ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 62/ F/ CA pronunțată la data

de 28 mai 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtul I.P.J. Brașov, iar pe fondul cauzei a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul M.N. prin reprezentant legal, S.C.N.P.V.P.L., București, în

contradictoriu cu M.I.R.A. și I.P.J. Brașov, obligându-i pe cei doi pârâți a-l

încadra pe reclamantul M.N., agent șef adjunct de poliție al I.P.J. Brașov în

categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție Brașov,

începând cu data de 2 februarie 2007.

Totodată s-a respins cererea

reclamantului prin reprezentantul legal, la petitul 2 din acțiune și anume

obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente gradului

profesional de ofițer, de la data la care avea dreptul și până la data

încadrării în corpul ofițerilor.

Pârâții au fost obligați la

plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 20,15 lei (parțial) taxă timbru și

timbru judiciar.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța de Fond a reținut că reclamantul, agent de poliție la S.I.C. din cadrul I.P.J. Brașov, absolvent al Facultății de Drept, promoția 2003, poate fi

încadrat în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de

poliție, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (2) și art. 73 alin. (1) din

Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, texte de lege care nu

condiționează trecerea de la o categorie la alta de alte criterii cum ar fi cel

al participării la concurs, în afară de criteriul și nivelul studiilor

necesare.

Reține Instanța de Fond că

trebuie făcută distincție între înscrierea polițistului, agent de poliție

într-una din categoriile A sau B, vizate de art. 14 din Legea nr. 360/200, și

promovarea sau avansarea acestora în grade profesionale, înscrierea în

categoria profesională A sau B fiind condiționată doar de nivelul studiilor,

iar promovarea în grade profesionale fiind condiționată de participarea la

concurs și câștigarea acestuia.

Cât privește petitul din

acțiune referitor la drepturi salariale începând cu anul 2003, data absolvirii

studiilor superioare raportat la gradul profesional dobândit, Instanța de Fond

l-a considerat neîntemeiat, deoarece la momentul soluționării cauzei nu era

stabilit postul de ofițer din categoria A pe care va fi numit reclamantul și

nici nu se cunoștea cuantumul drepturilor bănești, mai mult decât atât,

reclamantul a depus plângere prealabilă abia la 29 ianuarie 2007, astfel că nu poate susține că i se datorează drepturi bănești de la data absolvirii

facultății de drept, 2003 (funcția și salariul urmând a fi stabilit prin Ordin

al M.A.I.).

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termen legal, pârâții M.I.R.A. și I.P.J. Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

M.I.R.A. își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Astfel, recurentul susține

în esență că potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 360/2002, privind

Statutul polițistului cât și a celor cuprinse în Ordinul M.A.I. nr. 300/2004

(dat în aplicarea sus menționatei legi) trecerea reclamantului - intimat în

corpul ofițerilor nu poate avea loc în condițiile în care acesta nu a promovat

vreun concurs organizat în acest sens, așa cum în mod neîntemeiat a dispus Instanța

de Fond.

Totodată susține recurenta, art.

21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului face distincție

între ofițerii de poliție care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul A.P.A.I.C.

cursuri de zi și cei care au absolvit aceeași instituție de învățământ la

cursuri cu frecvență redusă sau alte instituții de învățământ superior, iar art.

73 alin. (7) din legea susmenționată prevede ca agenții de poliție care au

absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea

posturilor de ofițer vacante, astfel că trecerea în corpul ofițerilor de

poliție se face prin concurs și nu din oficiu, numărul de posturi prevăzute cu

gradele respective fiind limitat conform art. 19 din Legea nr. 360/2002.

Ca o concluzie, recurentul,

precizează că existența studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie

pentru participarea agenților de poliție la concurs și nicidecum pentru

promovarea directă în corpul ofițerilor de poliție.

Dispozițiile art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu-i

sunt aplicabile intimatului - reclamant, deoarece el nu a absolvit Facultatea

de Drept din cadrul Academiei de Poliție a M.I.R.A., caz în care i s-ar fi

acordat gradul profesional de subinspector de poliție și ar fi fost încadrat ca

debutant pe o perioadă de 12 luni, ci este absolvent al Facultății de Drept din

cadrul U.E.D.B.

Recurentul I.P.J.B. critică

sentința Instanței de Fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență că din coroborarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,

rezultă clar că pentru a fi încadrat în corpul ofițerilor, condiția studiilor

superioare este necesară, dar nu suficientă, art. 73 alin. (7) din

susmenționata lege prevăzând „dreptul ofițerilor de poliție care au absolvit

studii superioare de a participa la concurs pentru ocuparea unor posturi de

ofițeri vacante, în condițiile legii”.

Totodată, susține recurentul,

potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, „acordarea gradelor

profesionale în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a

gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective,

aprobat de M.A.I.

De altfel, susține

recurentul, dat fiind numărul mare de agenți de poliție absolvenți ai unor

studii superioare, pentru care nu se pot asigura posturi corespunzătoare,

ministerul a avut în vedere anumite măsuri reparatorii care constau în

acordarea unui spor salarial de 25%, de acest drept beneficiind și intimatul - reclamant.

Mai arată recurentul că Instanța

a dat o interpretare greșită articolului 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002

care prevede că „acordarea gradelor profesionale polițiștilor se face în tot

cursul anului”, prevedere legală ce nu poate fi aplicată în speță, întrucât

textul de lege se referă la promovarea într-un grad superior de la o categorie

la alta.

Reprezentantul intimatului -

reclamant S.N.P.V.P.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursurilor ca inadmisibile, netemeinice și nefondate și menținerea sentinței Instanței

de Fond ca fiind legală și temeinică.

În apărare au înțeles să

ridice excepția lipsei calității de reprezentat a semnatarilor recursurilor și

în subsidiar excepția nulității recursului, cu motivarea că recursul I.J.P.B. nu

este semnat de șeful I.J.P.B., iar recursul M.I.R.A. nu este semnat de șeful D.G.J.,

astfel că sunt înfrânte dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ceea

ce atrage nulitatea ambelor recursuri.

Aceleași susțineri a

formulat intimatul - reclamant M.N. prin notele de ședință depuse la dosar.

Analizând recursurile

formulate, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile legale incidente

în cauză și probatoriile administrate, Înalta Curte le va admite și va modifica

în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În primul rând, excepția

lipsei calității de reprezentant a semnatarilor celor două recursuri, având

drept consecință nulitatea recursurilor invocată de intimatul - reclamant S.N.P.V.P.L.,

este neîntemeiată.

Cât privește recursul

declarat de M.I.R.A., reprezentat prin D.G.J., se constată că acesta a fost

semnat de unul dintre directorii generali adjuncți ai D.G.J. a M.I.R.A.,

persoană împuternicită în acest sens prin Instrucțiunile emise de M.A.I. în aplicarea

O.U.G. nr. 30/2007, ce se referă la activitatea de asistență juridică și care

la art. 16 alin. (1) stabilesc clar că „D.G.R.J.C. este împuternicită să

reprezinte și să angajeze M.A.I. în raporturile cu Instanțele de judecată și

alte organe de jurisdicție”, iar în art. 18 din același act normativ cu

caracter intern se menționează că „directorul general precum și directorii

generali adjuncți ai D.G.R.J.C. semnează, în numele M.A.I. și pentru acesta,

acțiuni în justiție, căi de atac și orice mijloace legale de apărare a

intereselor M.A.I. în fața Instanțelor de judecată și a altor organe de

jurisdicție”.

Recursul declarat de I.P.J.B.,

este semnat de comisarul șef O.F., adjunct al Șefului I.P.J.B., în baza „Dispoziției

de zi a Șefului Inspectoratului din 10 august 2007”, conform căreia în perioada 13 august 2007 - 24 august 2007, comisarul șef de poliție C.A. se afla în

concediu de odihnă pe anul 2007, astfel că a numit la comanda Inspectoratului

de Poliție pe adjunctul său, acesta fiind împuternicit cu prerogativele

conferite de fișa postului șefului I.P.J.B.

În consecință, cei doi

semnatari ai recursurilor declarate de pârâți au reprezentat în mod legal

instituțiile respective, astfel încât este neîntemeiată excepția invocată cu

privire la nulitatea celor două recursuri.

Pe fondul cauzei, se

constată că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, fiind

pronunțată ca o consecință a aplicării și interpretării greșite a legii.

Motivele de recurs formulate

separat de către cele două recurente se întrepătrund, fiind aceleași, astfel

încât cele două recursuri vor fi analizate împreună.

Problema supusă discuției și

care trebuie rezolvată în speță, este aceea dacă solicitarea agentului de

poliție, absolvent al unor studii superioare, cu diplomă de licență, de a fi

trecut din categoria profesională B în categoria profesională A, Corpul

Ofițerilor de Poliție Brașov, este admisibilă în mod automat, fiind dependentă

numai de condiția îndeplinirii nivelului de studii superioare, sau acest lucru

nu se poate realiza fără participarea acestuia la un concurs organizat.

Potrivit art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și

completările ulterioare „ofițerii de poliție pot proveni și din rândul

agenților de poliție absolvenți, cu diplomă de licență ai instituțiilor de

învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor

instituții de învățământ superior corespunzător specialităților necesare

poliției, stabilite prin ordin al M.A.I.”.

Sintagma folosită „pot

proveni”, conduce la ideea că legea nu impune o obligație, ci prevede un drept

al agenților de poliție.

Ordinul ministrului administrației

și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, emis în aplicarea acestei legi

(360/2002), privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I., în art. 49

alin. (1) prevede că „agenții de poliție, maiștrii militari și subofițerii care

au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul organizat

pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă

îndeplinesc cumulativ o serie de criterii”, printre acestea fiind și condiția

de a avea studii superioare absolvite conform cerințelor postului.

Obligativitatea participării

la concurs a agentului de poliție care dorește să ocupe un post de ofițer este

reglementată și în art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, care prevede că

„agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a

participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în

condițiile prezentei legi”, text de lege pe care de altfel îl enunță și prima Instanță

de judecată, dar în mod nejustificat înlătură aplicarea lui.

Dar, faptul că participarea

la concurs pentru funcția de ofițer este obligatorie, rezultă și din

prevederile art. 49 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, conform cărora

„soluționarea solicitărilor de trecere a agenților de poliție, maiștrilor

militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor

vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade

profesionale militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de

ofițeri ai A.P.A.I.C. pentru care există alocațiile bugetare necesare”.

Cum astfel de solicitări

sunt numeroase și ele sunt rezolvate în funcție și de numărul de locuri pentru

trecerea unor agenți în corpul ofițerilor, număr limitat stabilit anual în

funcție și de fondurile financiare limitate alocate Poliției Române pentru

plata personalului, este firesc ca funcția de ofițer să fie ocupată numai în

urma susținerii unui concurs de către agentul de poliție.

Același lucru stabilește și art.

21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, potrivit

căruia „încadrarea agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție nu

se realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalități ci numai în

baza unei cereri în acest sens și cu condiția participării la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițer vacante, în condițiile legii”.

Tocmai, avându-se în vedere

imposibilitatea trecerii tuturor agenților de poliție, absolvenți de studii

superioare, în corpul ofițerilor, precum și pentru a-i stimula pe cei care

desfășoară activități suplimentare celor prevăzute în fișa postului, conform

studiilor absolvite, a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, prin care la

propunerea șefului, nemijlocit, șefii de poliție pot acorda agenților de

poliție, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, cu diplomă de

licență, un spor de 25% din salariul de funcție.

Așadar, obligarea de către Instanța

de Fond a pârâților de a-l încadra pe reclamantul - intimat M.N. în categoria

profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție Brașov, este vădit

neîntemeiată, în condițiile în care acesta nu a promovat vreun concurs

organizat în acest sens.

De fapt acesta, la data de 12 octombrie 2006 s-a înscris la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor, pe

locurile scoase la concurs la S.I.C. din cadrul I.P.J.B., fiind respins, astfel

încât se poate deduce că intimatul - reclamant cunoștea foarte bine condițiile

pe care trebuie să le îndeplinească pentru a trece în categoria profesională A,

deci și cea a participării la concurs.

Prin urmare, având în vedere

considerentele expuse mai sus, existența studiilor superioare reprezintă o

condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concurs și

nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofițerilor de poliție.

Numai dintr-o eroare, Instanța

de Fond a reținut că intimatului - reclamant îi sunt aplicabile dispozițiile art.

21 alin. (3) din Legea n. 360/2002 care prevede că „la absolvirea Facultății de

Drept din cadrul A.P. a M.I.R.A. polițistului i se acordă gradul profesional de

subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de

12 luni”, întrucât acesta nu a absolvit facultatea menționată în cuprinsul

acestui text de lege ci Facultatea de Drept din cadrul U.E.D.B.

Ca o consecință a celor

expuse, făcând și aplicațiunea art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de M.I.R.A. și I.P.J.B. împotriva sentinței nr. 62/ F/ CA

din 28 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantul M.N. prin reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor,

ca nefondată.

Admite recursurile declarate

de pârâții M.I.R.A. și I.P.J. Brașov împotriva sentinței nr. 62/ F/ CA din 28 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul M.N., prin

reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2008.