legale de apărare a intereselor M.A.I. în fața Instanțelor de judecată și a altor organe de jurisdicție”. Recursul declarat de I.P.J.B., este semnat de comisarul șef O.F., adjunct al Șefului I.P.J.B., în baza „Dispoziției de zi a Șefului Inspectoratului din 10 august 2007”, conform căreia în perioada 13 august 2007 - 24 august 2007, comisarul șef de poliție C.A.

se afla în concediu de odihnă pe anul 2007, astfel că a numit la comanda Inspectoratului de Poliție pe adjunctul său, acesta fiind împuternicit cu prerogativele conferite de fișa postului șefului I.P.J.B. În consecință, cei doi semnatari ai recursurilor declarate de pârâți au reprezentat în mod legal instituțiile respective, astfel încât este neîntemeiată excepția invocată cu privire la nulitatea celor două recursuri. Pe fondul cauzei, se constată că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată ca o consecință a aplicării și interpretării greșite a legii. Motivele de recurs formulate separat de către cele două recurente se întrepătrund, fiind aceleași, astfel încât cele două recursuri vor fi analizate împreună.

Problema supusă discuției și care trebuie rezolvată în speță, este aceea dacă solicitarea agentului de poliție, absolvent al unor studii superioare, cu diplomă de licență, de a fi trecut din categoria profesională B în categoria profesională A, Corpul Ofițerilor de Poliție Brașov, este admisibilă în mod automat, fiind dependentă numai de condiția îndeplinirii nivelului de studii superioare, sau acest lucru nu se poate realiza fără participarea acestuia la un concurs organizat. Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și completările ulterioare „ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă de licență ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I.

sau ai altor instituții de învățământ superior corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al M.A.I.”. Sintagma folosită „pot proveni”, conduce la ideea că legea nu impune o obligație, ci prevede un drept al agenților de poliție. Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, emis în aplicarea acestei legi (360/2002), privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I., în art. 49 alin. (1) prevede că „agenții de poliție, maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ o serie de criterii”, printre acestea fiind și condiția de a avea studii superioare absolvite conform cerințelor postului.

Obligativitatea participării la concurs a agentului de poliție care dorește să ocupe un post de ofițer este reglementată și în art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, care prevede că „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi”, text de lege pe care de altfel îl enunță și prima Instanță de judecată, dar în mod nejustificat înlătură aplicarea lui. Dar, faptul că participarea la concurs pentru funcția de ofițer este obligatorie, rezultă și din prevederile art. 49 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, conform cărora „soluționarea solicitărilor de trecere a agenților de poliție, maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai A.P.A.I.C.

pentru care există alocațiile bugetare necesare”. Cum astfel de solicitări sunt numeroase și ele sunt rezolvate în funcție și de numărul de locuri pentru trecerea unor agenți în corpul ofițerilor, număr limitat stabilit anual în funcție și de fondurile financiare limitate alocate Poliției Române pentru plata personalului, este firesc ca funcția de ofițer să fie ocupată numai în urma susținerii unui concurs de către agentul de poliție. Același lucru stabilește și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, potrivit căruia „încadrarea agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție nu se realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalități ci numai în baza unei cereri în acest sens și cu condiția participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante, în condițiile legii”.

Tocmai, avându-se în vedere imposibilitatea trecerii tuturor agenților de poliție, absolvenți de studii superioare, în corpul ofițerilor, precum și pentru a-i stimula pe cei care desfășoară activități suplimentare celor prevăzute în fișa postului, conform studiilor absolvite, a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, prin care la propunerea șefului, nemijlocit, șefii de poliție pot acorda agenților de poliție, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, cu diplomă de licență, un spor de 25% din salariul de funcție. Așadar, obligarea de către Instanța de Fond a pârâților de a-l încadra pe reclamantul - intimat M.N. în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție Brașov, este vădit neîntemeiată, în condițiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.

De fapt acesta, la data de 12 octombrie 2006 s-a înscris la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor, pe locurile scoase la concurs la S.I.C. din cadrul I.P.J.B., fiind respins, astfel încât se poate deduce că intimatul - reclamant cunoștea foarte bine condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a trece în categoria profesională A, deci și cea a participării la concurs. Prin urmare, având în vedere considerentele expuse mai sus, existența studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concurs și nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofițerilor de poliție. Numai dintr-o eroare, Instanța de Fond a reținut că intimatului - reclamant îi sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea n. 360/2002 care prevede că „la absolvirea Facultății de Drept din cadrul A.P.

a M.I.R.A. polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni”, întrucât acesta nu a absolvit facultatea menționată în cuprinsul acestui text de lege ci Facultatea de Drept din cadrul U.E.D.B. Ca o consecință a celor expuse, făcând și aplicațiunea art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de M.I.R.A. și I.P.J.B. împotriva sentinței nr. 62/ F/ CA din 28 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M.N. prin reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursurilor, ca nefondată. Admite recursurile declarate de pârâții M.I.R.A. și I.P.J. Brașov împotriva sentinței nr. 62/ F/ CA din 28 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul M.N., prin reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.